Noi

Noi

vineri, 8 decembrie 2023

De ce să diversificăm fundamentarea eticii cercetării. Și cum - Prezentarea liberă

 

De ce să diversificăm fundamentarea eticii cercetării. Și cum.

prezentarea liberă corespunzătoare comunicării

Accelerarea maturizării organizaționale și sistemelor publice

în domeniul eticii academice și a cercetării

 

Conferința aspecte etice ale viitorilor specialiști

Sala de lectură a Facultății de Litere, Universitatea din București, 7-9 decembrie 2023

 



Cu roșu – pathos

Cu albastru – ethos

Cu negru - logos

 

Exordium

Dragi colege și colegi,

 

Cunoașterea o putem dobândi și păstra având curaj. Curajul de a gândi și de a cere ce e nevoie pentru dezvoltarea cunoașterii.

Cunoașterea e un dar din partea generațiilor trecute. E nevoie de curaj pentru a-l primi, a-l dezvolta prin cercetare și pentru a-l da mai departe prin educație.

Propozițiune

Așa cum trandafirii au spini, la fel și cunoașterea în procesualitatea ei are nevoie de o protecție metodologică, de reguli de dezvoltare organică, între care se află și regulile etice.

 

În acest discurs e vorba de câți spini să aibă trandafirul cunoașterii, dacă numai unul, deontologist, sau mai mulți.

Diviziunea

Vă propun trei abordări pentru a face legătura între procesul de cunoaștere și etica lui.

 

Prima este din perspectiva evoluției. Etica ar ajuta la adaptarea procesului cunoașterii la mediul în care are loc.

 

A doua, este din perspectiva rezilienței. Etica ar face procesul cunoașterii mai rezistent la factorii de stres culturali, sociali, economici. Dar la limită, în anumite condiții disfuncionale, însăși etica cercetării ar putea deveni un factor de stress, ca un factor cultural oarecare.

 

Dar poate că cea mai importantă din punctul de vedere al acțiunii este pespectiva maturizării organizaționale. Ar fi vorba de o internalizare organizațională a eticii cercetării în etape.

mai întâi reactiv și punctual, prin coduri adaptate, asemenea unei variabile exogene,

apoi cu o cunoaștere profundă a rolului eticii în producția de cunoaștere, dar fără o producție originală locală despre acest rol.

în final etica cercetării ar devini ea însăși un rezultat intern, viu, al vieții oamenilor angajați în cunoaștere, adică o variabilă endogenă, la limită putându-ne chiar dispensa de formalizarea ei.

Perspectiva maturizării organizaționale ar fi utilă în societățile în curs de modernizare, unde procesele evolutive organice nu au putut da naștere natural unei etici a cercetării. Tocmai în societăți cercetarea ar fi supusă unui stres aparte testându-i reziliența.

Narațiunea

(trei părți corespunzătoare celor trei perspective propuse în Diviziune)

1 Perspectiva evolutivă

Exaptarea este o trăsătură selectată pentru performanța unei entități productive într-un anumit mediu și care la schimbarea mediului în care se dezvoltă entitatea respectivă va dobândi alte funcții decât cea pentru care a apărut prin evoluție. Exemplul clasic: penele au evoluat pentru termoreglare și au fost folosite apoi în mediu aerian pentru zbor.

 

În context biologic există numai exaptări funcționale, care ajută organismul să performeze.

 

În context cultural exaptările pot fi și disfuncționale. Există exemple în literatură despre texte juridice folosite în alte scopuri decât cele intenționate de cine le-a emis atunci când mediul socio-cultural se schimbă.

 

Etica cercetării ar fi o trăsătură a procesului de dezvoltare a cunoașterii într-un mediu social și cultural de un fel particular, specific (numind convențional) civilizației din spațiul european. Dacă etica cercetării ar fi transferată în medii culturale de alt tip ar putea deveni o exaptare, ar putea fi folosită la altceva decât producerea de cunoaștere.

 

2 Perspectiva rezilienței

Exportul modelelor instituționale de succes ale Occidentului în producerea cunoașterii în societăți cu mentalități predominant colectiviste se confruntă cu factori de stres majori care duc la o reziliență scăzută a proceselor de producere a cunoașterii:

-        Factor de stres 1 (FS1)Absența unor comunități și practici de producere a cunoașterii dezvoltate organic.

-        FS2 Rezerva față de însăși noțiunea de plagiat

-        FS3 Rezistența guvernamentală de a finanța producerea de cunoaștere ca potențială sursă de schimbarea socială și culturală care ar putea amenința status quo-ul politic.

FS2 - dezvoltare în funcție de timp și reacția sălii (se va citi în română, extras din rezumatul în engleză)

1.         Plagiarism as a phenomenon does not depend on the modern individualistic (authorship) turn, nor on the diffusion of property rights in the realm of ideas, but it is a constant from Hebrew culture to the Roman civilization and Christian and then secular modern times. Plagiarism is related to the efficiency and effectiveness of the production of knowledge conceived as a process of interactions between humans with a possibility of tracing back the ideas to their origins and adding new ideas to the increasing body of knowledge.

2.         Plagiarism tends to dilute and even disappear as a phenomenon when the dominant mentalities are collectivistic and the knowledge production is conceived as a social process emergent at the scale of communities. Accentul în astfel de societăți tinde să fie pe semnalizarea cunoașterii sub forma diplomei, nu pe procesul de obținere a cunoașterii. (Detali și bibliofrafie la https://studentecologie.blogspot.com/2023/11/contextul-cultural-al-eticii-academice.html )

 

3 Perspectiva maturizării organizaționale

3.1 Evoluția atitudinii

O direcție de maturizare organizațională a răspunsului la problemele de etică academică și a cercetării surprinde evoluția atitudinii cu privire la aceste probleme:

·       O primă atitudine este să ne restrângem la o adaptare a codurilor funcționale în diferite domenii științifice și profesionale fără a avea vreo înțelegere a felului cum au apărut în societățile de origine și evolueză.

·       A doua atitudine este să cartăm cunoașterea academică din domeniu în mod exhaustiv și să înțelegem situațiile și contextele relevante pentru codurile de etică, cum se pot preda, cum pot fi mai ușor acceptate de cei despre care.

·       A treia atitudine este să contribuim noi înșine pe plan științic la dezvoltarea corpurilor de cunoaștere despre coduri, în revistele de specialitate.

 

De la prima la a trei atitudine crește cantitatea de resurse necesare, ultima fiind dependentă de chiar finanțarea cercetării pe direcții suficient de diverse ca să surprindă și tematica acestei atitudini.

 

3.2 Diversificarea modurilor de fundamentare a eticii academice

O altă direcție de maturizare poate fi diversificarea aparatului conceptual filosofic folosit pentru fundamentarea eticii academice și a cercetării prin alocarea de roluri distincte fundamentărilor deontologistă, eudaimonică și utilitaristă, după cum urmează

 

Fundamentare deontologistă, în care regula care trebuie respectată are o valoare în sine, pentru obiective cum ar fi:

           Internalizarea bunelor practice în procesul de educare la nivel preuniversitar și de licență,

           Filtrarea documentelor pentru acordarea de resurse financiare importante (burse, contracte).

 

În abordarea deontologistă a eticii academice și a cercetării etica este prioritară, contribuția de substanță fiind secundă, fie pentru că cine trebuie să respecte încă nu știe să producă ceva în mod creativ, fie pentru că e vorba de resurse financiare importante care nu trebuie periclitate de comportamente neetice în faza de aplicare a proiectelor.

 

Scara de timp a procesului de respectare în această abordare e scurtă, iar procesul se repetă de multe ori, pentru internalizare sau în competiții.

 

Fundamentarea eudaimomnică (prin etica virtuții), în care etica academică este parte dintr-un process la nivel grupal pentru a trăi o viață demnă de a fi trăită în grupul de lucru specializat format din mentori și ucenici. Obiectivul în această fundamentare e dobândirea informală a competențelor și abilităților prin ucenicie alături de mentori care știu să producă o cunoaștere reală. Diferența față de etica deontologistă e nu numai de scară socială la care poate exista, ci și de priorități. Contribuția de substanță științifică este prioritară, iar etica este un instrument, secund ca importanță, desi trebuie respectată, în timp ce în abordarea deontologistă este valoroasă în sine.

 

Scară de timp a procesului tipic pentru etica virtuții este de 4-7 ani, fără posibilitate de accelerare, în timpul ce la etica fundamentată deontologist regulile le poți învăța în câteva ore și le poți aplica imediat. În etica academică de tipul eticii virtuții apare și o cunoaștere tacită pe lângă cea explicită, unică fiecărui domeniu și subdomeniu și problemelor restrânse cu care lucrezi.

 

Fundamentarea utilitaristă, în care se face o analiză cost-beneficiu și se ia o decizie pe această bază. Obiectivul asociat acestui mod de fundamentare este tocmai maturizarea organizațională și a sistemului de educație și cercetare, constând în crearea unor compartimente dedicate domeniului, cu strategii și planuri operaționale finanțate. Miza este gestionarea resurselor pentru dezvoltarea eficientă și eficace a nivelurilor deontologiste și ale virtuții, dezvoltarea unor mase critice pentru susținerea evoluției organizaționale în sensul adoptării generalizate a eticii deontologiste și a virtuții în mod stratificat pe unități funcționale și etape de formare a resursei umane. La acest nivel se proiectează investițiile pentru înțelegerea rolurilor tipurilor de abordări etice și distribuției priorităților pe niveluri de formare a resursei umane și producere de cunoaștere.

Scara de timp a procesului pentru partea fundamentată utilitarist a eticii academice și a cercetării este de 5-10 ani la nivel de organizație și 10-20 de ani la scară de sistem de educație și cercetare

Argumentarea

(trei argumente scurte corespunzătoare celor trei perspective propuse în Diviziune care au fost dezvoltate în Narațiune)

Din punctul de vedere al evoluției culturale e limpede că tema plagiatului, de exemplu, poate fi folosit și functional, pentru producere de cunoaștere, și disfuncțional, preponderant pentru alte scopuri.

 

Din punctul de vedere al rezilienței este iarăși destul de clar că mentalitatea colectivistă e asociată cu dificultăți în acceptarea standardelor eticii cercetării și cu o rată de producție tradițional mai mică a cunoașterii.

 

Dpdv al maturizării organizaționale suntem încă mai degrabă într-o etapă reactivă.

 

 

Ce e de făcut? Să acelerăm procesul de maturizare organizațională și de sistem prin acțiunea asupra mediului în care acționează actorii personali și organizațioinali pentru schimbarea structurii de stimulente.

 

Exemple de căi potențiale:

         Asumarea de roluri catalitice directe de către organizații academice și de cercetare și Guvern prin injectarea unor resurse care scad costurile de respectare și verificare. De exemplu generalizarea accesului la Web of Science, la software-uri de cartare a cunoașterii, internalizarea software-urilor de verificare a plagiatelor în bibliotecile electronice ale sistemelor de educație și cercetare și/sau la scară organizațională, transparentizarea CV-urilor tuturor profesorilor și cercetătorilor și a produselor didactice de la nivel de licență la doctorat, inclusive a lucărilor de grad.

         Stimularea prin declarare de utilitate publică și programe de finanțare prin competiție a rolurilor catalitice ale unor organizații profesionale din sectorul terțiar.

         Instruirea actorilor din ecosistemul eticii academice și a cercetării (persoane, presă, partide, agenții, etc) pentru a cunoaște natura problemei în întreaga ei complexitate și evita comportamente disfuncționale cum sunt:

         Lipsa de bun simț academic. Asumarea de roluri sociale și politice de mare vizibilitate în condițiile în care ai vulnerabilități academice de formă sau de substanță. Este un mod de a submina prin succesul social și politic personal întregul sistem de educație și cercetare al țării și a periclita viitorul tinerilor generații.

         Eroizarea. Folosirea temelor de etică academică și a cercetării pentru vizibilitate publică având mize psihologice personale.

         Transformarea într-un domeniu de afaceri. Folosirea cadrului institutional asociat eticii academice și a cercetării pentru scopuri lucrative (centre de cercetare, conferințe, cursuri, etc) initiate fără a avea o competență științifică reală în domeniu dovedită prin contribuții în revistele filosofice și științifice de specialitate (de felul celor menționate în paragraful al doilea al acestui text).

         Parvenirea socială și politică. Utilizarea temelor de etică academică pentru mize de ascensiune socială, dobândirea de capital social și transferarea acestui apoi ca resursă în competiția politică.

         Acțiunea programatică a organizațiilor și Guvernului pentru diminuarea conflictelor între profesori și cercetători care adoptă standarde diferite, crearea de mase critice pentru maturizare treptată, favorizarea producției resurselor cu rol catalitic, favorizarea organizațiilor cu rol catalitic, inhibarea instrumentalizării eticii academice pentru alte scopuri decât cele specifice, susținerea cu ressurse și reglementări adecvate a instruirii publicului larg, a presei, a clasei politice.

 

 

 

 

Perorația

Dragi colege și colegi,

 

 

E timpul să ne organizăm, e timpul să schimbăm starea de lucruri acționând în acord cu structura reală a proceselor de producere a cunoașterii în contextul lor istoric și cultural.

 

Știți că putem împreună să facem asta, știți că avem datoria să servim vocația cunoașterii și oamenii care ne susțin pentru a ne-o putea manifesta.

 

Să avem curaj, să cerem resursele pentru cercetare, să le folosim pentru comunități puternice ale cunoașterii. Etica ne servească prin funcția ei proprie, adică în relațiie dintre mentori și ucenici, de la generație la generație !

 

Vă mulțumesc.