O popularizare în slujba libertății de gândire a unui domeniu de cunoaștere obiectivă ar trebui să atingă următoarele:
- Produsele de cunoaștere obiectivă ale domeniului țintă (adevărurile științifice cu toate elementele ce țin de natura lor)
- Cunoaștere obiectivă despre procesul de producere a acestor produse (presupoziții, metodologii specifice, scară de timp, instituții. evoluție culturală)
- Cunoaștere obiectivă despre procesul de folosire practică a acestor produse (tehnologii, ideologii, politici).
Punctele doi și trei sunt din alte domenii de cunoaștere
decât cel țintă (istoria și filosofia științei, ramuri specializate ale
științelor sociale: managementul științei, sociologia științei, științe
administrative și politice). La ora actuală toată cunoașterea de la punctele 2
și 3 e ieftină și accesibilă oricui din spațiul academic. Punctul 2 dă
informații despre resurse esențiale folosite în știință, iar punctul 3 dă
informații despre rolul resurselor produse în știință. Așezarea cunoașterii
științifice în interiorul procesului cultural de a cărei existență depinde nu
mai permite interpretarea dogmatică și idolatrizarea ei.
Business-ul standard de popularizare a științei a fost
construit pe profilul punctului 1 exclusiv din interese grupale ale oamenilor
de știință, din alte interese economice și ideologice și nu servește libertatea
de gândire.
Cineva care nu este este familiarizat în profunzime, nu a
naturalizat metoda științifică și gândirea teoretică, nu poate avea acces la tipul
de popularizare propus.
În modul actual de popularizare se face un ping-pong fără
final între taberele instituționale ateiste și cele religioase, cu funcție de
profilare reciprocă, generare de adeziuni grupale și instituționale cu mize
materiale, legate de resurse și putere, fără funcție științifică sau
spirituală.
În forma propusă abuzarea ateistă de știință devine
impracticabilă, iar instituțiile religioase se pot concentra mai degrabă pe
aspectele spirituale, relația cu cultura și implicit știința fiind indirectă,
mediată de mințile oamenilor. La un mod de abordare de felul respectiv al
științei nu mai poți nici să faci doxologie direct, pe produs, să cuplezi
originea universului cu creația, etc, deoarece intră în planul discuției și
termenii teoretici, aparate conceptuale care nu sunt specific teologiei
academice. Tendințele de expansiune holistă a proiectelor ideologice fundamentate
pe religii tradiționale și seculare sunt astfel limitate.
O popularizare în slujba libertății de gândire e un gen
de proiect care poate interesa numai pe cine e atașat libertăților civice și
politice. Modul e abordare este în continuarea proiectului Freedom, mind and
institutions al Profesorului Solcan, ale cărui preocupări le continuăm pe
acest plan.
Popularizarea ecologiei și cunoașterii despre ecologism
propusă aici
este un exemplu de popularizare în slujba libertății de gândire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu