Noi

Noi

duminică, 31 mai 2015

În dar de la Mădălina, generaţia 2012 :)

Noi pe teren la Arnota.




Impresii de la lansarea noului proiect Universităţi Curate

Întâlnirea pentru Universităţi Curate a fost folositoare. În primul rând există bani elveţieni şi româneşti publici pentru aşa ceva, care trebuie folosiţi cât mai eficient. În al doilea rând sunt implicate personalităţi, dintre care am remarcat prestaţia rectorului NEC, domnul Andrei Pleşu, cu un discurs excepţional.

Punctul nevralgic al unui clasament al integrităţii practicilor din universităţi produs pe plan local de către societatea civilă mi se pare a fi faptul că pune presiune doar pe managementul strategic, ceea ce în condiţiile unei mari heterogenităţi a performanţelor pe nivelurile manageriale strategic, tactic şi operaţional în aceste instituţii şi al decuplării decizionale puternice între strategic şi operaţional (departamentele sunt de facto stat în stat) creează probleme de:

- confuzie între performanţele rectoratului şi performanţele universităţii ca întreg - mai slabe în cazul UB, de exemplu.
- recunoaştere publică a performanţelor facultăţilor şi departamentelor care lucrează cu standarde înalte într-o universitate cu practici în medie mai joase. Când am dat licenţa la filosofie în 2004 mi se cerea lucrarea pe dischetă la secretariat, ceea ce în alte facultăţi până anul trecut nu era cazul, vom vedea acum.
- încurajarea ţinerii în cârcă de către universităţi a facultăţilor şi departamentelor care practică standarde joase prin faptul că doar media statistică mai înaltă pe instituţie contează.

Managerii de proiect au acceptat declarativ ideea unui clasament al universităţilor bazat nu doar pe indicatori globali, ci pe un calcul analitic care să permită şi clasificări disciplinare ale facultăţilor şi şcolilor doctorale cu următoarele categorii de indicatori:

- la nivel operaţional (folosind documente de nivel departmental e mai dificil, dar pe şcoli doctorale a rezultat că e fezabil pentru că sunt mai transparente)
- la nivel tactic (de facultate, folosind documentele publice decizionale de la Decanat şi Consiliul Profesoral şi paginile web).
- la nivel strategic (de rectorat, ca şi în demersurile de până acum)
+ o precedură de agregare la scara instituţiei a indicatorilor de la cele trei niveluri.

În condiţiile în care se face aşa ceva există premize ca rezultatul să motiveze managerii operaţionali şi tactici să consolideze practicile bune şi să le elimine pe cele proaste. O astfel de abordare mă interesează şi mă voi implica.

Dacă nu se va face în acest fel clasamentul universităţilor va rămâne, în opinia mea, ceva cu impact mic, la nivel mai mult de campanie de imagine pentru societatea civilă, cu aplauze pe plan internaţional, eschivare uşoară din partea instituţiilor statului responsabile cu educaţia şi cercetarea, ignorare totală în procesele operaţionale de predare şi cercetare din universităţi şi, ca rezultat, finalmente cheltuire puţin eficientă a fondurilor publice atrase. Dar asta e treaba donorilor, nu a mea. Într-un astfel de demers nu aş fi interesat să mă implic.


sâmbătă, 30 mai 2015

Texte model pentru efectuarea unei sinteze de literatură la standarde academice

Succesul în scrierea unui proiect relevant pentru managementul speciilor nu ar fi existat fără dobândirea preliminară a competenței de a sintetiza literatura științifică la standarde academice. Tinerii ecologi au reușit asta la disciplina Deteriorarea sistemelor ecologice, pe primul semstru. Iată lucrări disponibile on-line care pot servi ca model pentru generațiile viitoare, în ordine alfabetică:

Georgiana Iulia Anghelescu

Mirela Andreea Danciu

Iulia Maranda



vineri, 29 mai 2015

Proiectul EFICIENȚĂ relevant pentru Parcul Național Munții Măcin

A fost o bucurie pentru noi să aducem o modestă contribuția la fundamentarea managementului speciilor în munții Măcinului. Proiectul se poate descărca de aici:




Proiectul PRIORITAR relevant pentru Parcul Național Buila-Vânturarița

Apăsând pe link-ul de mai jos se poate descărca rezultatul muncii studentelor și studenților ecologi la disciplina managementul diversității biologice.

Ecologia 2015 - generația libertății

De multă vreme încercam să atingem libertatea, uneori am atins-o din întâmplare, dar cu acești studenți dragi de anul acesta am reușit pe deplin. Cu metodă. Am credința că se va repeta și în alți ani.

Dar mai întâi, ce este libertatea pentru un tânăr ecolog ?

Libertatea este o stare interioară: 1 de a gândi, 2 a lucra cu pasiune, 3 a ajusta din mers ce trebuie, a finaliza cu succes și a merge mai departe către alt proiect în domeniul nostru. Libertatea nu te lasă să te oprești, să te plafonezi.

1
Să gândești nu poți face fără antrenament permanent: citești (ce citești, cum citești), scri (ce scri, cum scri). Antrenorul este acum profesorul, el știe și poate învăța. Nu poți dobândi libertatea fără să vrei să înveți, dar nu vei putea să înveți decât dacă lucrurile sunt extrem de clare: pas cu pas, ce trebuie făcut, cum trebuie făcut. Arătat cum arată bunica frământatul cozonacilor. Hai și tu.

2
A lucra cu pasiune nu se poate face fără o structură interioară a frumuseții vieți. Aceasta vine din lumea ta, de acasă, din cercul de prieteni. Ce ne place, cum ne relaxăm, ce ne aduce bucurie ? Aici profesorul învață adesea mai mult de la studente și studenți decât ei și ele pot învăța uneori câte ceva de la el. Dar pentru asta trebuie să existe comunicare, apropiere existențială, experiențe comune. Pasiunea nu se poate transmite doar stând în băncuțe și la catedră.

3
A ajusta din mers nu se poate face dacă ești captiv propriilor scopuri, dacă tu ești al lor și nu ele ale tale. Dacă ești dominat de trebuie, nu nuanțat către ar trebui. Dacă iubești mai mult țintele decât oamenii. Oamenii în formare au nevoie de succes, țintele sunt pentru ei. Atunci trebuie să modificăm țintele pentru ca ei să poată efectiv să aibă succes. Nu atât de mult încât să demobilizăm, dar suficient de mult pentru ca un efort intens să ne asigure succesul. Altă dată le vom ridica, dacă se va putea. Dacă nu, aceștia suntem. Dar asta înseamnă modestie, smerenie. Să vrei să faci ce se poate mai bun în condițiile date. Din dragoste.

Iată așadar că libertatea se poate obține numai la întâlnirea fericită dintre un anumit fel de studente și studenți și un anumit fel de profesor.

1
Nu am știut întotdeauna să predau gândirea, să o destructurez în pași metodologici practici. Dar anul acesta universitar în primul semestru "s-a legat" o schemă funcțională, ca rod al experienței din alți ani, ca atunci când mesteci la maioneză și deodată e gata. Asta a fost posibil și pentru că majoritatea studentelor și studenților stăpânesc limba engleză și se plimbă fără probleme în toate mediile electronice din care se poate obține informația științifică.

2
Nu mereu suprapunerea de valori cu studenții a fost una fastă. S-a întâmplat cândva să avem un autobuz de 40 de locuri oferit gratuit și să vină 7-8 din tot anul în excursie. Dar anul acesta nu a fost așa, în ambele semestre copiii au vrut experiența în natură și au contribuit consistent la costurile pentru vizitarea PN Buila și Măcin. Au vrut asta. M-au motivat să mă implic total. Oamenii de acolo ne-au susținut. Dumnezeu ne-a ajutat cu vremea și absența vreunui incident. Poate că a contat și faptul că am renunțat la orice dispute intra-universitare care ar fi putut produce falii în grup și m-am concentrat doar pe obiective didactice. Poate că a contat și faptul că m-am delimitat ferm de orice asociere cu valori nefolositoare unității grupului prin alterarea imaginii profesorului de genul hai la o bere sau un grătar în practică. Poate că a contat și că la fiecare îndoieli de un fel sau altul am încercat să răspund cu o bună intenție, constructiv, pe cât mi-a stat în putință. Fără critici sau ironii, prin fapte. Poate că a contat și faptul că mi-am făcut cont pe FB și ne-am putut vedea în timp real cu valorile noastre publice și uneori private. Cert este că ne-am cunoscut, s-a consolidat încrederea între noi, am învățat să ne apreciem în ce ne unește, să ne tolerăm ce avem diferit, să acceptăm că celălalt are dreptate chiar și când gândim în realitate că avem noi. Au existat astfel premizele pentru a construi ceva împreună.

3
Nu am practicat întodeauna un management atât de adaptativ al activităților de predare și învățare. Dar anul acesta am putut valorifica bine avantajele evaluării continue și periodice. O primă separare între scopurile urmărite de grupuri de studente și studenți s-a produs între cei care aveau un interes vădit pentru a scrie ceva în contul evaluării finale și cei care preferau să dea un examen tradițional scris. Cu aceasta tensiunile intragrupale ca rezultat al preferințelor diferite au fost eliminate, iar pasionații au motivat prin atitudinea lor și pe cei care aveau îndoieli. O a doua separare s-a făcut în baza performanțelor lucrului la proiecte, când din patru au rămas doar două, iar persoanele fără performanțe a rezultat că vor da examen scris. Un moment delicat a fost remotivarea foștilor directori de proiect, iar aici singurul argument convingător a fost obiectivitatea deciziei luate și aprecierea personală. În fine ultimul moment deciziv a fost ajustarea din mers a scopului și structurii proiectelor. Nu că nu s-ar fi putut obiectiv face și mai mult decât ne-am propus, dar cumva s-a creat neîncredere în posibilitatea de atinge scopul inițial. Timpul, aglomerarea cu examene, licența, cine știe ce altceva. Iar neîncrederea distruge echipe. În alți ani lăsam copiii singuri să lucreze, iar unii reușeau, iar alții nu. Acum am ales metoda workshop-urilor zilnice în sesiune înainte de examen. A fost mai solicitant, dar și mai folositor. Am putut așeza cel puțin unor la loc aripile ca să putem zbura din nou, cum spuneam în postare FB de pe 26 mai la care doar 6 dintre coechipieri au dat like:

"Job de project manager și de profesor.

Să așezi la loc aripile retezate când vezi pe fețele coechipierilor sau tinerilor îndoiala că scopul poate fi atins, tentația egoismului, ispita lașității, ori chiar răutatea. Să inspiri încredere prin efort și sacrificiu de sine. Să construiești tot ce se poate mai bun în condițiile date."

Și a funcționat. Mai întâi coordonatorii de proiect, iar apoi și colegii lor ne-am mobilizat, am simțit că putem reuși, munca a devenit tot mai intensă. A existat acel efort necondiționat pe care numai unirea prin sentimente și valori bune a oamenilor o poate da. Prietenie, camaraderie. S-a dormit puțin în noaptea dinaintea susținerii publice. Chiar dacă a trebuit să îmi cer scuze din partea UB pentru condițiile precare de proiecție, aproape pe tavan cu un aparat disfucncțional, materialele produse și prezentarea au fost atât de convingătoare încât dintre colegii care tocmai dăduseră examen scris, dar nu scriseseră corect, au accepta firesc că trebuie să facă și ei un efort, să vină la restanțe. Până anul acesta practicam să nu rămână nimeni cu restanțe. Acum nu mai era cazul, ar fi fost o nedreptate flagrantă. Și eu și tinerele și tinerii nedormiți dădusem tot cea aveam mai bun.

Există și "eroi" ai acestei experințe, dar numele lor nu are importanță. Nu pentru asta au muncit. Există și coechipieri care au învățat să respecte talentul colegilor care au muncit mai mult, dar numele lor nu are importanță. Să ne bucurăm cu toții, am reușit doar împreună ! Succesul e comun, al nostru. Arnota, Măcin, proiectele de evalaure finală, experiențe formatoare pentru noi toți. Suntem altfel în interior, ceva ne unește de acum, indiferent pe ce drum vom merge. Ne vom întâlni oricând cu bucurie.

În închiere, așadar:

  • nu atât nota contează, cât ceea ce am făcut și vom continua să facem în viață.
  • odată câștigat drumul spre libertate, el nu mai trebuie pierdut.
  • cum fiecare generație e în felul ei, va trebui să am grijă de acum să merg către locul de întâlnire sufletească posibil cu fiecare grup de tinere și tineri. Aici este cheia porții către frumusețe și adevăr, către succes.


marți, 5 mai 2015

Despre ecologie și artă


Un om de știință, un manager de mediu sau un profesor de științe ale naturii trebuie să mențină permanent contactul cu artele frumoase. Darwin în autobiografia sa arată foarte bine ce fenomen poate avea loc în absența obișnuinței de a ne cultiva permanent :


"This curious and lamentable loss of the higher æsthetic tastes is all the odder, as books on history, biographies, and travels (independently of any scientific facts which they may contain), and essays on all sorts of subjects interest me as much as ever they did. My mind seems to have become a kind of machine for grinding general laws out of large collections of facts, but why this should have caused the atrophy of that part of the brain alone, on which the higher tastes depend, I cannot conceive. A man with a mind more highly organised or better constituted than mine, would not, I suppose, have thus suffered; and if I had to live my life again, I would have made a rule to read some poetry and listen to some music at least once every week; for perhaps the parts of my brain now atrophied would thus have been kept active through use. The loss of these tastes is a loss of happiness, and may possibly be injurious to the intellect, and more probably to the moral character, by enfeebling the emotional part of our nature." (textul integral on-line aici: )

Lectura literaturii bune, vizionarea pieselor de teatru și filmelor de calitate ne ajută să cunoaștem diversitatea personalităților umane, să ne respectăm diferențele dintre noi și să construim pornind de la ceea ce ne unește. Este o abilitate absolut necesară pentru managementul neconflictual al unei echipe formate din oameni cu personalități puternice așa cum sunt cele din domeniul științei, o abilitate pe care trebuie să și-o dezvolte oricare dintre voi dorește să fie un lider apreciat de cei pe care îi coordonează.

A dărui cuiva o poezie sau o fotografie nu este o aluzie, ci este ca și cum ai oferi cuiva ceva care ști că s-ar putea să-i placă: