Sunt două motoare principale ale comunicării
reducționiste a științei, în special a fizicii și chimiei: industriile
diverselor tehnologii (biotehnologii, pentru biologie) și nevoile de instrumente
de propagandă seculară ale unor partide și unor state. Felul în care la noi fac
comunicarea științei persoane ca domnii Zografi și Presura e un efect la
distanță al programelor susținute în occident în a doua parte a secolului
trecut de sectoarele industriale interesate.
Convergent cu acest fenomen (documentat
științific, Elias et al. 1982 https://link.springer.com/book/10.1007/978-94-009-7729-7 ) o parte din comunicarea științei e controlată de un alt
motoraș, competiția pentru resurse între oamenii de știință din diferite
domenii. Un exemplu clasic e chiar în interiorul fizicii, respectiv respingerea
programului reducționist de către Anderson în 1972 (https://www.science.org/doi/10.1126/science.177.4047.393) pentru a susține finanțarea cercetărilor la scări mezo.
Fenomenul se manifestă și în biologie. În acest
moment situația dezastruoasă a botanicii și zoologiei din Ro (dpdv financiar și
al cercetării) comparativ cu abordările reducționiste (biofizică, biochimie,
biocel) nu e decât o reflectare a situației la scară planetară. Interesele
economice instituționalizate în specializări, departamente, nu permit să se
observe că programul darwinian, considerat emblemă a biologiei, nu are nimic
reducționist în el. fapt documentat pe larg încă din 1985 (https://www.amazon.com/Structure-Biological-Science-Alexander-Rosenberg/dp/052127561X ).
Pe acest fond a avut loc dezastrul sanitar în
condițiile pandemiei, când toată comunicarea științei a eșuat și nu putea decât
să eșueze, pentru că a evoluat pentru alte nevoi, sectoriale, nu pentru
servicii de asistare a deciziilor în condiții de criză de scară mare. E
remarcabil că inițiativele Universității din București de formare a resursei umane
pentru comunicare revin la natura organică a dezvoltării științei în cadrul
culturii, singura care permite acțiune eficace la scară socială mare.
Nu e decât o recuperare a normalitāții renascentiste și o cristalizare
instituțională a mai vechilor inițiative ale profesorilor și studenți pentru știință ca formā a culturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu