Trecerea de la scrierea personală a lucrării de licență la scrierea cu folosirea instrumentelor AI este echivalentă cu trecerea de la scrierea de mână la scrierea pe calculator. Chiar dacă scrierea la mașina de scris sau pe calculator pot fi mult mai eficiente în procesul de comunicare, exersarea în procesul de formare a scrierii de mână rămână utilă prin dezvoltarea funcțiilor biologice cognitive evoluate la specia umană, care presupun o legătură strânsă între somatic și neuronal.
În contextul în care piețele vor promova folosirea AI pentru eficiență și competivitate, iar revistele științifice și agențiile de finanțare deja permit persoanelor din comunitatea academică să folosească instrumente AI, nu mai este rezonabilă folosirea scrierii documentelor de absolvire de licență, master și doctorat fără AI, iar dobândirea competențelor de scriere clasică se poate muta la nivelul unor etape de formare preliminară, înainte de lucru la lucrarea de licență. Acesta este primul aspect practic: nu învățăm folosirea AI înainte de lucrul la licență, așa cum nu oferim acces la social media înainte de anumite vârste.
Pentru ca primul aspect practic să fie fezabil, cadrele didactice au de monitorizat procesele clasice de învățare a scrierii academice la toate disciplinele, nu doar la o disciplină anume, unică, în care se pot trasmite, unde există, câteva aspecte generale.
Al doilea aspect practic este orientarea lucrărilor de licență către review-uri integrative în prima lor parte, nu către review-uri de sinteză simplă a literaturii, care folosind AI nu mai solicită intelectual. Asta obligă la formarea creativității (review-ul integrativ presupune un cadru conceptual nou prin definișie, din mintea profesorului și a studentului) atât a studenților, cât și a profesorilor. Generalizarea acestui fel de review-uri în cadrul lucrărilor de licență face legătura imediat cu funcția de dezvoltare a cunoașterii (cercetare) a universităților, care astfel se generalizează odată cu apariția AI în toată comunitatea.
Al treilea aspeet practic este adăugarea uuii strat de obținere de date noi în cadrul oricăror lucrări de licență, peste review-ul integrativ, ori de câte ori este posibil. Datele noi măsurate și observațiile noi făcute în realitatea fizică, socială, culturală, nu pot fi produse de AI. Din nou, această exigență încurajează cadrele didactice spre practicarea funcției de cercetare a universităților și formarea studenților în cercetarea din domeniul în care își fac lucrarea încă de la nivel de licență.
În concluzie, conform estimării pe care o pot face din folosirea concretă a AI cu studenții și în cercetare, aceste instrumente vor accclera dezvoltarea cunoașterii de către toată lumea, lucrurile mai simple fiind formate la tineri și tinere mai devreme în facultăți pentru exersarea și întreținerea unor competențe și abilități necesare evolutiv la Homo Sapiens pentru o viață firească, naturală.
Întrucât lucrurile mai complicate care vor trebui făcute mai repede presupun și un efort intelectual mai mare, uneori o recalificare de facto a profesorilor, ne putem aștepta și la soluții de a evita ceea ce oricum de la un punct încolo toată lumea va face istoric vorbind. Pentru aceste persoane vor apărea de la un moment dat echivalentul sălilor de fitness al gândirii în care va fi la dispoziție ce este necesar pentru a ști să scrii cu capul tău pentru întreținerea creierului în termenii proceselor neuronale respective, așa cum cei supraponderali merg la sală acum și își iau, eventual, un antrenor. Contra cost, pe banii celor care nu se adaptează creativ, se pot dezvolta și astfel de piețe de interes secundar, dar cu utilitate socială incontestabilă. Acesta ar putea fi al patrulea aspect practic al folosirii AI, valabil nu doar la ciclul de licență, ci pentru oricine va simți un disconfort fiind etichetat ca prost sau proastă.
Nu ne putem aștepta la menajament și delicatețe umană mai multă ca acum în urma dezvoltării AI, chiar dacă AI va fi aplicat și cunoașterii teologice academice sau religioase în general. Pentru finețe în aceste chestiuni argumentele și stimulentetele necesare ies din registrul omului înțeles ca Homo sapiens și nu fac obiectul proceselor academice, sau, mai general, al celor instituționalizate.
