Ce înseamnă că “WWF aduce lumină”, așa cum s-a spus?
După cum un cormoran are nevoie de aer ca să zboare, iar
un sturion de apă ca să înoate, o organizație zboară și înoată prin cultură.
Nu ai aer în jur, nu poți zbura, ești în vid. Nu ai un
mediu cultural, nu te poți deplasa ca om, ca grup de oameni, ca să faci ce ai
de făcut.
WWF e o specie culturală cu habitat global. Aduce soluții
în comunități, aduce standarde înalte în instituții, aduce modele în
universități. Leagă valorile universale globale de valorile universale tradiționale
în toată lumea, în fiecare loc în alt fel.
WWF aduce știință, curaj, integritate, bune practici în
societatea civilă, curiozitate, empatie, hotărâre, speranța că va fi mai bine.
Aceste valori ale culturii sale organizaționale difuzează viu în cultura în care
lucrează.
WWF vorbește despre Brâncuși la fel de firesc ca despre natură. Înțelege că natura e în natura noastră, cum s-a spus, natura umană, firea omului, fiind cu totul altceva decât natura la care ne referim când vorbim despre conservarea naturii.
Firea omului
ține și de cultură, la care contribuie lumina adusă de WWF.
WWF poate spune chiar, pentru unii poate surprinzător, “să ne uităm la cultura care e în inimile noastre”. Într-adevăr, o parte din zborul unei organizații care se ocupă cu adevărat
de natură și oameni are loc și prin inimile noastre.
WWF face unii reprezentanți ai puterii să respecte timpul
celorlalți și să nu le mai placă să se audă vorbind.
Pe scurt, WWF România civilizează, îmbogățește cultural respectând
pe fiecare.
De ce nu se vede mai bine cultura, aerul prin care
zburăm, de ce nu primește mai multă atenție? Pentru că nu e competitivă
salarial, constați importanța ei abia când nu prea mai ai prin ce să zbori.
Cultura cere sacrificiu comparativ cu viața ecologistă de
succes, așa cum aceasta cere sacrificiu față de cum se poate trăi material în
sectorul de afaceri. Cultura, ca și ecologismul, cer pasiune și vocație.
Azi nici apa, nici aerul nu o duc prea bine, și nici
cultura. Turbulențele pe care le simțim nu ajută la zborul organizațiilor. De mediu
și biodiversitate se ocupă organizații ca WWF. Dar cine se va ocupa de cultură?
Oamenii. Care oameni? Aceia care vor să zboare pentru a face ceea ce au de făcut, împreună cu cei care fac cultura, mediul necesar
tuturor, de exemplu universitățile, din școli, persoanele din comunități artistice, de
scriitori, de muzicieni.
Cred că în următorii ani WWF și urmând modelul toate organizațiile de
mediu se vor îndrepta mult mai mult spre cultură. Natura și cultura vor fi înfrățite
nu doar prin fire, ținând amândouă oamenii în palmele lor, ci și prin atenția cuvenită împreună din partea tuturor.
La mulți ani, WWF Romania!
