Despre predarea critică a ecologiei sistemice și dezvoltării durabile

În România abordarea holistă / sistemică în ecologie are o formă conceptuală hibridă rusesc-occidentală. Sursele principale ale discursului teoretic actual sunt școala având ca origine pe fondatorul biogeochimiei, Vernadsky, și contribuția teoretică a fraților Odum.

Cercetătorii ruși se delimitează de conceptul american de ecosistem, folosind pe cel de biogeocenoză ca unitate de organizare a biosferei (Levit 2014). Între conceptul lui Tansley de ecosistem și cel de biogeocenoză sunt diferențe conceptuale importante, iar conceptul de ecosistem actual manifestă o divesitatea destuld e mare pe plan internațional. Biosfera lui Vernadsky nu e un sistem biologic, ci mai aproape de ceeea ce numim noi ecosferă.

·         Vernadsky, a avut convingeri anti-comuniste, fiind implicat în rezistența anti-bolșevică în 1917 (Levit 2014 în Schwarz și Jax 2014, link). Deoarece nu a putut obține în occident finanțare pentru programele sale uriașe de cercetări biogeochimice s-a întors în Rusia sovietică, unde a primit finanțarea necesară. În perioada marii terori din anii 30 călătoarea în numeroase țări occidentale și publica în străinătate. La noi există la BCU o singură ediție a lucrării Biosfera din 1926, o traducere în limba franceză din 1929 (Unitatea Centrală 51863)

·       Fondatorul abordării holiste în paradigmă rusă și o figură dominantă în educația academică rusească actuală, a lansat și conceptul de noosferă, sferă a înțelepciunii, a rațiunii, pe lângă cel de biosferă ca entitate similară celei de teoria Gaia a lui Lovelock din occident. Conceptul de noosferă e o piesă centrală în formularea rusească a politicilor de dezvoltare durabilă (link).

·         Opera lui Vernadsky e aproape ignorată în literatura occidentală, atât pe direcția biogeochimiei, cât și pe direcția argumentării teoriilor de dezvoltare durabilă. Din perspectiva cercetătorilor din sfera de influență a fostei Uniuni Sovietice el e un precursor al abordărilor holiste occidentale (link), însă dat fiind că aproape nimeni nu se revedincă direct de la Vernadsky (nici măcar Schlessinger, autorul celor mai cunoscute manuale de biogeochimie în occident) e foarte dificil de cuantificat  influența sa (Levit 2014).

Accentul pe importanța organizării raționale top-down a societăților în relație cu mediul natural e prezentă atât la H. T. Odum, cât și la Vernadsky și se regăsește în modul de concepere a politicilor publice în România. Acest mod de abordare este criticat în occident.

•          "Clearly Odum saw himself as the prophet. His personal allegory, although eccentric, highlights how scientist can build their experience of social relations and social action into their science." Istoria abordării tehnocratice energetiste a lui H.T. Odum pentru controlul societăților (adică exclusiv pe baza fluxurilor de substanță și energie, fără luarea în considerare a proceselor sociale), este analiză într-un articol de Taylor (1988, link).
•          "In systems research there is frequently no strict distinction between a logical-mathematical systems object and its practical representation by a physical or technical object. [...] One example of this would be to plan and design landscapes or conservation areas in terms of matter and energy flow models in order to fulfill politically motivated environmental objectives. Such technocratic notions are subject to criticism in ecology, and rightly so.” (Becker și Breckling 2014 în Schwarz și Jax 2014, evidențierea mea).

Școala românească de ecologie se află așadar pe traseul filiațiilor culturale orient-occident. Vernadsky, de exemplu, are și lucrări mai filosofice despre timp (în contextul discutării vechimii proceselor biogeochimice) în care face referie la abordarea indiană antică și e citat de un autor indian contemporan. Se pare că nu era un adept al ideii timpului cu moment zero, cum ar fi big-bang-ul.

Deoarece ecologii din România nu sunt sub un impact cultural atât de puternic ca cele două comunități științifice care tind să nu se citeze reciproc, cea rusească și cea occidentală, fiind influențați în acest moment de amândouă tradițiile, de cea rusă istoric, iar de cea occidentală prin procese în derulare, există potențialul predării critice a întregului spectru de abordări. Nediscutarea unor idei științifice pe criterii politice sau de separare culturală nu poate fi o soluție din perspectiva obiectivității actului de cunoaștere.

O posibilă abordare ar putea fi următoarea :

1.       predarea comparativă a tuturor conceptelor de ecosistem / biogeocenoză cu indicarea modului de interpretare a noțiunii (realism naiv - reificare a unor entități din natură, abordare analitică a unor procese reale din natură fără reificarea obiectelor ecologice, abordare structuralistă de stil german cu separarea clară a obiectelor matematice de partea din lume în care se fac măsurătorile), cu indicarea soluției românești conceptuale și de interpretare, a modificării ei în timp, și a felului în care fiecare soluție a avut un impact în termeni de publicații relevante internațional.

2.       predare comparativă a tuturor modalităților de a cupla ecologia cu teoria generală a sistemelor și abordările teoretice derivate din ea, cu indicarea produselor științifice caracteristice, a complementarității lor din punct de vedere al contribuției la dezvoltarea cunoașterii și a tendințelor actuale pe plan internațional. Locul abordării românești în acest context și la ce rezultate publicate internațional a dus ea.

3.       predarea comparativă a tuturor soluțiilor de concepere a planurilor de de dezvoltare durabilă, de la forma implicită americană (nu au o strategie), la ce britanică, europeană, spre cea rusească, eventual de investigat și asiaticii ce pun sub acest concept general. Evidențierea influenței specificului cultural / spiritual / ideologic / social național asupra modului de argumentare și a conținutului acestor planuri.

Foto: Vladimir Vernadsky și H.T. Odum.