A trans-ideological mapping of theoretical approaches in systems ecology

Made for my students in ecology. Available for download here https://drive.google.com/file/d/1MInsqE383IhxFReaCNVh-R4Iky8hNcdh/view?usp=sharing

For my students: Who should write the rules for AI? Generative AI in Romanian universities: journal standards, university rules and the case for decentralized, adaptive regulation

 Executive summary

Romanian universities are deciding how to regulate generative AI, and the Ministry of Education and Research is considering a national framework. This report asks at which level the detailed rules should be written. It argues that common principles are welcome but common detailed rules are not: the rules on what students and researchers may do with AI should be set close to the discipline and revised regularly to follow the international journals of each field. Otherwise, Romanian universities will drift out of step with the communities in which their students and researchers are meant to work.

Approach. The AI policies of four large publishers (Elsevier, Springer Nature, the Science journals, Wiley) and two philosophy journals were compared with the policies of Oxford, Stanford and the Russell Group, and with three Romanian university regulations, read in full (West University of Timișoara, Politehnica Bucharest, UMF Carol Davila). Three studies on AI-text detectors and the author's own experience with detectors complete the evidence.

What journals require. A stable core is shared: AI cannot be an author, human authors are accountable, substantive use must be declared, and manuscripts under review must stay confidential. Beyond this core, policies diverge by discipline. Science publishers allow AI drafting with disclosure. The British Journal for the Philosophy of Science, since 7 October 2026, forbids AI even for improving readability. Policies also change quickly; the major publishers have revised theirs more than once since 2023.

What universities ask. Leading universities set principles centrally and leave the detailed rules to the assessment, the instructor or, for research, the publisher. In Romania, West University of Timișoara follows this model, requiring an AI section in every course syllabus (fișa disciplinei) and faculty-level rules for theses. Politehnica Bucharest sets a single university-wide rule for theses, and UMF Carol Davila sets university-wide guidelines.

Alignment. All institutions examined share the journals' core. Those that delegate detailed rules can align with the journals of each field by construction. A single university-wide rule coincides with one family of journals and differs from others.

Consequences. For a multidisciplinary university such as the University of Bucharest, one rule cannot fit all faculties, or even all courses within a faculty. Thesis rules should follow each programme's reference journals, doctoral dissertations and the papers built from them should not fall under different standards, and detection technology changes faster than any regulation.

Recommendations. For universities: four layers of regulation (national principles, university procedures, programme benchmarks indexed to international journals, course rules in the syllabus), reviewed yearly; for theses, the principle of segmented contribution, judging each component by the norms of the community that judges that kind of work. For students: read the syllabus, declare all use, keep a log, verify every reference, protect confidential data, read the target journal's policy, and assume that undeclared use will be detected.

Limits. This is a policy analysis, not a systematic review. The sample of journals and universities is illustrative, policies were consulted as of October 2026 and will change, and the author's experience with detectors is an informal comparison, not a formal test.

Keywords:

generative AI; academic integrity; higher education policy; journal policies; AI disclosure; AI-text detection; subsidiarity; adaptive regulation; Romanian universities; doctoral education

The full text can be downloaded from this link.

Note: text produced using several AI tools.

Aspecte practice ale folosirii AI la ciclul de licență

Trecerea de la scrierea personală a lucrării de licență la scrierea cu folosirea instrumentelor AI este echivalentă cu trecerea de la scrierea de mână la scrierea pe calculator. Chiar dacă scrierea la mașina de scris sau pe calculator pot fi mult mai eficiente în procesul de comunicare, exersarea în procesul de formare a scrierii de mână rămână utilă prin dezvoltarea funcțiilor biologice cognitive evoluate la specia umană, care presupun o legătură strânsă între somatic și neuronal.

În contextul în care piețele vor promova folosirea AI pentru eficiență și competivitate, iar revistele științifice și agențiile de finanțare deja permit persoanelor din comunitatea academică să folosească instrumente AI, nu mai este rezonabilă folosirea scrierii documentelor de absolvire de licență, master și doctorat fără AI, iar dobândirea competențelor de scriere clasică se poate muta la nivelul unor etape de formare preliminară, înainte de lucru la lucrarea de licență. Acesta este primul aspect practic: nu învățăm folosirea AI înainte de lucrul la licență, așa cum nu oferim acces la social media înainte de anumite vârste.

Pentru ca primul aspect practic să fie fezabil, cadrele didactice au de monitorizat procesele clasice de învățare a scrierii academice la toate disciplinele, nu doar la o disciplină anume, unică, în care se pot trasmite, unde există, câteva aspecte generale.

Al doilea aspect practic este orientarea lucrărilor de licență către review-uri integrative în prima lor parte, nu către review-uri de sinteză simplă a literaturii, care folosind AI nu mai solicită intelectual. Asta obligă la formarea creativității (review-ul integrativ presupune un cadru conceptual nou prin definișie, din mintea profesorului și a studentului) atât a studenților, cât și a profesorilor. Generalizarea acestui fel de review-uri în cadrul lucrărilor de licență face legătura imediat cu funcția de dezvoltare a cunoașterii (cercetare) a universităților, care astfel se generalizează odată cu apariția AI în toată comunitatea.

Al treilea aspeet practic este adăugarea uuii strat de obținere de date noi în cadrul oricăror lucrări de licență, peste review-ul integrativ, ori de câte ori este posibil. Datele noi măsurate și observațiile noi făcute în realitatea fizică, socială, culturală, nu pot fi produse de AI. Din nou, această exigență încurajează cadrele didactice spre practicarea funcției de cercetare a universităților și formarea studenților în cercetarea din domeniul în care își fac lucrarea încă de la nivel de licență.

În concluzie, conform estimării pe care o pot face din folosirea concretă a AI cu studenții și în cercetare, aceste instrumente vor accclera dezvoltarea cunoașterii de către toată lumea, lucrurile mai simple fiind formate la tineri și tinere mai devreme în facultăți pentru exersarea și întreținerea unor competențe și abilități necesare evolutiv la Homo Sapiens pentru o viață firească, naturală.

Întrucât lucrurile mai complicate care vor trebui făcute mai repede presupun și un efort intelectual mai mare, uneori o recalificare de facto a profesorilor, ne putem aștepta și la soluții de a evita ceea ce oricum de la un punct încolo toată lumea va face istoric vorbind. Pentru aceste persoane vor apărea de la un moment dat echivalentul sălilor de fitness al gândirii în care va fi la dispoziție ce este necesar pentru a ști să scrii cu capul tău pentru întreținerea creierului în termenii proceselor neuronale respective, așa cum cei supraponderali merg la sală acum și își iau, eventual, un antrenor. Contra cost, pe banii celor care nu se adaptează creativ, se pot dezvolta și astfel de piețe de interes secundar, dar cu utilitate socială incontestabilă. Acesta ar putea fi al patrulea aspect practic al folosirii AI, valabil nu doar la ciclul de licență, ci pentru oricine va simți un disconfort fiind etichetat ca prost sau proastă.

Nu ne putem aștepta la menajament și delicatețe umană mai multă ca acum în urma dezvoltării AI, chiar dacă AI va fi aplicat și cunoașterii teologice academice sau religioase în general. Pentru finețe în aceste chestiuni argumentele și stimulentetele necesare ies din registrul omului înțeles ca Homo sapiens și nu fac obiectul proceselor academice, sau, mai general, al celor instituționalizate.

WWF România aduce lumină: gânduri la aniversarea a 20 de ani

 

Ce înseamnă că “WWF aduce lumină”, așa cum s-a spus?

 

După cum un cormoran are nevoie de aer ca să zboare, iar un sturion de apă ca să înoate, o organizație zboară și înoată prin cultură.

 

Nu ai aer în jur, nu poți zbura, ești în vid. Nu ai un mediu cultural, nu te poți deplasa ca om, ca grup de oameni, ca să faci ce ai de făcut.

 

WWF e o specie culturală cu habitat global. Aduce soluții în comunități, aduce standarde înalte în instituții, aduce modele în universități. Leagă valorile universale globale de valorile universale tradiționale în toată lumea, în fiecare loc în alt fel.

 

WWF aduce știință, curaj, integritate, bune practici în societatea civilă, curiozitate, empatie, hotărâre, speranța că va fi mai bine. Aceste valori ale culturii sale organizaționale difuzează viu în cultura în care lucrează.

 

WWF vorbește despre Brâncuși la fel de firesc ca despre natură.  Înțelege că natura e în natura noastră, cum s-a spus, natura umană, firea omului, fiind cu totul altceva decât natura la care ne referim când vorbim despre conservarea naturii.

Firea omului ține și de cultură, la care contribuie lumina adusă de WWF.

 

WWF poate spune chiar, pentru unii poate surprinzător, “să ne uităm la cultura care e în inimile noastre”. Într-adevăr, o parte din zborul unei organizații care se ocupă cu adevărat de natură și oameni are loc și prin inimile noastre.

 

WWF face unii reprezentanți ai puterii să respecte timpul celorlalți și să nu le mai placă să se audă vorbind.

 

Pe scurt, WWF România civilizează și îmbogățește cultural, respectând pe fiecare. 

 

De ce nu se vede mai bine cultura, aerul prin care zburăm, de ce nu primește mai multă atenție? Pentru că nu e competitivă salarial, constați importanța ei abia când nu prea mai ai prin ce să zbori.

 

Cultura cere sacrificiu comparativ cu viața ecologistă de succes, așa cum aceasta cere sacrificiu față de cum se poate trăi material în sectorul de afaceri. Cultura, ca și ecologismul, cer pasiune și vocație.

 

Azi nici apa, nici aerul nu o duc prea bine, și nici cultura. Turbulențele pe care le simțim nu ajută la zborul organizațiilor. De mediu și biodiversitate se ocupă organizații ca WWF. Dar cine se va ocupa de cultură?

 

Oamenii. Care oameni? Aceia care vor să zboare pentru a face ceea ce au de făcut, împreună cu cei care fac cultura, mediul necesar tuturor, de exemplu universitățile, din școli, persoanele din comunități artistice, de scriitori, de muzicieni.

 

Cred că, în următorii ani, WWF și toate organizațiile de mediu se vor îndrepta mult mai mult spre cultură. Natura și cultura vor fi înfrățite nu doar prin fire, ținând amândouă oamenii în palmele lor, ci și prin atenția cuvenită, împreună, din partea tuturor.

 

La mulți ani, WWF Romania!

O analiză a factorilor care determină numărul de documente în Web of Science a 16 universități românești

Analiza a fost făcută în contextul consorțiilor CIVIS, UNIVERSITARIA și al altor universități din România din categoriile tehnice, medicale și agronomice.

Fișierul Excel cu datele brute și prelucrările se poate descărca de aici. Datele pentru variabilele independente au fost obținute prin interogarea Google AI și urmărirea unor rapoarte universitare. Datele pentru variabilele dependente au fost obținute din Web of Science.

Factorii determinanți ai producției WoS pe plan european (în 2025 și multianual prin "highly cited papers) în consorțiul CIVIS sunt bugetul universității, tradiția exprimată prin numărul de documente WoS în 1975 și raportul dintre buget și numărul de personal academic. Factorii determinanți pe plan național sunt mărimea personalului academic și bugetul.

Nu există nicio diferență de performanță în interiorul României între categorii de universități diferențiate în funcție de coeficienții de finanțare pe student. În toate categoriile indiferent de clasele de coeficienți performanța este variabilă. Nu există nicio influență în România a raportul dintre buget și numărul de personal academic asupra numărului de documente din WoS.

Informațiile pot fi folosite pentru coordonarea pe clase de performanță a universităților din România în funcție de producția totală și de producția totală raportată la personalul academic.

Suplimentarea setului de date cu informații exacte despre bugetul și personalul academic al fiecărei universități pentru fiecare an poate permite o analiză a dinamicii influenței acestor factori asupra producției de utilitate utilă la monitorizarea efectelor politicilor de profil.