Noi

Noi

duminică, 14 mai 2017

Despre frumusețea biologiei

Pe de o parte este frumusețea naturii pe care o observăm. Dar această frumusețe nu e proprie doar biologiei. Creatorii de artă și mulți oameni admiră natura sau o iubesc.

Pe de altă parte e frumusețea legilor naturii, regularități exprimate matematic, uneori vizualizate grafic. Nici aceasta nu e proprie doar biologiei. O întâlnim în toate științele și are în miezul ei frumusețea obiectelor formale matematice, abstracte.

Frumusețea proprie biologie ține de a face legătura dintre cele două anterioare, printr-o metodologie de cercetare, pornind de la măsurători și observații până la extragerea regularităților și confirmarea unor ipoteze de cercetare. Frumusețea proprie biologiei e o frumusețe a gândirii pusă în practică, verificată empiric în acea parte din lume care e relevantă pentru noi.

Are gândirea biologică ceva aparte în raport cu alte domenii de gândire ? Are. Biologia folosește o familie de metodologii științice foarte diferite unele de altele. Unele seamănă cu cele ale fizicii și chimiei, altele seamănă mai mult cu ale istoriei. Biologia se angajează cu privire la existența unor entități foarte greu de definit datorită faptului că sunt în permanentă schimbare. Apar niște falii conceptuale interne, niște tensiuni foarte mari între puncte de vedere și teorii, generând un peisaj de idei de o frumusețe cu totul aparte, nemonolitică.

Piesa de rezistență a biologiei și frumusețea cea mai mare e că încearcă să spună ceva despre om. Ce spune în mod direct nu poate fi decât parțial, prin teoriile proprii, dar indirect, privind ce face biologia din exteriorul ei, spune, cum s-a văzut mai sus, și despre frumusețea naturii, și despre cea a obiectelor formale, și a gândirii omenești în întregul ei.

Drumul biologilor este un drum al gândirii, un drum pe o culme de pe care se văd frumusețea naturii, a artei, puterea și limitele minții omenești. El este și un drum al sufletului, prin care ne apropiem de toți cei care iubesc natura și împreună lucrăm.

Să ne bucurăm de frumusețea biologiei, să avem un drum bun.


vineri, 5 mai 2017

Managementul diversității biologice - o bibliografie structurată pe teme

Lista bibliografică în format pdf care include și legătura web către arhiva de 1.7 Gb poate fi descărcată apăsând pe imaginea de mai jos (cu studenții din generația 2017 la Capidava, în drum spre Parcul Național Munții Măcinului):


Literatura este organizată în directoare corespunzătoare temelor din figura de mai jos. Ea include și ciornele actuale ale notelor de curs.



La fiecare director și uneori sub-director am făcut câteva comentarii cu privire la literatură. La anumite teme am făcut trimiteri la bibliografii suplimentare, care sunt de asemenea disponibile on-line.

Literatura se actualizează în fiecare an cu articole de sinteză noi, cărți apărute și uneori articole sursă primară. Timpul necesar pentru actualizarea bibligrafiei înainte de fiecare an universitar presupune acces la bibliotecile electronice internaționale și este de circa zece o săptămână.

Mai jos poate fi parcursă direct lista bibliografică. 

A0_Fundamente

Această bibliografie este suplimentară față de cea pentru temele din figura menționată mai sus. Parcurgerea ei dă noțiuni de bază despre procese și obiecte ecologice. Am inclus câteva texte de referință din literatura românească și internațională. Am adăugat și o evaluarea a  rezultatelor școlii de ecologie sistemică din România ale cărei direcții de dezvoltare sunt relevante pentru disciplina noastră.

1.      Botnariuc N., 1999, Evoluția sistemelor biologice supraindividuale, Editura Universității din București, București
2.      Botnariuc N., Vădineanu A., 1982, Ecologie, Editura Didactică și Pedagogică, București
3.      Clements F. E., 1916, Plant succession – An analysis of the development of vegetation, Carnegie Institution Of Washington, Washington
4.      Cook R. E., 1977, Raymond Linderman and the Trophic-Dynamic Concept in Ecology, Science, 198: 22-26
5.    Darwin C., 1872, The Origin of Species by means of Natural Selection (6th ed), John Murray, London (Project Gutenberg)
6.      Gleason H. A., 1939, The Individualistic Concept of the Plant Association, American Midland Naturalist,  Vol. 21, pp. 92-110
7.      Iordache V., 2017, Dezvoltarea ecologiei sistemice și științei durabilității în România, manuscris, 6 pag.
8.      Lekevicius E., 2006, The Russian paradigm in ecology and evolutionary biology: pro et contra, 16: 3-19
9.      Lindeman R. L., 1942, The Trophic-Dynamic Aspect of Ecology, Ecology, 23: 339-417
10.  Looijen R. C., 1998, Holism and reductionism in biology and ecology. The mutual dependence of higher and lower level research programmes, PhD theses, Rijksuniversiteit Groningen
11.  Mouquet N. și colab., 2015, Predictive ecology in a changing world, Journal of Applied Ecology, 52: 1293-1310
12.  Schwarz A., Jax K, 2014, Ecology revisited. Reflecting on concepts, advancing science, Springer, Dordrecht Heidelberg
13.  Tansley A. G., 1935, The Use and Abuse of Vegetational Concepts and Terms, Ecology, 15: 284-307
14.  Vădineanu A., 1998, Dezvoltarea durabilă, Vol. 1, Ed. Universității din București, pdf


A0_1_Conservation Restoration Books

În acest subdirector sunt manuale direct relevante pentru managementul diversității biologice. Nici unul dintre ele nu reflectă conceptul analitic propus în notele de curs, ci forma acestor preocupări în domeniul “conservation biology”. Gibbs și colab. (2008) este o excelentă sursă de probleme pentru rezolvat în timpul lucrărilor practice. Contextul unora dintre ele trebuie actualizat în fiecare an cu literatură la zi. Se pot folosi de exemplu împreună cu un articol de sinteză mai recent în domeniul problemei.

15.  Cogălniceanu D., 2007, Biodiversity, Kessel Publishing House, Remagen-Oberwinter, Germany
16.  Gibbs J., Hunter M., Sterling E. J., 2008, Problem-Solving in Conservation Biologi and Wildlife Management, Blackwell Publishing, Malden, USA
17.  Hunter M. L., JR., Gibbs J., 2006, Fundamentals of Conservation Biology, Blackwell Publishing, Malden, USA
18.  Perrow M. R., Davy A. J., 2002, Handbook of Ecological Restoration, Cambridge University Press, Cambridge
19.  Pullin A. S., 2002, Conservation Biology, Cambridge University Press, Cambridge
20.  Whisenant S. G., 2003, Repairing Damaged Wildlands, Cambridge University Press, Cambridge

A1_1_Organizații, Știinte Sociale

Începem parcurgerea corpului de cunoaștere fundamentală despre funcționarea sistemelor socio-economice relevantă pentru noi. În acest director se află un articol de sinteză despre rolul științelor sociale în domeniul managementului diversității biologice. Sunt incluse formele electronice ale notelor de curs în care am dat definiții de lucru și analitice ale managementului diversității biologice. Notele de curs includ noțiuni introductive de management organizațional și fac trimitere la texte cu noțiuni de managementul proiectelor.

21.  Blicharska M., Orlikowska E. H., Roberge J. M., Grodzinska-Jurczak M., 2016, Contribution of social science to large scale biodiversity conservation: A review of research about the Natura 2000 network, Biological Conservation, 199: 110-122
22.  Iordache V., 2016, Managementul diversității biologice, Intro - Note de curs MDB, manuscris în lucru
23.  Iordache V., 2016, Managementul diversității biologice, Note de curs MDB – Partea 1, manuscris în lucru
24.  Iordache V., 2016, Managementul diversității biologice, Note de curs MDB – Partea 2, manuscris în lucru


A1_2_SSE organizațional

În acest director sunt incluse noțiuni de ecologia organizațiilor. Managementul diversității biologice are loc în organizații de diferite feluri care formează populații și comunități de organizații. Am optat pentru înțelegerea aprofundată a problematicii acestui tip de management pornind de la modele structurale ale sistemelor socio-ecologice bazate pe idei de ecologia organizațiilor.

25.  Hannan M. T., Freeman J., 1977, The Population Ecology of Organizations, American Journal of Sociology, Vol. 82, pp. 929-964
26.  Iordache V., 2003, Human ecology – A systems perspective, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza” din Iași, XLIX: 329-336
27.  Iordache V., 2004, Constituția din punct de vedere al ecologiei umane, Sfera Politicii, 106 : 29-32
28.  Iordache V. AL., 2005, Systemism and management: Two needed disciplines in an environmental curriculum, Journal of Environmental Protection and Ecology, 6: 212-217
29.  Singh J. V., Lumsden C. J., 1990, Theory and Research in Organizational Ecology, Annual Review of Sociology, 16: 161-195
A1_3_Reguli

Regulile de management pot fi interpretate ca fiind un tip de proprietăți, trăsături (eng. traits) ale organizațiilor și proiectelor. Scara la care ele se aplică depinde de scara proiectelor și organizațiilor respective. Ele sunt produse pornind de la cunoaștere despre obiecte ecologice și obiecte sociale. Felul în care se aplică depinde și de alte reguli existente, unele dintre ele tradiționale, în funcție de caracteristicile societății respective. În acest capitol sunt disponibile câteva texte care oferă o imagine introductivă asupra acestei problematici.

30.  Gibson C. C., Ostrom E., Ahn T.K., 2000, The concept of scale and the human dimension of global change: a survey, Ecological Economics, 32: 217-239
31.  Iordache V., 2008, Explorări dincolo de individualism și holism, Ed. Ars Docendi, București
32.  Taylor B., Wieren G., Zaleha B. D., 2016, Lynn White Jr. and the greening-of-religion hypothesis, Conservation Biology, 30: 1000-1009
33.  Waring T. M., Goff S. H., Smaldino P. E., 2017, The coevolution of economic institutions and sustainable consumption via cultural group selection, Ecological Economics, Vol. 131, pp. 524-532


A1_4_Elemente_pentru_Managementul_Proiectelor

Câteva manuale de elaborare și management al proiectelor și o carte de lucrări practice a mea care are un capitol și câteva anexe cu referire la asta.

34.  Duncan W.R., 1996, A Guide to the Project Management Body of Knowledge, Project Management Institute, Newtown Square, USA
35.  Iordache V., 2006, Lucrări practice de ecologie, manuscris în lucru
36.  TENSTEP PROJECT MANAGEMENT MANUAL: director cu manualul de elaborare a proiectelor. Site-ul original de pe care a fost descărcat nu mai este funcțional.


A1_4_1_Manuale_pentru_arii_protejate

Un subdirector cu câteva materiale despre elaborarea proiectelor de managementul diversității biologice. Sunt folositoare în special dacă sunt deja însușite noțiunile generale. Recomand și un curs specializat de managementul proiectelor. E o calificare de folos în cele mai diverse contexte alături de calificarea de biolog sau ecolog.

37.  Biodiversity in Development Project, 2001, Guiding Principles for Biodiversity in Development: Lessons from field projects. European Commission, Brussels, Belgium/IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. 56 pp.
38.  Eurosite toolkit - Skills for Site Managers in Central and Eastern Europe – Director cu informații și adrese web.
39.  Hamilton L., McMillan L, 2004, Guidelines for Planning and Managing Mountain Protected Areas. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. xi + 83pp.
40.  Thomas L., Middleton J., 2003, Guidelines for Management Planning of Protected Areas. IUCN Gland, Switzerland and Cambridge, UK. ix + 79pp


A2_1_Teorii despre diversitatea biologică

Începând cu acest director intrăm în corpul de cunoaștere fundamentală dspre obiectele și proceselor ecologice care trebuie cunoscute pentru a proiecta managementul diversității biologice.

Literatura despre diversitatea biologică este enormă, nu se pune problema unei sinteze aici. O listă bibliografică la zi (primăvara lui 2017) de circa 200 de titluri pe problema succesiunii ecologice și a altor teorii de asamblare a comunităților e disponibilă aici: http://studentecologie.blogspot.ro/2017/03/o-bibliografie-cu-privire-la-chestiunea.html .

Câteva concluzii din analiza corpului de literatură la care s-a făcut referire în paragraful anterior sunt:
·         Ideea de a identifica tipare general de succesiune la scara întregii comunităţi din toate speciile dintr-o zonă ţine de istorie. Modelele generale nu se mai lucrează. Modele generale vechi au căpătat caracterul explicit al unor ipoteze care alături de alte modele mai noi se află în competiţie şi sunt testate empiric. Sunt trei categorii de modele: deterministe, stochastice şi de tranziţie de stare (cu prag, nelimiare), iar fiecare are în spate ipoteze despre procese empirice care se potrivesc cu un model sau altul. Altfel spus avem de a face cu o abordare analitică a succesiunii ecologice, nu holistă. Tiparele abstracte caracteristice unor teorii din anii 90 şi 2000 nu mai sunt considerate relevante pentru rezolvarea unor probleme practice şi în general pentru înţelegerea datelor din teren.
·         Chestiunea succesiunii ecologice e strâns legată de cea a heterogenității spațiale în sisteme ecologice, a scării la care organismele din diferite specii percep resursele și a discontinuităților de scară în organizare proceselor ecologice.
·         Se lucrează pe fiecare tip de comunitate de organisme în parte la scările caracteristice organismelor respective. La unele nu se ştiu exact scările la care trebuie lucrat (de exemplu organismele subterane din sol). Procesele care susţin succesiunea pentru fiecare tip de comunitate din aceeaşi zonă sunt diverse şi variază de la o comunitate de organisme la alta.
·         Cuplajele între procesele de succesiune dintr-o comunitate şi din alta sunt în faza preliminară de investigare, scările de timp sunt diferite şi datele empirice în aceeaşi zonă adesea lipsesc. Există o literatură emergentă cu privire la acest cuplaje, atât prin cercetări empirice, cât și teoretice. Direcția este convergentă cu preocupările generale ale ecologiei sistemice, dar nu este explicit subsumată acestora.
·         Ideea de a accelera succesiunea prin manipularea organismelor, în particular a fungilor, şi a condiţiilor abiotice are sens doar în modelul determinist al succesiunii, sau în etape separate ale unui model de tranziţii de stare. Această manipulare trebuie să fie mai puternică decât influenţa procesele stochastice care intervin şi ele în zonă ca urmare a heterogenităţii interne şi a factorilor externi aleatori. Accelerarea succesiunii ecologice nu este nici pe departe o soluţie generală, ci doar una posibilă alături de soluţii mai dure, cu intervenţii intensive care să poată schimba starea sistemului când el poate fi modelat prin tranziţii de fază.
·         Scara de timp a evaluării prin monitorizare a efectelor manipulării trebuie să fie compatibilă cu cea a proceselor de succesiune, ceea ce leagă direct problema cu cea a monitoringului pe termen lung al sistemelor ecologice.

În acest director sunt doar două texte suplimentare: un extras din cartea lui Pahl-Wostl (1995) după care s-a adaptat în România conceptul de modul trofodinamic din Vădineanu (1998 – cartea de dezvoltare durabilă) și un articol de sinteză recent din 2017.

41.  Bullock J. M., Gonzalez L. M., Tamme R., Gotzenberger L., White S. M., Partel M., Hooftman A.P., 2017, A synthesis of empirical plant dispersal kernels, Journal of Ecology, 105: 6-19
42.  Pahl-Wostl C., 1995, The Dynamic Nature of Ecosystems, John Wiley & Sons, Chichester, extras de 45 de pagini.
43.  Proenca V., Pereira H. M., 2013, Species-area models to assess biodiversity change in multi-habitat landscapes: the importance of species habitat affinitiy, Basic and Applied Ecology, 14: 102-114
44.  Šímová I., Storch D., 2017, The enigma of terrestrial primary productivity: measurements, models, scales and the diversity-productivity relationship, Ecography, Vol. 40, pp. 239-252


A2_2_Dinamica populațiilor

Câteva articole care completează ceea ce se prezintă de obicei în manualele românești de ecologia populațiilor. Înțelegerea aprofundată a teoriilor și abordărilor actuale e o precondiție pentru modelarea proceselor populaționale relevantă în managementul diversității biologice. Dat fiind că nu există o sinteză la zi pentru studenții români o strategie ar putea fi ca atunci când întâlnim o anumită abordare într-un articol de “conservation biology” sau utilizare a resurselor regenerabile să facem o mică analiză critică separată dedicată abordării respective.

45.  Beyer H. L., Gurarie E., Börger L., Panzacchi M., Basille M., Herfindal I., Van Moorter B. R., Lele S., Matthiopoulos  J., Fryxell J., 2016, ‘You shall not pass!’: quantifying barrier permeability and proximity avoidance by animals, Journal of Animal Ecology, 85(1): 43 -53
46.  Keith S. A., Bull J. W., Animal culture impacts species’ capacity to realize climate-driven rage shifts, Ecography, Vol. 40: 296-304
47.  Merrick M. J., Koprowski J. L., 2017, Should we consider individual behavior differences in applied wildlife conservation studies?, Biological Conservation, 209: 34-44
48.  Ovaskainen O., Meerson B., 2010, Stochastic models of population extinction, Trends in Ecology and Evolution, 25: 643-652
49.  Prugh L. R., Stoner C. J., Epps C. W., Bean W. T., Ripple W. J., Lariberte A. S., Brashares J. S., 2009, The Rise of the Mesopredator, BioScience, 59: 779-791
50.  Sachot S., Perrin N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered Capercaillie (Tetrao urogallus) metapopulation in the Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and Conservation, 15: 2017-2032


A2_3_Nișă ecologică

Câteva articole despre conceptul de nișă ecologică, decisiv pentru înțelegerea modelelor de distribuție spațială a speciilor. Alte sunt disponibile în bibliografie despre succesiune ecologică deja menționată.

51.  Callaway R. M., 1997, Positive interactions in plant communities and the individualistic-continuum concept, Oecologia, 112: 143-149
52.  Hirzel A. H., Le Lay G., 2008, Habitat suitability modelling and niche theory, Journal of Applied Ecology, 45: 1372-1381
53.  Lenoir J., Hattab T., Pierre G., Climatic microrefugia under anthropogenic climate change: implications for species redistribution, Ecography, 40: 253-266
54.  Niedrist G. H., Fureder L., 2016, Towards a definition of environmental niches in alpine streams by employing chironomid species preferences, Hydrobiologia, 781: 143-160
55.  Patterson T. A., Thomas L., Wilcox C., Ovaskainen O., Matthiopoulus J., 2008, State-space models of individual animal movement, Trends in  Ecology and Evolution, 23: 87-94
56.  Peterson T. A. și colab. (editori), 2011, Ecological niches and geographic distributions, Princeton University Press, Princeton and Oxford
57.  Peterson T., Anamza T., 2015, Ecological niches and present and historical geographic distributions of species: a 15-year review of frameworks, results, pitfalls, and promises, Folia Zool., 64: 207-217
58.  Pocheville A., 2015, The ecological Niche: history and recent controversies, în T. Heams et al. (eds.), Handbook of Evolutionary Thinking in the Sciences, 547-586
59.  Wiens J. J., Ackerly D. D., Allen A. P., Anacker B. L., Buckley L. B., Cornell H. V., Damschen E. I., Davies T. J., Grytnes J. A., Harrison S. P., Hawkins B. A., Holt R. D., McCain C. M., Stephens P. R., 2010, Niche conservatism as an emerging principle in ecology and conservation biology, Ecology Letters, 13: 1310-1324


A2_4_Ecologia Pop. - Ecologia Sist.

Două texte la care sunt autor principal care încearcă să lămurească specificul înțelegerii rolului populațiilor din perspectiva ecologiei sistemice, prin plasarea lor în module trofo-dinamice parte dintr-un model de complexitate minimală. Între timp mi-am dat seama că nu pot exista modele homomorfe, că conceptul de depășit. Analiza și ideile din aceste texte rămân folositoare cu precizarea că nu e vorba de modele homomorfe, ci doar de modele structurale, altfel spus că nu surprind esențialul, adică toate variabilele și relațiile relevante, ci pot oferi doar o perspectivă parțială complementară cu cea oferită de alte modele și abordări care reduc dimensionalitatea sistemului în alt fel.

60.  Iordache V., Kothe E., Neagoe A., Gherghel F., 2011, A Conceptual Framework for Up-Scaling Ecological Processes and Application to Ectomycorrhizal Fungi, Soil Biology, Springer, 255-299
61.  Neagoe A., Iordache V., Kothe E., 2013, Upscaling the Biogeochemical Role of Arbuscular Mycorrhizal Fungi in Metal Mobility,Soil Biology, Springer, 285-311


B1_1_Drepturi de proprietate asupra capitalului natural

Drepturile de proprieate existente într-un sistem socio-economic sunt un tip special de reguli care constrâng felul cum putem face managementul diversității biologice.

62.  Knorn J., Kuemmerle T., Radeloff V. C., Szabo A., Mindrescu M., Keeton W. S., Abrudan I., Griffits P., Gancz V., Hostert P., 2012., Forest restitution and protected area effectiveness in post-socialist Romania, Biological Conservation, Vol. 146, pp. 204-212
63.  Meixner H., Schnauder I., Bölscher J., Iordache V., 2006, Hydraulic, Sedimentological and Ecological Problems of Multifunctional Riparian Forest Management, BERLINER GEOGRAPHISCHE ABHANDLUNGEN, Heft 66, Berlin
64.  Sikor T., He J., Lestrelin G., 2017, Property Rights Regimes and Natural Resources: A Conceptual Analysis Revisited, World Development, 20: 1-13


B1_2_Tipologia managementului capitalului natural

Clasificarea de interes didactic pe care am făcut-o poate fi găsită într-o anexă a tezei mele de doctorat. Pentru simplificarea accesului a fost deja preluată și inclusă cu citare în notele de curs care sunt disponibile în directorul A1_1.

65.  Iordache V., 2009, Ecotoxicologia metalelor grele în lunca Dunării, Ed. Ars Docendi, București

B1_3Abordări în managementul sistemelor socio-ecologice

Abordarea clasică românească a biodiversității (Vădineanu 2004 – editor) vine asociată cu o perspectivă asupra managementului dezvoltării sistemelor socio-ecologice. În acest director am strâns literatură complementară cu abordarea respectivă. Ea evidențiază contextul general de discuție, relevant în special pentru proiectarea programelor de management al diversității biologice la scară mare (de la națională în sus). Problematica e subsumabilă științei durabilității și mai puțin domeniul strict al managementului diversității specifice. Dar pentru că nu e prezentată in extenso în alte părți am păstrat aici un corp de literatură pornind de la care să se poată eventual face o sinteză la zi.

66.  Allen C. R., Garmestani A. S., 2015, Adaptive Management of Social-Ecological Systems, Springer, Dordrecht - Heidelberg
67.  Binder C. R., Hinkel J., Bots P. W. G., Pahl-Wostl C., 2013, Comparison of Frameworks for Analyzing Social-ecological Systems, Ecology and Society, Vol. 18: 26
68.  Cumming G. S., 2014, Theoretical frameworks for the analysis of social-ecological systems, în S. Sakai and C. Umetsu (eds.) “Social-ecological systems in transition, Global environmental Studies, Springer Japan, 3-24
69.  Gregory R., Ohlson D., Arvai J., 2006, Deconstructing adaptive management: Criteria for applications to environmental management, Ecological Applications, 16, 2411-2425
70.  Hopwood B., Mellor M., O’Brien G., 2005, Sustainable Development: Mapping Different Approaches, Sustainable Development, 13: 38-52
71.  Pahl-Wostl C., 2009, A conceptual framework for analyzing adaptive capacity and multi-level learning processes in resource governance regimes, Global Environmental Change, 19: 354-365
72.  Rist L., Felton A., Marald E., Samuelsson L., Lundmark T., Rosval O., 2016, Avoiding the pitfalls of adaptive management implementation in Swedish silviculture, Ambio, 45: S140-S151
73.  Ventín L. B., Troncoso J. S., Villasante S., 2015, Towards adaptive management of the natural capital: Disentangling trade-offs among marine activities and seagrass meadows, Marine Pollution Bulletin, 101: 29-38
74.  Westgate M. J., Likens G. E., Lindenmayer D. B., 2013, Adaptive management of biological systems: A review, Biological Conservation, Vol. 158, pp. 128-139
75.  Williams B. K., Brown E. D., 2016, Technical challenges in the application of adaptive management, Biological Conservation, Vol. 195, pp. 255-263
76.  Vădineanu A. (editor), 2004, Managementul dezvoltării, Editura Ars Docendi, București, se poate descărca de aici: http://studentecologie.blogspot.ro/2013/07/carte-de-referinta-managementul.html


B2_1_Evaluarea Riscului de Extincție și criterii IUCN

Criteriile IUCN sunt un instrument important pentru stabilirea speciilor care necesită protecția la scară globală utilizabil împreună cu alte instrumente și la scări mai mici (națională). Ele sunt asociate problematicii mai largi a evaluării riscului de extincție al speciilor.

77.  Akcakaya H. R., Butchart S. H. M., Mace G. M., Stuard S. N., Hilton-Taylor C., 2006, Use and misuse of the IUCN Red List Criteria in projecting climate change impacts on biodiversity, Global Change Biology, 12, 2037-2043
78.  Bennun L., Regan E. C., Bird J., Bochove J. W., Katariya V., Livingstone S., Mitchell R., Savy C., Starkey M., Temple H., Pilgrim J. D., 2017, The value of the IUCN Red List for business decision-making, Conservation Letters, on-line first, DOI: 10.1111/conl.12353
79.  Collen B., și alții, 2016, Clarifying misconceptions of extinction risk assessment with the IUCN Red List, Biology Letters, 12: 1-5
80.  Iordache V. (traducere din articole), 2017, Criteriile IUCN – Prezentare generală şi probleme asociate listelor roşii (pentru studenții care nu cunosc limba engleză)
81.     IUCN, 2016, The IUCN Red List of Threatened Species, www.iucnredlist.org/static/categories_criteria_3_1
82.  Keith D. A. și colab., 2013, Scientific foundations for an IUCN Red List of Ecosystems, PLOS One, 8: e62111
83.  Mace G. M., Collar N. J., Gaston K. J., Hilton-Taylor C., Akcakaya H. R., Leader-Williams N., Milner-Gulland E. J., Stuard S. N., 2008, Quantification of Extinction Risk: IUCN’s System for Classifying Threatened Species, Conservation Biology, 22: 1424-1442
84.  Rodriguez J. P. și colaboratori, 2015, A practical guide to the application ofthe IUCN Red List of ecosystem criteria, Philosophical Transactions R. Soc. B, 370, 20140003
85.  Schuldt A., Assmann T., 2010, Invertebrate diversity and national responsibility for species conservation across Europe – A multi-taxon approach, Biological Conservation, 143: 2747-2756


B2_2_Analiza Viabilității Populaților

Analiza viabilității populațiilor e un instrument general pentru fundamantarea managementului speciilor bazat pe cunoștințe de ecologia populațiilor și care folosește modele matematice cu diferite grade de complexitate. Publicațiile cheie din acest director sunt Stephens (2016), Akcakaya și Sjogren-Gulve (2000) și Morris și Doak (2002).

86.  Akcakaya H. R., Sjogren-Gulve P., 2000, Population viability analyses in conservation planning: an overview, Ecological Bulletins, 48: 9-21
87.  Iordache V. (traduceri din articole), Noțiuni de analiza viabilității populațiilor (pentru studenții care nu cunosc limba engleză)
88.  Coulson T., Mace G. M., Hudson E., Possingham H., 2001, The Use And Abuse Of Population Viability Analysis, Trends in Ecology & Evolution, 16: 219-221
89.  Keedwell R. J., 2004, Use of population viability analysis in conservation management in New Zealand, Science for Conservation, 243: 1-60
90.  Lindenmayer D. B., Burgam M. A., Akcakaya H. R., Lacy R. C., Possingham H. P., 1995, A Review of the Generic Computer Programs ALEX, RAMAS/ space and VORTEX for Modelling the Viability of Wildlife Metapopulations, Ecological Modelling, 82: 161-174
91.  Menges E. S., 2000, Population viability analyses in plants: challenges and opportunities, TREE, 15: 51-56
92.  Morris W. F., Doak D. F., 2002, Quantitative Conservation Biology, Sinauer Associates, Sunderland
93.  Reed J. M., Mills L. S., Dunning Jr J. B., Menges E. S., McKelvey K. S., Frye R., Beissinger S. R., Anstett M. C., Miller P., 2002, Emerging Issues in Population Viability Analysis, Conservation Biology, 16: 7-19
94.  Sachot S., Perrin N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered Capercaillie (Tetrao urogallus) metapopulation in the Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and Conservation, 15: 2017-2032
95.  Stephens, P.A. (2016) 'Population viability an alysis.', in Oxford bibliographies. Ecolo gy. Oxford: Oxford University Press. Oxford bibliographies online.
96.  Trenham P. C., Shaffer H. B., Amphibian upland habitat use and its consequences for population viability, Ecological Applications, Vol. 15, pp. 1158-1168

B2_3_Modelarea Distribuției Spațiale

Modelele de distribuție spațială a speciilor pornesc în mod principial de la conceptul de nișă fundamentală / nișă realizată. Se dorește crearea unui câmp geografic al variabilei probabilitate de prezență a unei specii, ca variabilă dependentă. Variabile independente sunt factori de comandă ai dinamicii populației, cel mai adesea abiotici. Figura 1 din D’Amen (2015) ilustrează sintetic diversitatea abordărilor. Direcții de dezvoltare a modelelor includ încorporarea unor factor biologici caracteristici nișei și co-predicția mai multor specii asociate. Modelele de distribuție spațială se folosesc de obicei la scară mare (națională, macroregională). O abordare diferită e cea a modelelor bazate pe indivizi, care se folosesc la scări relevante pentru managementul operațional atunci când diferențele comportamentale dintre indivizi sunt importante.

97.  Austin M. P., 2002, Spatial prediction of species distribution: an interface between ecological theory and statistical modelling, Ecological Modelling, 157: 101-118
98.  Austin M., 2007, Species distribution models and ecological theory: A critical assessment and some possible new approaches, Ecological Modelling, 200: 1-19
99.  Bennetsen E., Gobeyn S., Goethals P. L. M., 2016, Species distribution models grounded in ecological theory for decision support in river management, Ecological Modelling, 325: 1-12
100.          Cabral J. S., Valente L., Hartig F., 2017, Mechanistic simulation models in macroecology and biogeography: state-of-art and prospects, Ecography, 40: 267-280
101.          D’Amen M., Rahbek C., Zimmermann N. E., Guisan A., 2015, Spatial predictions at the community level: from current approaches to future frameworks, Biological Reviews, doi: 10.1111/brv.12222
102.          Dormann C. F., 2010, Modeling Species’ Distributions, manuscris disponibil la http://www.biom.uni-freiburg.de/Dateien/PDF/dormann2010_chapterspeciesdistributionmodelling_proofprints.pdf
103.          Dormann CF, Chymanski SJ, Cabral J, Chuine I, Graham C, Hartig F, Kearney J, Chuine I, Graham C, Hartig F, Kearney M, Morin X, Romermann C, Schroder B, Singer A., 2012, Correlation and process in species ditribution models: bridging a dichotomy, Journal of Biogeography, 39: 2119-2131
104.          Drew C. A., Wiersma Y. F., Huettmann F., 2015, Predictive Species and Habitat Modeling Landscape Ecology, Springer, New York
105.          Elith J., LeathWick J. R., 2009, Species Distribution Models: Ecological Explanation and Prediction Across Space and Time, Annu. Rev. Ecol. Evol. Syst., 40: 677-697
106.          Ficetola G. F., Mazel F., Thuiller W. (2017) Global determinants of zoogeographical boundaries, Nature Ecology & Evolution, first on-line, DOI: 10.1038/ s 41559-017-0089
107.          Gastón A., García-Viñas J. I., 2012, Modelling species distributions with penalised logistic regressions: a comparison with a maximum entropy models, Ecological Modelling, 222: 2037-2041
108.          Guillera-Arroita G., 2016, Modelling of species distributions, range dynamics and communities under imperfect detection: advances, challenges and opportunities, Ecography, 40: 281-295
109.          Guisan A, Thuiller W, 2005, Predicting species distribution: offering more than simple habitat models, Ecology Letters, 8: 993-1009
110.          Heikkinen R. K., Luoto M., Virkkala R., Pearson R. G., Korber J.-H., 2007, Biotic interactions improve prediction of boreal bird distributions at macro-scales, Global Ecology and Biogeography, 16: 754-763
111.          López-Alfaro C., Estades C. F., Aldridge D. K., Gill R. M. A., Individual-based modeling as a decision tool for the conservation of the endangered huemul deer (Hippocamelus bisulcus) in southern Chile, Ecological Modelling, 244: 104-116
112.          Ochoa-Ochoa L. M., Flores-Villela O. A., Bezaury-Creel J. E., 2016, Using one vs. Many, sensitivity and uncertainty analyses of species distribution models with focus on conservation area networks, Ecological Modelling, 320: 372-382
113.          Phillips S. J., Anderson R. P., Schapire R. E., 2006, Maximum entropy modeling of species geographic distributions, Ecological Modelling, 190: 231-259
114.          Rosales J., Bradley C., Petts G., Gilvear D., 1999, A conceptual model of hrydrogeomorphological-vegetation interactions within confluente zones of large tropical rivers; Orinoco, Venezuela, Manaus’99 – Hydrological and Geochemical Processes in Large Scale River Basins, pp. 1-7
115.          Rushton S. P., Ormerod S. J., Kerby G., 2004, New paradigms for modelling species distributions?, Journal of Applied Ecology, 41: 193-200
116.          Tempel D. J., Peery M. Z., Gutiérrez R. J., 2014, Using integrated population models to improve conservation monitoring: California spotted owls as a case study, Ecological Modelling, 289: 86-95
117.          Villero D., Pla M., Camps D., Ruiz-Olmo J., Brotons L., 2017, Integrating species distribution modelling into decision-making to inform conservation actions, Biodoversity and Conservation, Vol. 26, pp. 251-271
118.          Xiao X., O’Dwyer J. P., White E. P., 2016, Comparing process-based and constraint-based approaches for modeling macroecological patterns, Ecolgy, 97: 1228-1238
119.          Yackulic C. B., 2017, Competitive exclusion over broad spatial extents is a slow process: evidence and implications for species distribution modeling, Ecography, 40: 305-313
120.          Zimmermann N. E., Edwards Jr T. C., Graham C. H., Pearman P. B., Svenning J. C., 2010 New trends in species distribution modelling, Ecography, 33: 985-989


B2_4_Modele de adecvare a habitatelor

Dacă în cazul modelelor de distribuția a speciilor se pornește de la variabile independente asociate nișei fundamentale reprezentate în format câmp, în modelele de adecvare a habitatelor se pornește de la obiecte ecologice deja discretizate, habitatele care rezultă în urma clasificării terenului, înțeles în sensul din legea ariilor protejate. Din punct de vedere operațional diferența principală între termenul de habitat rezultat din clasificare și cel de ecositem e că scara primului e mult mai variabilă, de la habitate insulare până la suprafețe mult mai mare ca cele considerate tipice unui ecosistem în abordarea din Vădineanu (1998). În GIS habitatele sunt reprezentabile în format vector ca poligoane, și derivat și în format raster, cu toate unitățile de discretizare caracterizate de o unică valoare corespunzătoare tipului respectiv de habitat. Dacă scara populațiilor speciei de interes e mai mică sau egală cu cea a habitatului evaluarea adecvării se face prin măsurarea unor variabile independent în interiorul zonei corspunzătoare habitatului respectiv, cel mai adesea fără o abordare spațială (nu se produc hărți de distribuția spațială a adecvării habitatului în interiorul habitatului). Kerckhove (2008) e tipic pentru această abordare. Dacă scara populației speciei e mai mare ca a habitatului atunci ponderea diferitelor tipuri de habitate în zona respectivă reprezintă tot atâtea variabile derivate (măsurabile într-o abordare de tip landscape ecology, după clasificare pornind de la variabile primare) care sunt folosite pentru a modela distribuția speciei respective. Mărimea zonei caracteristice populației variază de la specie la specie, abordarea fiind tipică speciilor cu mobilitate mare, care folosesc mai multe tipuri de habitate din structura a ceea ce în Vădineanu (1998) sunt complexele de ecosisteme (landscapes). Tabelul 1 din Brundvig și colab. (2017) e ilustrează diversele abordări de acest fel, care încearcă să asocieze tipuri de habitate du specii. Trebuie observat că termenul de landscape e mai general ca cel de complex de ecosisteme, nefiind asociat unor scări tipice pentru fiecare nivel ierarhic, ci doar unei ierarhii organizate la multiple scări, diferită în funcție de variabilele, procesele și obiectele ecologice de interes.

121.          Ahmadi-Nedishan B., St-Hilaire A., Berube M., Robichaud E., Thiemonge N., Bobee B., 2006, A review of statistical methods for the evaluation of aquatic habitat suitability for instream flow assessment, River Res. Applic., 22: 503-523
122.          Boavida I., Santos J. M., Cortes R. V., Pinheiro A. N., Ferreira M. T., 2011, Assessment of instream structures for habitat improvment for two critically endangered fish species, Aquat Ecol, 45: 113-124
123.          Brudvig L. A., Leroux S. J., Albert C. H., Bruna E. M., Davies K. F., Ewers R. M., Levey D. J., Pardini R., Resasco J., 2017, Evaluating conceptual models of landscape change, Ecography, 40: 74-82
124.          Comer, P., D. Faber-Langendoen, R. Evans, S. Gawler, C. Jo sse, G. Kittel, S. Menard, M.  Pyne, M. Reid, K. Schulz, K. Snow, and J. Teague. 2003. Ecological Systems of the United States:  A  Working Classification of U.S. Terrestrial Systems. NatureServe, Arlington, Virginia.
125.          Fabritius H., McBride M., 2017, Modelling habitat persistence and impacts of management on the habitats of an endangered butterfly, Insect Conservation and Diversity, on-line first, doi: 10.11 11/ica d.12 218
126.          Frederiksen P, van der Sluis T., Vadineanu A., Terkenli T. S., Gaube V., Busck A. G., Vesterager J. P., Geamana N., Schistou D. E., Pedroli B., 2017, Misfits and compliance patterns in the transposition and implementation of the Habitats Directive – four cases, Land Use Policy, 62: 337-350
127.          Gigante D., Foggi B., Venanzoni R., Viciani D., Buffa G., 2016, Habitats on the grid: The spatial dimension does matter for red-listing, Journal for Nature Conservation, 32: 1-9
128.          Hartel T, Nemes S, Oleerer K, Cogălniceanu D, Moga C, Arntzen J. W, 2010, Using connectivity metrics and niche modelling to explore the occurrence of the northern crested newt Triturus cristatus(Amphibia, Caudata) in a traditionally managed landscape, Environmental Conservation, 37: 195-200
129.          MNHN-EEA report, 2014, Terrestrial habitat mapping in Europe: an overview, EEA Technical report, Copenhaga
130.          Kerckhove D. T., Smokorowski K. E., Randal R. G., 2008, A primer on Fish Habitat Models, Canadian Technical Report of  Fisheries and Aquatic Sciences 2817
131.          Mushnet D. M., Neau J. L., Euliss Jr. N. H., 2014, Modeling effects of conservation grassland losses on amphibian habitat, Biological Conservation, Vol. 174, pp. 93-100
132.          Schneider M., Noack M., Gebler T., Kopecki I., 2010, Handbook for the Habitat Simulation Model, Casimir Model, University of Stuttgart
133.          With K. A., Crist T. O., 1995, Critical thresholds in species’ responses to landscape structure, Ecology, 76: 2446-2459
134.          Wordley C. F. R., Sankaran M., Mudappa D., Altringham J. D., 2015, Landscape scale habitat suitability modelling of bats in the Western Ghats of India: Bats like something in their tea, Biological Conservation, 191: 529-536


B2_5_Conceptul de unitatea furnizoare de servicii (SPU)

Prin conceptul de unitatea furnizoare de servicii se urmărește formarea unei imagini asupa rolului unei populații (părți din ea sau a unei comunități) în furnizarea unui anumit serviciu ecosistemic. Diferența față de rolul unei populații în funcționarea ecosistemului în sensul ecologiei sistemice standard este că aici ne interesează cuantificarea rolului în termenii contribuției la un serviciu măsurat în unitățile sale caracteristice, nu în unități rezultate prin reducerea la (flux de) energie sau substanță.

Abordarea poate susține o analiză a contibuției la fiecare tip de serviciu ecosistemic în parte, de interes pentru diferite categorii de utilizatori ai serviciilor ecosistemice. Se pot face cuplaje între modelele care caracterizează diferitele roluri, în măsura în care se pune probleme înțelegerii legăturilor (eng. “trade-offs”) dintre mecanismele de producție sau între măsurile de management.

Acest mod de fundamentare a managementului diversității biologice este criticat la nivel fundamental de adepții managementului exclusiv pe baza alocării unei valori intrinseci speciilor. Din perspectivă instituțională cele două abordări sunt complementare, ele răspunzând preferințelor unor categorii diferite de utilizatori ai capitalului natural.

135.          Deliege G., Neuteleers S., 2015, Should Biodiversity be Useful? Scope and Limits of Ecosystem Services as an Argument for Biodiversity Conservation, Environmental Values, 24: 165-182
136.          Dias A. T. C., Berg M. P., de Bello F., Van Oosten A. R., Bila K., Moretti M., 2013, An experimental framework to identify community functional components driving ecosystem processes and services delivery, Journal of Ecology, 101: 29-37
137.          Kontogianni A., Tourkolias C., Machleras A., Skourtos M., 2012, Service providing units, existence values and the valuation of engangered species: A methodological test, Ecological Economics, 79: 97-104
138.          Kontogianni A., Luck G. W., Skourtos M., 2010, Valuing ecosystem services on the basis of service-providing units: A potential approach to address the ’endpoint problem’ and improve stated preference methods,  Ecological Economics, 69: 1479-1487
139.          Kosoy N., Corbera E., 2010, Payments for ecosystem services as commodify fetishism, Ecological Economy, 69: 1228-1236
140.          Luck G. W., Daily G. C., Ehrlich P. R., 2003, Population diversity and ecosystem services, TRENDS in Ecology and Evolution, 18: 331-336
141.          Luck G. W., Harrington R., Harrison P. A., Kremen C., Berry P. M., Bugter R., Dawson T. P., De Bello F., Diaz S., Feld C. K., Haslett J. R., Hering D., Kontogianni A., Lavorel S., Rousevell M., Samways M. J., Sandin L., Sttele J., Van Den hove S., Vandewalle M., Zobel M., 2009, Quantifying the Contribution of Organisms to the Provision of Ecosystem Services, BioScience, 59: 223-235
142.          Peterson M. J., Hall D. M., Feldpausch-Parker A. M., Peterson T. R., 2009, Obscuring Ecosystem Function with Application of the Ecosystem Services Concept, Conservation biology, 24: 113-119
143.          Ridder B., 2008, Questioning the ecosystem services argument for biodiversity conservation, Biodivers. Conserv., 17: 781-790


B2_6_Rolul speciilor în furnizarea de servicii ecosistemice

Directorul sintetizează literatura cu privire la diferite grupe de organisme. Cele mai avansate cunoștințe despre rolul în furnizarea de servicii ecosistemice se pot produce atunci când sunt deja lămurite chestiunile taxonomice și de ecologia populațiilor. Există diferențe importante între grupurile de organisme din această perspectivă, cu implicații manageriale mari. Un manager al diversității biologice va putea utiliza doar cunoașterea disponibilă la un moment dat. Dat fiind că domeniul este foarte dinamic literatura din fiecare subdirector poate fi doar un punct de plecare, urmând a fi adusă la fiecare utilizare folosind, de exemplu, arborele de citare al fiecărui text.

B2_6_1_Amfibieni-Reptile

144.          Civantos E., Thuiller W., Maiorano L., Guisan A., Araujo M. B.,2012, Potential Impacts of Climate Change On Ecosystem Services in Europe: The Case of Pest Control by Vertebrates, BioScience, 62: 658-666 + Supplementary Online Material for ”Potential Impacts of Climate Change On Echosystem Services in Europe: The Case of Pest Control by Vertebrates
145.          Hocking D. J., Babbitt K. J., 2014, Amphibian Contributions To Ecosystem Services, Herpetological Conservation and Biology, 17: 1-17


B2_6_2_Mamifere

146.          Albert, A., T. Savini, and M.-C. Huynen. 2013. The role of Macaca spp.(Primates: Cercopithecidae) in seed dispersal networks. Raffles Bulletin of Zoology 61: 423-434.
147.          Brodie, J. F., O. E. Helmy, W. Y. Brockelman, and J. L. Maron. 2009. Bushmeat poaching reduces the seed dispersal and population growth rate of a mammal-dispersed tree. Ecological Applications 19: 854-863.
148.          Ceballos, G., and P. R. Ehrlich. 2009. Discoveries of new mammal species and their implications for conservation and ecosystem services. Proceedings of the National Academy of Sciences 106: 3841-3846.
149.          Chaves, Ó. M., K. E. Stoner, V. Arroyo-Rodríguez, and A. Estrada. 2011. Effectiveness of spider monkeys (Ateles geoffroyi vellerosus) as seed dispersers in continuous and fragmented rain forests in southern Mexico. International Journal of Primatology 32: 177-192.
150.          Cisneros-Montemayor, A. M., U. R. Sumaila, K. Kaschner, and D. Pauly. 2010. The global potential for whale watching. Marine Policy 34: 1273-1278.
151.          Cleveland, C. J., M. Betke, P. Federico, J. D. Frank, T. G. Hallam, J. Horn, J. D. López Jr, G. F. McCracken, R. A. Medellín, and A. Moreno-Valdez. 2006. Economic value of the pest control service provided by Brazilian free-tailed bats in south-central Texas. Frontiers in Ecology and the Environment 4: 238-243.
152.          Escribano-Avila, G., V. Sanz-Pérez, B. Pías, E. Virgós, A. Escudero, and F. Valladares. 2012. Colonization of abandoned land by Juniperus thurifera is mediated by the interaction of a diverse dispersal assemblage and environmental heterogeneity. PloS one 7:e46993.
153.          Garcia, D., R. Zamora, and G. C. Amico. 2010. Birds as Suppliers of Seed Dispersal in Temperate Ecosystems: Conservation Guidelines from RealWorld Landscapes. Conservation Biology 24: 1070-1079.
154.          Kasso, M., and M. Balakrishnan. 2013. Ecological and Economic Importance of Bats (Order Chiroptera). ISRN Biodiversity 2013.
155.          Kunz, T. H., E. Braun de Torrez, D. Bauer, T. Lobova, and T. H. Fleming. 2011. Ecosystem services provided by bats. Annals of the New York Academy of Sciences 1223: 1-38.
156.          Medellín, R. A. 2009. Sustaining transboundary ecosystem services provided by bats. Pages 171-187 in L. López-Hoffman, E. D. McGovern, R. G. Varady, and K. W. Flessa, editors. Conservation of Shared Environments: Learning from the United States and Mexico. The University of Arizona Press, Tucson, AZ, USA, 2009,170–187
157.          Mello, M. A. R., F. M. D. Marquitti, P. R. Guimara es Jr, E. K. V. Kalko, P. Jordano, and M. A. M. de Aguiar. 2011. The modularity of seed dispersal: differences in structure and robustness between bat–and bird–fruit networks. Oecologia 167: 131-140.
158.          Peres, C. A., and E. Palacios. 2007. BasinWide Effects of Game Harvest on Vertebrate Population Densities in Amazonian Forests: Implications for AnimalMediated Seed Dispersal. Biotropica 39: 304-315.
159.          Presley, S. J., M. R. Willig, L. N. Saldanha, J. M. Wunderle Jr, and I. CastroArellano. 2009. Reducedimpact Logging has Little Effect on Temporal Activity of Frugivorous Bats (Chiroptera) in Lowland Amazonia. Biotropica 41: 369-378.
160.          Ruiz-Frau, A., H. Hinz, G. Edwards-Jones, and M. J. Kaiser. 2013. Spatially explicit economic assessment of cultural ecosystem services: Non-extractive recreational uses of the coastal environment related to marine biodiversity. Marine Policy 38: 90-98.


B2_6_3_Nevertebrate

161.          Barrios E., 2007, Soil biota, ecosystem services and land productivity, Ecological Economics, 64: 269-285
162.          Boulton A. J., Fenwick G. D., Hancock P. J., Harvy M. S., 2008, Biodiversity, functional roles and ecosystem services of groundwater invertebrates, Invertebrate Systematics, 22: 103-116
163.          Brussard L., și colaboratori, 1997, Biodoversity and Ecosystem Functioning in Soil, Ambio, 26: 563- 570
164.          Del Toro I., Ribbons R. R., Pelini S. L., 2012, The little things that rim the world revisite: a review of ant-mediated ecosystem services and disservices (Hymenoptera: Formicidae), Myrmecological News, 17: 133-146
165.          Grabowski J. H., Brumbaugh R. D., Conrad R. F., Keeler A. G., Opaluch J. J., Peterson C. H., Piehler M. F., Powers S. P., Smyth A. R., 2012, Economic Valuation of Ecosystem Services Provided by Oyster Reefs, BioScience, 62: 900-909
166.          Harris J., 2010, Soil Microbial Communties and Restoration Ecology: Facilitators or Followers?, Science, 325: 573-573
167.          Isaacs R., Tuell J., Fiedler A., Gardiner M., Landis D., 2009, Maximizing arthropod-mediated ecosystem services in agricultural landscapes: the role of native plants, Front.Ecol. Envin., Vol. 7, 196-203
168.          Jouquet P., Traore S., Choosai C., Hartmann C., Bignell D., 2011, Influence of termites on ecosystem functioning. Ecosystem services provided by termites, European Journal of Soil Biology, 47: 215-222
169.          Lavelle P., Decaens T., Aubert M., Barot S., Blouin M., Bureau F., Margerie P., Mora P., Rossi., J.-P., 2006, Soil invertebrates and ecosystem services, European Journal of Soil Biology, 42: S3-S15
170.          Losey J. E., Vaughan M., 2006, The Economic Value of Ecological Services Provided by Insects, BioScience, 56: 311-323
171.          Nichols E., Spector S., Louzada J., Larsen T., Amezquita S., Favila M. E., The Scarabaeinae Research Network, Ecological functions and ecosystem services provided by Scarabaeinae dung beetles, Biological Conservation, 141: 1461-1474
172.          Rastogi N., 2011, Provisioning services fron ants: food and pharmaceuticals, Asian Myrmecology, 4: 103-120
173.          Winfree R., Kremen C., 2009, Are ecosystem services stabilized by differences among species? A test using crop pollination, Proceedings of The Royal Society B, 276: 229-237


B2_6_4_Păsări

174.          Green A. J., Elmberg J., 2014, Ecosystem services provided by waterbirds, Biological Reviews, 89:105-122
175.          Jedlicka J. A., Greenberg R., Letournea D. K., 2011, Avian Conservation Practices Strengthen Ecosystem Services in California Vineyards, PLoS ONE, 6: 1-8
176.          Root-Bernstein M., Fierro A., Armesto J., Ebensperger L. A., 2013, Avian ecosystem functions are influenced by small mammal ecosystem engineering, BMC Research Notes, 6: 1-12
177.          Sekercioglu C. H., 2006, Increasing awareness of avian ecological function, TRENDS in Ecology and Evolution, 21: 464-471
178.          Wenny D. G., DeVault T. L., Johnson M. D., Kelly D., Sekercioglu C. H., Tomback D. F., Whelan C. J., 2011, The need to quantify ecosystem services provided by birds, The Auk, 128: 1-14
179.          Whelan C. J., Wenny D. G., Marquis R. J., 2008, Ecosystem Services Provided By Birds, Annals of the New York Academy of Sciences, 1134: 25-60
180.          Whelan C. J., Sekercioglu C. H., Wenny D. G., 2015., Why birds matter: from economic ornithology to ecosystem services, J. Ornithol., 156: S227-S238

B2_6_5_Pești

181.          Holmlund C. M., Hammer M., Ecosystem services generated by fish populations, Ecological Economics, 29: 253-268
182.          Nguyen V. M., Lynch A. J., Young N., Cowx I. G., T. Douglas Beard Jr., Taylor W. W., Cooke S. J., 2016, To manage inland fisheries is to manage at the social-ecological watershec scale, Journal of the Environmental Management, 181: 312-325
183.          Pope K. L., Pegg M. A., Cole N. W., Siddons S. F., Fedele A. D., Harmon B. S., Ruskamp R. L., Turner D. R., Uerling C. C., 2016, Fishing for ecosystem services, Journal of Environmental Management, 183: 408-417

B2_6_6_Plante

184.          Diaz S., Lavorel S., de Bello F., Quetier F., Grigulis K., Robson M., 2007, Incorporating plant functional diversity effects in ecosystem service assessments, PNAS, 104: 20684-20689
185.          Enviner V. T., Garbach K., Baty J. H., Hoskinson S. A., 2012, Measuring the effects of the invasive plants on ecosystem services: challenges and prospects, Invasive Plant Science and Management, 5: 125-136
186.          Isbell F., Calcagno V, Hector A., Connoly J, Stanley Harpole W., Reich PB, Scherer-Lorenzen M, Schmid B, Tilman D, van Ruijven J, Weigelt A, Wilsey BJ, Zavaleta ES, Loreau M, 2011, High plant diversity is needed to maintain ecosystem services, Nature, 477: 199-208
187.          Jose S., 2009, Agroforestry for ecosystem services and environmental benefits: an overview, Agroforest. Syst., 76: 1-10
188.          Krieger D. J., 2001, Economic value of forest ecosystem services: A review, The Wilderness Society, Washington, D. C.
189.          Kuiper J. J., Mooij W. M., Bragazza L., Robroek B. J. M., 2014, Plant functional types define magnitude of drought response in peatland CO2 Exchange, Ecology, 95: 123-131
190.          Lavorel S., 2013, Plant functional effects on ecosystem services, Journal of Ecology, 101: 4-8
191.          Morel J. L., Habib L., Plantureux S., Guckert A., 1991, Influence of maize root mucilage on soil aggregate stability, Plant and Soil, 136: 111-119
192.          Norris J. E., Stokes A., Mickovski S. B., Cammeraat E., van Beek R., Nicoll B. C., Achim A., 2008, Slope Stability and Erosion Control: Ecotechnological Solutions, Springer, Dordrecht
193.          Patterson T. M., Coelho D. L., Ecosystem services: Foundations, opportunities, and challenges for the forest products sector, Forest Ecology and Management, 257: 1637-1646
194.          Pohl M., Alig D., Korner C., Rixen C., 2009, Higher plant diversity enhances soil stability in disturbed alpine ecosystems, Plant Soil, 324: 91-102
195.          Quijas S., Schmid B., Balvanera P., 2010, Plant diversity enhances provision of ecosystem services: A new synthesis, Basic and Applied Ecology, 11: 582-593
196.          Quijas S., Jackson L. E., Maass M., Schmid B., Raffaelli D., Balvanera P., 2012, Plant diversity and generation of ecosystem services at the landscape scale: expert knowledge assessment, Journal of Applied Ecology, 49: 929-940
197.          Reich P. B., The world-wide ‘fast-slow’ plant economics spectrum: a traits manifesto, Journal of Ecology, 102: 275-301
198.          Reubens B., Poesen J., Danjon F., Guedens G., Muys B., 2007, The role of fine and coarse roots in shallow slope stability and soil erosion control with a focus on root system architecture: a review, Trees, 21: 385-402
199.          Sweeney B. W., și alții, 2004, Riparian deforestation, stream narrowing, and loss of stream ecosystem services, PNAS, 101: 14132-14137
200.          Zak D. R., Holmes W. E., White D. C., Peacock A. D., Tilman D., 2003, Plant diversity, soil microbial communities, and ecosystem function: Are there any links?, Ecology, 84: 2042-2050

B2_6_7_Sectorial Agricultura Specii

În afară de managementul speciilor ca obiectiv principal poate exista și un management ca obiectiv secundar, obiectivul principal fiind economic. E cazul managementul ecosistemelor antropizate (agrosisteme, păduri, bazine piscicole), sau chiar antropice. Există un corp de literatură important în această privință. Corelarea managementul din arii protejate cu cele din afara ariilor protejate presupune integrarea diferitelor politici și planuri de management prin cooperarea deținătorilor de interese. Aceasta este una din provocările majore pentru viitor, în condițiile în care legislația care să oblige la integrare e practic imposibil să fie dezvoltată. Soluția e în programe care să stimuleze cooperarea și în instrumente care să o facă posibilă când există interesul de cooperare.

201.          Cong R. G., Smith H. G., Olsson O., Brady M., 2014, Managing ecosystems services for agriculture: Will landscape-scale maganement pay?, Ecological Economics, 99: 53-62
202.          Gorman M. L., Raffaelli D., 2008, The functional role of wild mammals in agricultural ecosystems, Mammal Rev., 38: 220-230
203.          Kremen C., și alții, 2007, Pollination and other ecosystem services produced by mobile orgamisms: a conceptual framwork for the effects of land-use change, Ecology Letters, 10: 299-314
204.          Palm C., Blanco-Cangul H., DeClerck F., Gatere L., Grace P., 2014, Conservation agriculture and ecosystem services: An overview, Agriculture, Ecosystems and Envronment, 187: 87-105
205.          Sandhu H. S., Wratten S. D., Cullen R., 2010, Organic agriculture and ecosystem services, Environmental Science & Policy, 13: 1-7
206.          Smith H. F., Sullivan C. A., 2014, Ecosystem Services within agricultural landscapes – Farmers’ perceptions, Ecological Economics, 98: 72-80
207.          Stallman H. R., 2011, Ecosystem services in agriculture: Determining suitability for provision by collective management, Ecological Economics, 71: 131-139

B2_6_8_Sectorial Urban

208.          Bolund P., Hunhammar S., 1999, Ecosystem services in urban areas, Ecological Economics, Vol. 29, pp. 239-301
209.          Chen W. Y., Jim C. Y., 2008, ) Assessment and valuation of the ecosystem servicesprovided by urban forests. In Ecology Planning and Management of Urban Forests:International Perspectives, M M Carreiro, Y C Song and J G Wu (eds.), pp. 53–83. Springer Verlag, New York.
210.          Dobbs C., Escobedo F. J., Zipperer W. C., 2011, A framework for developing urban forest ecosystem services and good indicators, Landscape and Urban Planning, 99: 196-206
211.          Escobedo F. J., Kroeger T., Wagner J. E., 2011, Urban forests and pollution mitigation: Analyzing ecosystem services and disservices, Environmental Pollution, 159: 2078-2087
212.          Nowak D. J., și alții, 2008, A ground-based method of assessing urban forest structure and ecosystem services, Arboriculture & Urban Forestry, 34: 347-358
213.          Xie G., Li W, Xiao Y., Zhang B., Lu C, An K., Wang J., Xu K., Wang J., 2010, Forest ecosystem services and their values in Beijing, Chin. Geogra. Sci., 20: 051-058

B2_6_9_Cross_cutting

Câteva articole care se referă la aspecte metodologice (evaluare prin trăsături funcționale, relația cu cartarea serviciilor ecosistemice) și rolul mai multor grupe de organisme în furnizarea unui singur tip de servicii.

214.          de Bello F., și alții, 2010, Towards an assessment of multiple ecosystem processes and services via functional traits, Biodovers. Conserv., Vol. 19, pp. 2873-2893
215.          Kremen C., 2005, Managing ecosystem services: what do we need to know about their ecology?, Ecology Letters, Vol. 8, pp. 468-479
216.          Mlanbo M. C., 2014, Not all traits are ‚functional’: insights from taxonomy and biodiversity-ecosystem functioning research, Biodivers. Conserv., Vol. 23, pp. 782-790
217.          Zurrel D., Zimmerman N. E., Sattle T., Nobis M. P., Schroder B., 2016, Effects of functional traits on the prediction accuracy of species richness models, Diversity and Distributions, 22: 905-917

C1_Construcția socială a conceptului de biodiversitate

Cu această parte începem parcurgerea cunoașterii despre asistarea deciziilor, cea direct relevantă managerial. Cunoașterea fundamentală și aplicativă din directoarele anterioare e folosită pentru a proiecta și pune în practică decizii în contextul organizațional și al unor proiecte de diferite scări. Pentru a înțelege raționalitatea și diversitatea acestor contexte și decizii  discuția începe cu modul cum a fost generat conceptul instituțional de biodiversitate. Asta e necesar cu atât mai mult cu cât în școala românească e propus un astfel de concept (biodiversitatea cu patru componente – genetică, specifică, ecologică și etnoculturală).

218.          Aubertin C., Boisvert V., Vivien F. D., 1994, La construction sociale de la question de la biodiversite, NSS, Vol. 6, pp. 7-19
219.          Campagna C., Guevara D., Le Boeuf B., 2017, Sustainable development as deus ex machina, Biological Conservation, 209 : 54-61
220.          Cooney R., 2001, CITES and the CBD: Tensions and Synergies, Reciel, 10: 259-267
221.          United Nations, 1973, Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora
222.          United Nations, 1992, Convention on Biological Diversity

C2_Definirea Analitica a MDB

Literatură pe care am folosit-o pentru a contura definiția analitică a managementului diversității biologice în notele de curs.

223.          Caughley G., 1994, Directions in conservation biology, Journal of Ecology, 64: 215-244
224.          Philis Y. A., Kouikoglou V. S., System-of-Systems hierarchi of biodiversity conservation problems, Ecological Modelling, 235-236: 36-48
225.          Wilson K. A., McBrice M. F., Bode M., Possingham H. P., 2006, Prioritizing global conservation efforts, Nature, 440: 337-340

C3_Arii Protejate ca Organizații

Câteva surse care fundamentează interpretarea ariilor protejate ca organizații

226.          Legea mediului actualizată 2012
227.          OUG 57/2007 – Forma Initială
228.          OUG 57/2007 – Forma Actualizată 2013
229.          Mininsterul Mediului – 2014/12/03 – Nota Fundamentare Servicii Ecosistemice
230.          Mininsterul Mediului – 2014/12/03 – Proiect OUG 57 Servicii Ecosistemice

C4_1_Planuri Management Arii Protejate

Un director cu un pachet consistent de literatură despre aspecte strategice, tactice și operaționale în managementul diversității biologice. Câteva titluri de interes general sunt :

231.          Appleton M. R., 2002, Procesul de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Fauna & Flora International
232.          Cogălniceanu D., 1999, Managementul capitalului natural, Ed. Ars Docendi, București
233.          Hayward G. D., Flather C.H., Rowland M.M., Terney R., Mellen-McLean K., Malcolm K. D., McCarthy C., 2016, Applying the 2012 Planning Rule to Conserve Species: A Practitioner’s Reference, EDITURA, Washington D.C.
234.          IUCN, Hockings M., Solton S., Leverington F., Dudley N., Courrau J., 1996, Evaluating Effectiveness – A framework for assessing management effectiveness of protected areas – 2nd Edition
235.          Louette G., Adriaens D., Adriaens P., Anselin A., Devos K., Sannen K., Van Landuyt W., Paelinckx D, Hoffmann M, 2011, Bridging the gap between the Natura 2000 regional conservation status and local conservation objectives, Journal for Nature Conservation, 19: 224– 235
236.          Louette G., Adriaens D., Paelinckx D., Hoffmann M., Implementing the Habitats Directive: How science can support decision making, Journal for Nature Conservation, Vol. 23, pp. 27–34
237.          Maas M., Balvanera P., Bourgeron P., Equihua M., Baudry J., Dick J., Forsius M., Lubos H., Krauze K., Nakaoka M., Orenstein D. E., Parr T. W., Redman C. L., Rozzi R., Santos-Reis M., Swemmer A. M., Vădineanu A., 2016, Changes in biodiversity and trade-offs among ecosystem services, stakeholders, and components of well-being: the contribution of the International Long-Term Ecological Research network (ILTER) to Programme on Ecosystem Change and Society (PECS), Ecology and Society, 21: 31
238.          Mihok B., și colab., 2015, Bridging the research-practice gap: Conservation research priorities in a Central and Eastern European country, Journal for Nature Conservation, 28: 133–148
239.          Perez-Espona S., ConGRESS Consortium, 2017, Conservation genetics in the European Union – Biases, gaps and future directions, Biological Conservation, 209: 130–136
240.          Schindler S., și colab., 2016, Multifunctional floodplain management and biodiversity effects: a knowledge synthesis for six European countries, Biodivers. Conserv., 25: 1349–1382
241.          Vădineanu A., 2004, Managementul Dezvoltării – O abordare ecosistemică, Ed. Ars Docendi, București
242.          Watzold F., Drechsle M., Armstrong C. W., Baumgartner S., Grimm V., Huth A., Perrings C., Possingham H.P., Shogren J.F., Skonhoft A., Verboom-Vasiljev J., Wissel C,  2006, Ecological-Economic Modeling for Biodiversity Management: Potential, Pitfalls, and Prospects, Conservation Biology, 20: 1034–1041


C4_1a_Studii de caz - planuri de management

243.          Adamescu M., C., Cazacu C., Bodescu F., Valeu M., Danielescu S., 2001, Integrated management plan for the “Small Island of Brăila
244.          Benzi G., 2004, Conservation Plan for short-beaked common dolphins in the Mediterranean Sea
245.          Beudels-Jamar R. C., Devillers P., Lafontaine R. M., 1998, Action plan for the conservation and restoration of Sahelo-Saharan antelopes
246.          Conservation and Management Plan for the Wadden Sea Seal Population 2002–2006
247.          Departamentul de Ecologie Sistemică și Dezvoltare Durabilă, 2001, Plan de management integrat pentru Insula Mică a Brăilei
248.          Drăghici M., 2001, Lucrare de licență – Stadiul elaborării planului de management integrat pentru Insula Mică a Brăilei
249.          Ioraș F., Muică N., Turnock D., 2001, Approaches to sustainable forestry in the Piatra Craiului National Park, GeoJournal, Vol. 54, pp. 579–598
250.          MANAGEMENT AND ACTION PLAN FOR THE BEAR POPULATION IN ROMANIA
251.          PLANUL DE MANAGEMENT al Parcului Natural Porțile de Fier
252.          PLANUL DE MANAGEMENT al Parcului Natural Porțile de Fier, R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A.
253.          PLANUL DE MANAGEMENT  al Parcului Național Cozia, 2014
254.          PLANUL DE MANAGEMENT al Parcului Național Retezat
255.          Plan Management Bucegi Park
256.          The National Trust, 2007, The Wicken Fen Vision, Our strategy to create a large new nature reserve ofr wildlife and people in Cambridgeshire, First consultation draft

C4_1_b_Management tactic si operațional al speciilor

Exemple de fundamentarea a unor măsuri de management ale populațiilor din diferite grupe de organisme, sau în cazul unor tipuri de probleme.

C4_1_b1Management amfibieni – reptile

257.          Anadon J. D., Gimenez A., Perez I., Martinez M., Esteve M. A., 2006, Habitat selection by the spur-thighed tortoise Testudo graeca in a multisuccessional landscape: implications for habitat management, Biodiversity and Conservation, 15: 2287–2299
258.          Stevens C. E., Paszkowski A., Foote A. L., 2007, Beaver (Castor canadensis) as a surrogate species for conserving anuran amphibians on boreal streams in Alberta, Canada, Biological Conservation, 134: 1-13

C4_1_b2 Managementul speciilor invazive

259.          Bass D. A., Crossman N. D., Lawrie S. L., Lethbridge M. R., 2006, The importance of population growth, seed dispersal and habitat suitability in determining plant invasiveness, Euphytica, 148: 97–109
260.          David P., Thebault E., Anneville O., Duick P.-F., Chapuis E., Loeuille N., 2017, Impacts of invasive species on food webs: A review of empirical data, Advances in Ecological Research, 56: 1-50
261.          Genovesi P., 2005, Eradications of invasive alien species in Europe: a review, Biological Invasions, 7: 127–133
262.          Marbuah G., Gren I. M., McKie B., 2014, Economics of Harmful Invasive Species: A Review, Diversity, 6: 500-523
263.          Pimentel D., 2007, Environmental and economic costs ofvertebrate species invasion into the United States. In:Witmer, G.W., W.C., Pitt, and E.K.A. Fagerstone (eds),Managing Vertebrate Invasive Species: Proceedings of an Inter-national Symposiumpp. 2–8. USDA/APHIS/WS, NationalWildlife Research Center, Fort Collins, CO.
264.          Pop V. V., Pop A. A., 2006, Lumbricid earthworm invasion in the Carpathian Mountains and some other sites in Romania, Biol Invasions, 8: 1219-1222
265.          Xu H., Qiang S., Han Z., Guo J., Huang Z., Sun H., He S., Ding H., Wu H., Wan F., 2006, The status and causes of alien species invasion in China, Biodiversity and Conservation, 15: 2893-2904

C4_1_b3_Management mamifere

266.          Ceballos G., Ehrlich P.R., Soberon J., Salazar I., Fay J.P., 2005, Global mammal conservation: what must we manage? Science, 309, 603-607
267.          Graves T. A., Kendall K. C., Royle J. A., Stetz J. B., Macleod A. C., 2011, Linking landscape characteristics to local grizzly bear abundance using multiple detection methods in a hierarchical model, Animal Conservation, 14: 652-664
268.          Ogden R., Shuttleworth C., McEwing R., Cesarini S., 2005, Genetic management of the red squirrel, Sciurus vulgaris: a practical approach to regional conservation, Conservation Genetics, 6: 511-525
269.          Patrimonio O., 1997, La conservation de l’ours brund dans l’Union Europeene, actions cofinancées par LIFE-Nature
270.          Penteriani V., Lopez-Bao J. V., Bettega C., Dalerum F., Mar Delgado M. del, Jerina K., Kojola I., Krofel M., Ordiz A.,  2017, Consequences of brown bear viewing tourism: A review, Biological Conservation, 206: 169–180
271.          Peters W., Hebblewhite M., Cavedon M., Pedrotti L., Mustoni A., Zibordi F., Groff C., Zanin M., Cagnacci F., 2015, Resource selection and connectivity reveal conservation challenges for reintroduced brown bears in the Italian Alps, Biological Conservation, 186: 123–133
272.          Trouwborst A., Boitani L., Linnel J. D. C., 2017, Interpreting ‘favourable conservation status’ for large carnivores in Europe: how many are needed and how many are wanted?, Biodivers. Conserv., 26: 37-61
273.          Wiegand T., Knauer F., Kaczenski P., Naves J., 2004, Expansion of brown bears (Ursus arctos) into the eastern Alps: a spatially explicit population model, Biodiversity and Conservation, 13: 79-114
274.          Wiegand T., Revilla E., Knauer F., 2004, Dealing with uncertainty in spatially explicit population models, Biodiversity and Conservation, 13: 53–78


C4_1_b4_Management nevertebrate

275.          Barbero E., Palestrini C., Rolando A., 1999, Dung beetle conservation: effects of habitat and resource selection (Coleoptera: Scarabaeoidea), Journal of Insect Conservation, 3: 75-84
276.          Berg A., Bergman K-O., Wissman J., Zmihorski m., Ockinger E., 2016, Power-line corridors as source habitat for butterflies in forest landscapes, Biological conservation, 201: 320-326
277.          Eyre M.D., 2006, A strategic interpretation of beetle (Coleoptera) assemblages, biotopes, habitats and distribution, and the conservation implications, Journal of Insect Conservation,10: 151-160
278.          Roy D.B., Thomas J.A., 2003, Seasonal variation in the niche, habitat availability and population fluctuations of a bivoltine thermophilous insect near its range margin, Oecologia, 134: 439-444
279.          Samways M.J., 2007, Insect Conservation: A Synthetic Management Approach, Annu. Rev. Entomol., 52: 465–87
280.          Schuldt A., Assmann T., 2010, Invertebrate diversity and national responsibility for species conservation across Europe – A multi-taxon approach, Biological Conservation, 143: 2747–2756
281.          Severns P.M., Boldt L., Villegas S., 2006, Conserving a wetland butterfly: quantifying early lifestage survival through seasonal flooding, adult nectar, and habitat preference, J. Insect Conserv., 10: 361–370
282.          Steffan-Dewenter I., Leschke K., 2003, Effects of habitat management on vegetation and above-ground nesting bees and wasps of orchard meadows in Central Europe, Biodiversity and Conservation, 12: 1953–1968
283.          van Swaay C.A.M., Warren M.S., 2006, Prime Butterfly Areas of Europe: an initial selection of priority sites for conservation, Journal of Insect Conservation, 10: 5–11
284.          Zulka K.P.,Milasowsky N., Lethmayer C., 1997, Spider biodiversity potential of an ungrazed and a grazed inland salt meadow in the National Park `Neusiedler See-Seewinkel' (Austria): implications for management (Arachnida: Araneae), Biodiversity and Conservation, 6: 75-88

C4_1_b5_Management păsări

285.          Cottee-Jones H. E. W., Matthews T. J., Whittaker R. J., 2016, The movement shortfall in bird conservation: accounting for nomadic, dispersive and irruptive species, Animal Conservation, 19: 227–234
286.          Duriez O., Sache J.-M., Menoni E., Pidancier N., Miquel C., Taberlet P., 2007, Phylogeography of the capercaillie in Eurasia: what is the conservation status in the Pyrenees and Cantabrian Mounts?, Conserv. Genet., 8: 513-526
287.          Lohmus A., Leivits M., Peterhofs E., Zizas R., Hofmanis H., Ojaste I., Kurvalicius P., 2017, The Capercaillie (Tetrao urogallus): an iconic focal species for knowledge-based integrative management and conservation of Baltic forests, Biodivers. Conserv., 26: 1-21
288.          Marshall K., 1998, Reintroducing capercaillie (Tetrao urogallus) into southern Scotland: identification of minimum viable populations at potential release sites, Biodiversity and Conservation, 7: 275-296
289.          Oppel S., 2005, Long-term changes of a coastal bird breeding community on a small island – does natural succession compromise conservation values?, Biodoversity and Conservation, 14: 3407-3422
290.          Pyrovetsi M., 1997,  Integrated Management to Create New Breeding Habitat for Dalmatian Pelicans (Pelecanus crispus) in Greece, Environmental Management, Vol. 21, pp. 657–667
291.          Sachot S., Perrin N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered Capercaillie (Tetrao urogallus) metapopulation in the Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and Conservation, Vol. 15, pp. 2017-2032
292.          Yallop M. L., O’Connell M. J., Bullock R., 2004, Waterbird herbivory on a newly created wetland complex: potential implications for site management and habitat creation, Wetlands Ecology and Management, 12: 395-408

C4_1_b6_Management plante

293.          Ballian D., Grebenc T., Melnik V., Wraber T., Kraigher h., 2006, History, genetic differentiation and conservation strategies for disjunct populations of Sibiraea species from Southeastern Europe and Asia, Conservation Genetics, 7: 895–907
294.          Benson E.E., Danaher J.E., Pimbley I.M., Anderson C.T., Wake J.E., Daley S., Adams L.K., 2000, In vitro micropropagation of Primula scotica: a rare Scottish plant, Biodiversity and Conservation, 9: 711–726
295.          Botzan D.A., Paucă – Comănescu M., 2004, The Problem of the Environment and Nature Conservation in Romania; Case Study on Shrublands as Nature Protected Areas and Military Camouflage, Defense and the Environment: Effective Scientific Communication, pp. 231–244
296.          Dougall T.A.G., Dodd J.C., 1997, A study of species richness and diversity in seed banks and its use for the environmental mitigation of a proposed holiday village development in a coniferized woodland in south east England, Biodiversity and Conservation, 6: 1413-1428
297.          Fenu G., Bacchetta G., Ciacanelli, Gargano D., Montagnani C, Orsenigo S., Cogoni D., Rossi G., Conti F., Santangelo A., Pinna M.S., Barolucci F., Domina G., Oriolo G., Biasi C., Genovesi P., Abeli T., Ercole S., 2016, Conserving plant diversity in Europe: outcomes, criticisms and perspectives of the Habitats Directive application in Italy, Biodivers. Conserv., 26: 309-328
298.          Kephart S.R., 2004, Inbreeding and reintroduction: Progeny success in rare Silene populations of varied density , Conservation Genetics, 5: 49–61
299.          Van der Maarel E. (editor), 2005, Vegetation ecology, Blackwell, Malden, USA (în special capitolele 12 și 13)
300.          Schmid B.C., Poschlod P., Prentice H.C., 2017, The contribution of successional grasslands to the conservation of semi-natural grasslands species – A landscape perspective, Biological Conservation, 206: 112–119
301.          Yang W-Z., Zhang S-S., Wang W-B., Kang H-M., Ma n., 2017, A sophisticated species conservation strategy for Nyssa yunnanensis, a species with extremely small populations in China, Biodivers. Conserv., 26: 967-981

C4_1_b7_Management pești

Charles (2001) e cea mai serioasă sursă pe care o cunosc în acest domeniu într-o abordare socio-ecologică. Shiffman și Hammerschlag (2016) sunt o sursă excelentă asupra relației dintre interesele de conservare și cele de exploatare a resurselor regenerabile la multiple scări spațio-temporale.

302.          Arthington A. H., Dulvi N. K., Gladstone W., Winfield I. J., 2016, Fish conservation in freshwater and marine realms: status, threats and management, Aquatic Conserv: Mar. Freshw. Ecosyst.,  26: 838-857
303.          Charles A. T., 2001, Sustainable Fishery Systems, Blackwell Science, NovaScotia
304.          Sandu C., 2016, Sturgeon 2020”: A program for the protection and rehabilitation of Danube sturgeons, Danube Sturgeon Task Force, București
305.          Shiffman D. S., Hammerschlag N., 2016, Shark conservation and management policy: a review and primer for non-specialists, Animal Conservation, 19: 401-412
306.          Sindilariu P. D., Freyhof J., Wolter C., 2006, Habitat use of juvenile fish in the lower Danube and the Danube Delta: implications for ecotone connectivity, Hydrobiologia, 571: 51-61
307.          Tottrup A. P., și alții, 2012, The annual cycle of a trans-equatorial Eurasian–African passerine migrant: different spatio-temporal strategies for autumn and spring migration, Proc. R. Soc. B, 279: 1008-1016

C4_1_b_8 Reintroducere specii

308.          Attard C.R.M., Moller l.M., Hammer m.P., Bice C.M., Brauer C.J., Carvalho D.C., Harris J.O., Beheregaray L.B., 2016, A novel holistic framework for genetic-based captive-breeding and reintroduction programs, Conservation Biology, 30: 1060-1069
309.          Bright P.W., Smithson T.J., 2010, Biological invasions provide a framework for reintroductions: selecting areas in England for pine marten releases, Biodiversity and Conservation, 10: 1247–1265
310.          Fraser D.J., 2008, How well can captive breeding programs conserve biodiversity? A review of salmonids, Evolutionary Applications, 1: 535-583
311.          He X., Johansson M.L., Heath D.D., 2016, Role of genomics and transcriptomics in selection of reintroduction source populations, Conservation Biology, 30: 1010–1018
312.          Lynch M., O’Hely M., 2001, Captive breeding and the genetic fitness of natural populations, Conservation Genetics, 2: 363–378
313.          Randi E., 2005,  Management of Wild Ungulate Populations in Italy: Captive-Breeding, Hybridisation and Genetic Consequences of Translocations, Veterinary Research Communications, 29: 71–75
314.          Witzenberger K.A., Hochkirch A., 2011, Ex situ conservation genetics: a review of molecular studies on the genetic consequences of captive breeding programmes for endangered animal species, Biodivers Conserv, 20: 1843-1861
315.          Woodworth L.M., Montgomery M.E., Briscoe D.A., Frankham R., 2002, Rapid genetic deterioration in captive populations: Causes and conservation implications, Conservation Genetics, 3: 277–288

C4_1_b9_Scara Managementului

Henle și colab. (2014) este o sursă de referință, iar Battisti și colab. (2015) evidențiază foarte clar consecințele manageriale la nivel de arie protejată și de rețea.

316.          Battisti C., Fanelli G., 2015, Don’t think local! Scale in conservation, parochialism, dogmatic bureaucracy and the implementing of the European Directives, Journal for Nature Cosnervation, 24: 24-30
317.          Donaldson L., Wilson R. J., Maclean I. M. D., 2017, Old concepts, new challenges: adapting landscape-scale conservation to the twenty-first century, Biodivers. Conserv., 26: 527-552
318.          Henle K, Potts SG, Kunin WE, Matsinos YG, Similä J, Pantis JD, Grobelnik V, Penev L, Settele J (Eds) (2014)  Scaling in Ecology and Biodiversity Conservation. Pensoft Publishers, Sofia, 206 pp.
319.          Mathevet R., Thompson J. D., Folce C., Chapin F. S., 2016, Protected areas and their surrounding territory: socioecological systems in the context of ecological solidarity, Ecological Applications, 26: 5-16


C4_1_b10_Managementul diversității biologice în contextul schimbărilor climatice

320.          Heller N. E., Zavaleta E. S., 2006, Biodiversity management in the face of climate change: A review of 22 years of recommendations, Biological Conservation, 142: 14-32
321.          Mawdsley J. R., O’Malley R., Ojima D. S., 2001, A Review of Climate-Change Adaptation Strategies for Wildlife Management and Biodiversity Conservation, Conservation Biology, 23: 1080–1089
322.          Runting R. K., și alții, 2017, Incorporating climate change into ecosystem service assessments and decisions: a review, Global Change Biology, 23: 28–41
323.          Thuiller W., Lavorel S., Araujo M. B., Sykes M. T., Prentice I. C., 2005, Climate change threats to plant diversity in Europe, PNAS, 102: 8245-8250

C4_1c Implicarea publicului si managementul conflictelor

324.          IUCN, 2002, Business & Biodiversity - The Handbook for Corporate Action
325.          IUCN (Lewis C.), 1996, Managing Conflicts in Protected Areas
326.          IUCN (Robinson L., Glanznig A.), 2003, Enabling Ecoaction
327.          Villasenor E., Porter-Bolland  L., Escobar F., Guariguata M.R., Moreno-Casasola P.,  2016, Characteristics of participatory monitoring projects and their relationship to decision-making in biological resource management: a review, Biodivers. Conserv., 25: 2001–2019

C4_1d Educația în arii protejate

328.          Costello M. J., Beard K. H., Corlett R. T., Cumming G. S., Devictor V., Loyola R., Maas B., Miller-Rushing A. J., Pakeman R., Primack R. B., 2016, Field work ethics in biological research, Biological Conservation, 203: 268–271
329.          IUCN (Stokking H., van Aert L., Meijberg W., Kaskens A.) 2002 Evaluating Environmental Education

C4_1e Turismul în arii protejate

330.          IUCN (Eagles P. F. J., McCool S. F., Haynes C. D.), 2002, Sustainable Tourism in Protected Areas Guidelines for Planning and Management

C4_2 Planuri Management Intersectorial

Câteva exemple de abordări care iau în considerare obiective de managmentul diversității biologice în cadrul unor planuri de management al sistemelor ecologice antropizate.

C4_2_1_Acvacultură- Diversitate

331.          Diana J. S., 2009, Aquaculture Production and Biodiversity Conservation, BioScience, 59: 27-38

C4_2_2 Agrosisteme- Diversitate

332.          Giralt D., Brotons L., Valera f., Kristin A., 2008, The role of natural habitats in agricultural systems for bird conservation: the case of the threatened Lesser Grey Shrike, Biodivers. Conserv., 17: 1997-2012
333.          Gongalsky K. B., Cividanes F. J., 2008, Distribution of carabid beetles in agroecosystems across spatial scales – A review, Baltic J. Coleopterol., 8:15-30

C4_2_3 Cadrul instituțional comparativ

Reglementările sunt într-o permanentă evoluție culturală sub influența altor factori decât cunoașterea științifică. Ele constrâng felul cum putem face managementul diversității biologice prin instrumente specifice și nespecifice. Am ales câteva reglementări și documente publice relevante a căror modificare în timp poate fi urmărită. Unele tind să aibă o abordare mai apropiată de cea ecologică, altele, păstrează un caracter mai sectorial. Un manager trebuie să fie la zi cu informațiile despre legislație, planuri, politici, programme existente, și ține de arta managementului să găsească cele mai bune soluții în cadrul legal existent pentru atingerea obiectevelor.

334.          Legea apelor nr. 107/1996
335.          Legea apelor nr. 107/1996 – Actualizată 2004
336.          Codul Silvic
337.          Codul Silvic _ Actualizat 2008
338.          Ghid metodologic pentru includerea aspectelor de biodiversitate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului
339.          Legea apelor nr. 107/1996 – Actualizată 2015
340.          Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
341.          Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 – Actializată 2015
342.          Legea Acvaculturii și Pescuitului
343.          Legea Acvaculturii și Pescuitului – Actualizată 2008
344.          Legea nr. 192/2001
345.          Comșa A. M., Ghid de planificare strategică pentru managementul durabil al faunei sălbatice, de interes cinegetic
346.          Guvernul României, 1999, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
347.          Guvernul României, 2008, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României


C4_2_4_Păduri plantate – Diversitate

Există o literatură vastă de management al diversității biologice asociat ecosistemelor forestiere plantate. Am ales doar câteva exemple.

348.          Archaux F., Martin H., 2009, Hybrid poplar plantations in a floodplain have balanced impacts on farmland and woodland birds, Forest Ecology and Management, 257: 1474-1479
349.          Carnus J.-M., Parrotta J., Brockerhoff E., Arbez M., Jactel H., Kremer A., Lamb D., O’Hara K., Walters B., 2006, Planted Forests and Biodiversity, Journal of Forestry, 104: 65-77
350.          Gittings T., O’Halloran J., Kelly T., Giller P. S., 2006, The contribution of open spaces to the maintenance of hoverfly (Diptera, Syrphidae) biodiversity in Irish plantation forests, Forest Ecology and Management, 237: 290-300
351.          Karen M., O’Halloran J., John B., Giller P., Pithon J., Thomas K., 2008, Distribution and composition of carabid beetle (Coleoptera, Carabidae) communities across the plantation forest cycleImplications for management, Forest Ecology and Management, 256: 624-632
352.          Luck G. W., Korodaj T. N., 2008, Stand and landscape-level factors related to bird assemblages in exotic pine plantations: Implications for forest management, Forest Ecology and Management, 255: 2688-2697
353.          Lindenmayer D. B., Hobbs R. J., Salt D., 2008, Plantation forests and biodiversity conservation, Australian Forestry, 66: 62-66
354.          Oxbrough A.G., Gittings T., O’Halloran J., Giller P.S., Smith G.F., 2005, Structural indicators of spider communities across the forest plantation cycle, Forest Ecology and Management, 212: 171-183
355.          Young R.A., Giese R.L., 2003, Introduction to Forest Ecosystem Science and Management- Third Edition, Wiley, Hoboken

C4_2_5 Vânătoare

356.          AgriLIFE, 2011, Predator Control as a Tool in Wildlife Management, AgriLife Extension
357.          Engeman R.M., Constantin B., Gruver K.S., Ross C., 2009, Managing Predators to Protect Engangered Species and Promote Their Successful Reproduction, în Columbus A., Kuznetsov L. (ed.), “Endangered Species: New Research”, Nova Science, 171- 187
358.          Oken K.L., 2016, Controls on the productivity of exploited ecosystems: Linking ecology and resource management, PhD theses, University of Washington
359.          Redpath S., Amar A., Smith A., Thompson D., Thirgood S., 2010, People and nature in conflict: can we reconcile hen harrier conservation and game management. In Baxter, J. M. & Galbraith, C. A. (eds), Species Management: Challenges and Solutions for the 21st Century. TSO, Edinburgh
360.          Reynolds J.C., Tapper S.C., 1996, Control of mammalian predators in game management and conservation, Mammal Review, 26: 127-155 (rezumat)

C5 Comparații între Planuri de Management

În acest director sunt incluse câteva planuri de management care pot susține o discuție în privința diferențelor dintre rigoara managerială în ariile protejate din Europa de vest și cele din România, în România între standardele din ariile protejate manageriate de Romsilva și felul cum lucrează WWF, precum și îmbunătățirea situației din România în timp. Matricea cadru logic a fost furnizată cu amabilitate de WWF-România, planul exemplu de bune practici din Marea Britanie de naturalistul Owen Mountford, iar planul detaliat din Buila Vânturarița cu amabilitate de biologul Monica Huidu.

Am adăugat contribuții la managementul speciilor în PN Măcin și PN Buila-Vânturarița realizate de studenții secției de ecologie ai Facultății de Biologie ai Universității din București din generația 2015.

361.          Danciu A., Dumitru A. L., Bianca F., Leiciu E., Marin A., Moale I.C., Burtea G., 2015, Activități preliminare pentru asigurarea viabilității populațiilor speciilor prioritare în parcul național Buila-Vânturarița la scara habitatelor, a ariei protejate și a rețelei regionale de arii protejate, Universitatea din București, material pentru evaluare finală la disciplina Managementul diversității biologice
362.          Maranda I., Anghelescu G.-I., Burtea G., Crețu O., Ene I.-C., Nicoară A., Popa A.-M., Topfer F., 2015, Contribuții la elaborarea unui proiect preliminar pentru fundamentarea managementului diversității speciilor la multiple scări spațiale în parcul național Munții Măcinului, Universitatea din București, material pentru evaluare finală la disciplina Managementul diversității biologice
363.          Plan de management al ariei protejate Wicken Fen, Marea Britanie
364.          Plan de management al Parcului Național Buila Vânturarița cu anexe
365.          Plan de management al Parcului Național Cehlău
366.          Plan de management al Parcului Național Piatra Craiului
367.          Plan de management la Parcului Național Munții Măcinului
368.          WWF România, Matricea Cadru Logic a proiectului Green Borders.

C6 Specii Umbrelă

O incursiune în problematica asociată ideilor de „flag species” și „umbrella species”.

369.          Hausmann A., Slotow R., Fraser I., Di Minin E., 2017, Ecotourism marketing alternative to charismatic megafauna can also support biodiversity conservation, Animal Conservation, 20: 91-100
370.          Maslo B., Leu K., Faillace C., Weston M. A., Pover T., Schlancer T. A., 2016, Selecting umbrella species for conservation: A test of habitat models and niche overlap for beach-nesting birds, Biological Conservation, 203: 233-242
371.          Roberge J. M., Angelstam P., 2004, Usefulness of the Umbrela Species Concept as a Conservation Tool, Conservation Biology, 18: 76-85
372.          Rozylowicz L., Popescu V. D., Pătroescu M., Chișamera G., 2011, The potential of large carnivores as conservation surrogates in the Romanian Carpathians, Biodivers. Conserv., 20: 561-579
373.          Siddig A. A. H., Ellison A. M., Ochs A., Villar-Leeman C., Lau M. K., 2016, How do ecologists select and use indicator species to monitor ecological change? Insights from 14 year of publication in Ecological Indicators, Ecological Indicators, 60: 223-230

C7 Instrumente pentru proiectarea și evaluarea politicilor

Bibliografia poate fi mult extinsă, cursul nu insistă pe aceste aspecte de proiectare și evaluare a politicilor publice.

374.          Boyd J., Epanchin-Niell R., Siikamaki J., 2015, Conservation planning: A review of return on investment analysis, Review of Environmental and Policy, 9: 23-42
375.          European Commission, 2016, Fitness check of the EU Nature Legislation, Commission Staff Working Document
376.          Miteva D. A., Pattanayak S. K., Ferraro P. J., 2012, Evaluation of biodiversity policy instruments: what works and what doesn’t?, Oxford Review of Economic Policy, 28: 69-92
377.          Young J. C., Butler J. R. A., Jordan A., Watt A. D., 2012 Less government intervention in biodiversity management: risks and opportunities, Biodivers. Conserv., 21: 1095-1100

C8_Sisteme informaționale pentru managementul diversității biologice

O temă vastă care va fi aprofundată la master, cum se construiesc sistemele formate din baze de date și baze de cunoștințe în acest domeniu. Distincția clasică dintre standardele pentru monitoring și cele pentru cercetare e depășită, la ora actuală în domeniul ecologiei monitoringul tinde să se facă în termeni la fel de riguroși ca testarea de ipoteze ștințifice (pentru o bibliografie pentru monitoring a se vedea aici : http://studentecologie.blogspot.ro/2017/01/integrated-monitoring-of-ecological.html )

378.          Bodescu F. P., 2001, Proiectarea și dezvoltarea bazei de date pentru managementul diversității biologice și diversității ecologice în sectorul inferior al sistemului ecologic danubian,  Teză de doctorat, Universitatea din București
379.          Hudson L. N., și colaboratori, 2016, The database of the PREDICTS (Projecting Responses of Ecological Diversity In Changing Terrestrial Systems) project, Ecology and Evolution, 7: 145-188
380.          Iordache, 2016, Câteva surse de informații spațiale în domeniul managementului diversității biologice, ciornă
381.          Livoreil B., Geijzendorffer I, Pullin A. S., Schindler S., Vandewalle M., Nesshover C., 2016, Biodiversity knowledge synthesis at the European scale: actors and steps, Biodivers. Conserv., 25: 1269-1284
382.          Nesshover C., și colaboratori, 2016, The Network of Knowledge approach: improving
383.          the science and society dialogue on biodiversity and ecosystem services in Europe, Biodivers. Conserv., 25: 1215-1233
384.          Velasco D., Garcia-Llorente M., Alonso B., Dolera A., Palomo I., Iniesta-Arandia I., Martin-Lopez B, 2015, Biodiversity conservation research challenges in the 21st century: A review of publishing trends in 2000 and 2011, Environmental Science & Policy, 54: 90-96


C9 Finanțarea managementului diversității biologice

Ceva deosebit în listă este documentul elaborat de regretatul Profesor Manoleli în 2008, a cărui structură poate da o imagine asupra felului cum trebuie abordată această problemă, al evaluării mărimii și structurii pieței potențiale pentru serviciile de management al diversității biologice.

385.          Dilkina B., și alții, 2017, Trade-offs and efficiencies in optimal budget-constrained multispecies corridor networks, Conservation Biology, 51: 192-202
386.          IUCN (Emerton L., Bishop J., Thomas L.), 2006, Sustainable Financing of Protected Areas - A global review of challenges and options
387.          IUCN (Philips A.), 2000, Financing protrected areas – Guidelines for protected area managers
388.          IUCN, 2004, raport financiar
389.          IUCN, Lista donorilor
390.          Manoleli, 2008, Finanțarea biodiversității, raport
391.          Miller C., Kettunen M., 2005, Finanțare Natura 2000 – Ghid și seminarii
392.          Snyder B. F., 2015, Solving conservation’s money problems, Conservation Biology, 29: 1-2
393.          UNDP, Country Programme Document for Romania (2005-2009)


C10 Mecanisme de piață

Literatură despre mecanisme de piață care pot susține finanțarea managementului diversității biologice, deocamdată neaplicate în România.

394.          Alvarado-Quesada I., Hein L., Weikard H-P., 2014,  Market-based mechanisms for biodiversity conservation: a review of existing schemes and an outline for a global mechanism, Biodivers. Conserv., 23 : 1-21
395.          Douai A., Montalban M., 2015, Construction (sociale) des marches et Regulations environnementales: Un point vue institutionnaliste, Revue internationale de droit économique, 2 : 211-235
396.          European Commission, 2010, The use of market-based instruments for biodiversity protection, the case of habitat banking, DG Environment
397.          Lambooy T., Levashova Y., 2012, Opportunities and challenges for private sector entrepreneurship and investment in biodiversity, ecosystem services and nature conservation, International Journal of Biodiversity Science, Ecosystem Services & Management, 7: 301-318
398.          Lars H., 2014, Towards a Global Investment Fund for Ecosystem Services, Global Development Network – Next Horizons Essay Competition 2014 – Winning Essay, 1-13
399.          Madsen B, Caroll N, Kandy D., Bennet G, 2011, Update:  State  of  Biodiversity  Markets.  Washington,  DC:  Forest  Trends,  2011.  Available  at:  http://www.ecosystemmarketplace.com/reports/2011_update_sbdm
400.          Madsen B, Caroll N, Moore Brands K., 2010, State of Biodiversity Markets Report:
401.          McAfee K., 2003, Neoliberalism on the molecular scale. Economic and genetic reductionism in biotechnology battles, Geoforum, 34: 203-219
402.          Offset and Compensation Programs Worldwide.  Available at:  http://www.ecosystemmarketplace.com/documents/acrobat/sbdmr.pdf


C11_Comunicare în managementul diversității biologice

Directorul cu informațiile de la ProPark include în limba română noțiunile de bază. Celelalte surse completează această informație. În anul 2008 unii studenți au lucrat la evaluare finală elaborarea unor pliante și a unui poster, pe care le-au livrat managerului parcului național Cozia.

403.          BESAFE, 2015, How to Argue for Biodiversity Conservation, pagină cu legături către broșură și instrumentul on-line
404.          Bugter R., Smith A., BESAFE, 2015, How to argue for biodiversity conservation more effectively, Biodiversity and Ecosystem services: Argument for our future environment, pp. 1-26
405.          Cetas E.R., Yasu´e M., 2017, A systematic review of motivational values and conservation success in and around protected areas, Conservation Biology, 31: 203–212
406.          Iordache V., 2015, Managementul rețelei de arii protejate Natura 2000 în contextul geopolitic actual, text publicat la http://www.contributors.ro/editorial/managementul-re%C8%9Belei-de-arii-protejate-natura-2000-in-contextul-geopolitic-actual/
407.          Pliant și poster elaborate de studenții secției de ecologie, facultatea de biologie a Universității din București, generația 2008
408.          ProPark, 2015, Curs de comunicare pentru managemerii din rețeaua natura 2000 (director cu pachet de informații)


C12_Managamentul Speciilor  în legătură cu producerea de servicii Ecosistemice

Câteva titluri din literatură care susțin acest mod de abordare complementar cu cel bazat pe valoarea intrinsecă a speciilor și discuțiile asociate problemei și o schiță a unei posibile proceduri de urmat elaborată împreună cu studenții din generația 2014 și revizuită ulterior.

409.          Bouwma I și colab., 2017, Adoption of the ecosystem services concept in EU policies, Ecosystem Services, on-line first.
410.          Cimon-Morin J., 2013, Ecosystem services as an argument for biodiversity preservation: Why its strength is its Problem – Reply to Cimon-Morin et al., Biological Conservation, Vol. 172, pp.  218
411.          Cimon-Morin J., 2013, Ecosystem services expand the biodiversity conservation toolbox – A response to Deliège and Neuteleers, Biological Conservation, 172: 219–220
412.          Cimon-Morin j., Darveau M., Poulin M., 2013, Fostering synergies between ecosystem services and biodiversity in conservation planning: A review, Biological Conservation, 166: 144–154
413.          Iordache V., 2016, Pași pentru includerea serviciilor ecosistemice în planurile de management ale ariilor protejate, ciorne.
414.          Martínez-Harms M.J., Balvanera P., 2012, Methods for mapping ecosystem service supply: a review, International Journal of Biodiversity Science, Ecosystem Services & Management, 8: 17–25
415.          Nemec K.T., Raudsepp-Hearne c., 2013, The use of geographic information systems to map and assess ecosystem services, Biodivers. Conserv., 22: 1–15
416.                                                                                                                      Palomo I., Martın-Lopez B., Potschin M., Haines-Young R., 2013, National Parks, buffer zones and surrounding lands: Mapping ecosystem service flows, Ecosystem Services, 4: 104–116


C13 Utilizarea comerciala a diversității biologice


Portalul CITES pentru România este disponibil aici: http://cites.mmediu.ro/ . Studenții beneficiază în format pe hârtie și de cartea lui ten Kate și Laird (editori, 1999), informații despre ea aici : https://www.amazon.com/Commercial-Use-Biodiversity-Genetic-Resources/dp/1853833347

417.          Comizzoli P., Holt W.V., 2016, Implications of the Nagoya Protocol for genome resource banks composed of biomaterials from rare and endangered species, Reproduction, Fertility and Development, pp. 1-7
418.          Nagoya Protocol on access to genetic resources and the fair and equitable sharing of benefits arising from their utilization to the Convention on Biological Diversity, Convention on Biological Diversity United Nations
419.          Oberthür S., Rabitz F., 2014, On the EU's performance and leadership in global environmental governance: the case of the Nagoya Protocol, Journal of European Public Policy, 21: 39–57
420.          Raymakers C., 2006, CITES, the Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora: its role in the conservation of Acipenseriformes, J. Appl. Ichtyol., 22: 53-65

C14 Management Ex-Situ al diversității biologice

Informațiile din textele de mai jos se coroborează cu cele din lucrarea practică nr. 16 din cartea de probleme a lui Gibbs (2008).

421.          Canessa S., Guillera-Arroita G., Lahoz-Monfort J.J., Southwell D.M., Armstrong D.P., Chadès I., Lacy R.C., Converse S.J., 2016, Adaptive management for improving species conservation across the captive-wild spectrum, Biological Conservation, 199: 123–131
422.          Cohen J.I., Williams J.T., Plucknett D.L., Shands H., 1991, Ex Situ Conservation of Plant Genetic Resources: Global Development and Environmental Concerns, Science, 253: 866-872
423.          Engelmann F., Engels J.M.M, 2002, Technologyandstrategiesforexsituconservation. In:  Ramanatha RaoV, Brown AHD, Jackson MT(eds) Managingplant geneticdiversity, Wallingford,Rome, CABInternational, IPGRI, 89-104
424.          McGowan P.J.K., Traylor-Holzer K., Leus K., 2016, IUCN Guidelines for Determining When and How Ex Situ Management Should Be Used in Species Conservation, Conservation Letters, on-line first, DOI: 10.1111/conl.12285
425.          Mendelson J.R. și colaboratori, 2006, Confronting Amphibian Declines and Extinctions, Science, Vol. 313
426.          Phartyal S.S., Thapliyal R.C., Koedam N., Godefroid S., 2002, Ex situ conservation of rare and valuable forest tree species through seed-gene bank, CURRENT SCIENCE, 83: 1351-1357

C15 Studii Caz

Alte câteva exemple de management al diversității biologice care pot fi discutate pentru ilustrarea temelor abordate în corelație unele cu altele. Lista urmează a fi extinsă în funcție și de preocupările studentelor și studenților din fiecare an.

427.          Lacitignola D., Diele F., Marangi C., 2015, Dynamical scenarios from a two-patch predator–prey system withhuman control – Implications for the conservation of the wolf in theAlta Murgia National Park, Ecological Modelling, 316: 28–40
428.          Liechti F., Guélat J., Komenda-Zehnder S., 2014, Modelling the spatial concentrations of bird migration to assess conflicts with wind turbines, Biological Conservation, 162: 24–32
429.          May S.E., Madley K.A., Johnson S.A., Hoffman E.A., 2011, Combining genetic structure and ecological niche modeling to establish units of conservation: A case study of an imperiled salamander, Biological Conservation, 144: 1441–1450
430.          McGowan C.P., Smith D.R., Nichols J.D., Lyons J.E., Sweka J., Kalasz K., Niles L.J., Wong R., Brust J., Davis M., Spear B., 2015, Implementation of a framework for multi-species, multi objective adaptive management in Delaware Bay, Biological Conservation, 191: 759–769
431.          Santos H., Rodrigues L., Jones G., Rebelo H., 2013, Using species distribution modelling to predict bat fatality risk at wind farms, Biological Conservation, 157: 178–186
432.          Scott P.A., Rissler L.J., 2015, Integrating dynamic occupancymodeling and genetics to infer the status of the imperiled flattened musk turtle, Biological Conservation, 192: 294–303





Foto: studentă din generația 2017 în deplasarea din PN Munții Măcinului.