Recent a apărut un studiu
care arată variabilitatea spațială a trăsăturilor genetice ale populației
României. Se discută despre aceste
rezultate ca și cum ar avea vreo relevanță pe plan social și politic. Este un
mod riscant de a contracara retorica naționalistă.
Heterogenitatea genetică a unei populații umane nu are nici o relevanță
directă pentru omogenitatea și identitatea sa culturală. Existența unor
corelații negatice sau pozitive nu implică o legătură cauzală între variabile.
Ea poate fi pur și simplu un fapt care are nevoie de o explicație, iar aceasta
nu e în termeni biologi, ci de dinamică socială și culturală.
Cauza științifică
a acestei decuplări este scara de timp foarte diferită a proceselor care duc la
tiparele de variație genetică și culturală. Procesele de variație și fixare a
trăsăturilor culturale sunt mult mai rapide decât cele de variație genetică și
fixare în populație a trăsăturilor fenotipice. Un individ poate evolua cultural
semnificativ pe durata vieții sale printr-o selecție a tipurilor de proiecte pe
care le urmărește și a resurselor pentru atingerea lor, în timp ce evoluția
biologică e doar trans-generațională. Trăsăturile culturale nu sunt trăsături
biologice, nu au un determinism biologic. Cine crede asta are o abordare
reducționistă, și atunci e ca și cum am zice că steagul național e o trăsătură
explicată prin teoria stringurilor, de ce ne-am opri la explicații prin obiecte
și procese biologice ?
Evoluția culturală depinde de funcționarea unui organism biologic cu toate
trăsăturile sale, așa cum metabolismul celular depinde de neutronii și protonii din nucleele atomilor moleculelor. Fiecare cu legitățile lui
naturale, fiecare cu știința sa care se ocupă de ele. Biologia nu se ocupă de
om în genere, nu se ocupă cu cultura și economia, ci doar cu organismul uman.
Faptul că există la unele organisme o nișă construită (cuiburi, etc) nu
justifică echivalarea nișei construite cultural de către om cu cea construită
de către organisme. Există argumente filosofice mai complicate în susținerea
acestei afirmații (legate de faptul că însăși explicația științifică este o
parte a nișei construite de om), dar mai simplu de înțeles este cel legat de
scara de timp a existenței acestei nișe construite. La om e mult mai mare decât
cea a oricăror alte organisme, depășește durata foarte multor generații, iar
reconstrucția ei permanentă implică procese complicate de comunicare care nu
poate face obiectul de studiu al unei discipline biologice ca etologia.
Nu mai discutăm de consecințele ideologice rasiste, care au dus la eugenism
și holocaust în trecut, ale acestui mod de abordare reducționist. Nu e vorba
doar de efectele sale, ci de lipsa de validitatea științifică.
E valabil și reversul medaliei: omogenitatea genetică nu antrenează automat
o omogenitate culturală. Putem fi pur sânge dddaci și rrromani, sau cu pedigree
direct din Burebista și tot un ghiveci de comunități care se duc după cum bate
vântul fiecare la el în sat sau în cartier.
Totuși, mă gândesc că ar putea fi de folos o cercetare comparativă a
populațiilor umane din universitățile din România, a facultăților din
universități și a departamentelor din facultăți, pentru ca corela
caracteristicile genetice cu standardele academice practicate. Dacă se va
descoperi că există o genă a integrității academice vom putea crea prin
manipulări genetice un soi de profesor sau cercetător care să opereze ca la
Harvard sau Cambridge, ceea ce nu ar fi deloc rău.
Identitatea unei națuni nu trebuie clamată, ci susținută permanent prin
producție seriosă culturală și diseminarea ei pe plan internațional. Dacă ești
mare om de știință sau cultură doar la tine acasă ești asemenea unui culturist
care se uită în oglindă în baie, dar e foarte timid să iasă pe o plajă
internaționlă, fără să mai discutăm de o scenă de concurs, unde nu-l urci nici
plătit.
Retorica naționalistă se contracarează prin inteligență, muncă, organizare, umor și integrare în comunitatea internațională. Dacă nu putem atunci să nu blocăm
pe alții, ne putem trăi viața cu lucruri mai frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu