Unul din fenomenele care a perturbat și va afecta grav comunitatea academică și de cercetare din Ro a fost dopajul academic inutil. Dopajul academic constă în pomparea de publicații peste limita rezonabilului în CV-ul unor persoane cu potențial mare ca să aibă acces la vârful deciziilor și finanțărilor din cercetare, cum ar fi ERC (consiliu și proiecte), unde se stabiliesc prioritățile de finanțare și se dau banii mari. A început în țările dezvoltate, a continuat în Europa centrală perturbând piața de dopaj din primele, iar la spartul târgului s-a trezit și Europa de est. Dopajul din estul Europei a fost corelat contingent cu tactica editurii MDPI. Cum piața din țările dezvoltate deja reacționase la adaptarea Europei centrale, care voia și ea oamenii ei la marile butoane, și metricile scientometrice au fost contextualizate mai nou în substanța contribuțiilor, mergând până la retragerea din clasamente bazate strict pe metrici, cum a sesizat și rectorul UBB, dopații noștri au rămas cu CV-urile cu care nu mai pot accede unde îi împingea comunitatea care a decis strategia. Câteva consecințe:
- CV-urile acelea trebuie folosite la ceva și rămâne numai piața din Ro, tendința fiind de oligopol pe resursele din Ro. În loc să aducă ceva din exterior, bani, influență în cercurile lumii bune, se distruge piața competitivă de cercetare din Ro, cu consecințe extrem de serioase. Proiectele de concentrare excesivă tip centre de excelență pot fi citite ca o adaptare la eșecul impunerii pe plan extern a oamenilor aleși ca vârf de lance de Ro.
- a apărut o trenă de CV-uri dopate indirect, mai slabe, dar tot excesive metric față de contribuția reală, pentru că acei oameni trebuiau să aibă niște coautori la publicații ca să fie credibili.
- pe poartă deschisă gen MDPI a dat buluc toată lumea care nu era interesată de cercetare din vocație, ci oportunist, pentru statut în comunitatea academică și bani.
În acest moment Ro are trei categorii de membri în comunitățile academice și de cercetare din științe:
- care nu pot nici măcar în condițiile actuale să publice și să aibă metrici, estimez undeva pe la 30%. Sunt genul cu reviste locale, românești, adesea nici limba engleză nu o stăpânesc.
- care sunt direct sau indirect implicați în fenomenul de dopare. Cam un 40% ochiometric.
- ceilalți care s-au străduit să țină o linie de substanță a cercetării.
Climatul occidental tinde să fie compatibil din nou cu a treia categorie, după propriile excese care au generat a doua categorie prin imitare lipsită de gândire strategică adaptativă. Treaba ministerelor relevante e să stimuleze a treia categorie și să readucă pe a doua la normalitate. Prima se poate rezolva numai prin nealimentarea sistemului cu persoane fără potențial.
Ar mai putea fi spus că cercetătorii din a treia categorie se pot cel mai ușor integra internațional și național indiferent de condițiile instituționale, pe care le vor valorifica în orice fel vor evolua, pentru că sunt motivați prioritar de valori și producerea de cunoaștere, restul sunt detalii. Miza e mai degrabă la nivelul statului ca eficiență a serviciilor pentru cetățeni prin cheltuirea banilor publici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu