Datorită unor fenomene sociale și politice obiective
temele de mediu sunt asociate în lumea liberă agendelor partidelor de stânga,
ceea ce dus la disfuncționalități în implementarea agendelor de mediu datorită antagonismelor
politice firești determinate de alte obiective de pe agendele de stânga. În
funcție de obiectivele de stânga cu care au fost asociate temele de mediu
(social, culturale) au apărut situații conflictuale la diferite scări, de la
cele organizaționale (academice, guvernamentale) la cele geopolitice.
În mod mimetic, pentru modernizare, și prin sincretism cu
opțiuni idelogice preexistente în spațiul românesc (de exemplu ateismul științic
și ideologia comunistă dominante social în toate comunitățile academice după
experimentul comunist) situația din lumea liberă a fost transferată în spațiul românesc. Deși temele de mediu sunt practic absente de pe agendele politice din
România, ceea ce ar permite o decuplare a obiectivității științifice de
interesele de transfer al cunoașterii către spațiul politic, în spațiul academic
felul cum se predau cunoaștințele este contaminat de agende ecologiste și politice
de stânga.
Ca rezultat al nevoilor instituționale de funcționare a
comunității de specialiști în lumea liberă s-a dezvoltat și există o separare clară a secțiunilor și subdomnilor,
direcția de specializare politică fiind subsumată unei domeniu distinct academic,
Political Ecology. Conceptele din ecologia politică, de exemplu cele instituționalizate la scară
globală, macroregională, națională, se predau distinct de conceptele din disciplinele ecologice clasice obiective.
O soluție fezabilă de continuare a modernizării specializărilor de
ecologie și protecția mediului din România este importul acestei delimitări clare
dintre Ecologia Politică și alte discipline din interiorul planurilor de
învățământ. Disciplinele obișnuite pot fi predate cu accent pe obiectivitatea științifică
a conceptelor, fenomenelor, teoriilor, Ecologia Politică poate fi predată în
diferite feluri, de la descrierea opțiunilor ideologice privilegiate, ecologiste
de stânga, la o cartare obiectivă a felului cum diverse viziuni asupra lumii, părți
din diversitatea culturală se racordează la temele de mediu, și apoi focalizare
pe o anumită opțiune privilegiată pe baza unor argumente instituționale (că a
fost adoptată la nivel global, european, în care ne aflăm ca
societate și la care ne aliniem politic).
Cu cât delimitarea care a avut loc deja pe plan internațional
în lumea liberă întârzie să fie internalizată în organizațiile academice românești,
cu atât confuzia dintre planuri între studenți și în publicul larg se va
accentua, cu consecințe imediate asupra rezolvării reale a problemelor de
mediu și continuarea deteriorării capitalului natural.
