În acest text furnizez un instrument de
lucru pentru înţelegerea mentalităţii actuale cu privire la relaţia dintre biologie
şi religie din România, şi anume o listă bibliografică şi articole scanate
pentru descărcare.
Instrumentul este necesar deoarece
literatura din perioada stalinistă nu
este uşor accesibilă, iar începând cu anii 1970 nu a mai fost citată în
lucrările mai noi ale autorilor respectivi. Totuşi, aşa cum se poate constata
de către cine o parcurge, există o continuitate de teme şi de limbaj până la
sfârşitul anilor 90.
Sunt 34 de contribuții legate de biologie
a 24 de autori diferiţi în revista Cercetări Filozofice (Revista de Filozofie
începând cu 1964) între anii 1954-1967.
Revista funcţiona ca forum al teoretizării materialist-dialectice. La
acea vreme era sub controlul lui C. I. Gulian (“exterminatorul filozofiei româneşti”,
un articol despre acest personaj e disponibil aici). Nu am explorat şi perioada ulterioară anului
1967 deoarece profilul articolelor revistei se schimbase în mod vizibil.
Reprezentați din toate științele au
participat cu contribuţii, dar biologia este prezentă mult mai mult decât alte
domenii. Pentru a înţelege cauza acestei situaţii am pus la dispoziţie şi un
pachet cuprinzător de alte articole ideologice din aceeaşi revistă [1-13].
Iată câteva citate semnificative din
articolele care dau contextul în care se afla biologia:
·
“Odată
ajunsă la putere, burghezia, pentru a ţine în frâu poporul a început să-i
servească opiul religiei, încercând să-l împace cu situaţia sa de exploatat.”,
„Pentru a zdrobi ideologic teoriile idealiste şi religia trebuiau rezolvate
unele dintre cel mai importante probleme: esenţa proceselor vieţii şi cauzele
dezvoltării fiinţelor vii, natura conştiinţei omeneşti şi specificul ei
calitativ, trebuia mai ales descoperită legitatea dezvoltării sociale” “Principala
sursă de alimentare a concepţiilor religioase o constituie însă exixtenţa
sistemului capitalist” “În ţara noastră, în şcoli, institute, prin presă,
radio, publicaţii, conferinţe, etc. propaganda ateistă ocupă un loc larg.” „Oamenii
liberi de exploatare consideră că fericirea nu este un atribut al paradisului
ci un obiectiv real tangibil.” „Luptând pentru socialism şi comunism, oamenii
îşi făruesc fericirea şi-şi apără dreptul lor la fericire.” [sursa nr. 6].
·
„hrănit
cu “argumentele” disertaţiilor şi tratatelor teologice, credeam că
Hristos a fost fiul lui Dumnezeu.... Cercetările ne-au dus însă la cu totul
alte concluzii decît cele scontate, astfel că la sfîrşitul aspiranturii în
teologie, care a fost de altfel şi sfârşitul carierei nostre de teolog, eram un
ateu convins.” [10].
·
"A
sosit în sfârşit vremea rezolvării teoretice şi practice a uneia dintre cele
mai complexe probleme ale ştiinţei: a construi în procesul instructiv-educativ,
conştient, pas cu pas şi cu deplina posibilitate de control a eficacităţii
muncii depuse - structura psihologică morală a personalităţii umane." „În
noua perioadă de construcţie a comunismului cerinţele procesului istoric faţă
de formarea personalităţii impun (alături de o înaltă calificare teoretică şi
organic legată de producţie) o atitudine calitativ nouă faţă de viaţă şi muncă,
o nouă structură a personalităţii, pentru
care interesul obştesc nu se împleteşte pur şi simplu cu cel individual, ci
devine cauza profundă a întregii personalităţi, şi asta nu declarativ ci
practic, concret în toate momentele, fazele prin care trece interesul obştesc –
cauza socială.” [5, sublinierea în text].
·
“Dialectica
marxistă nu neagă momentul contradicţiei între interesul individual şi cel
general, dar îl consideră doar un moment care poate fi depăşit, integrat, prin
faptul că individul înţelege, devine conştient de primatul coincidenţei
interesului particular cu cel general.” [12]
·
"Obiectul
cunoaşterii etice este atât de complex şi vast, atât de angrenat cu celelalte
forme ale conştiinţei sociale într-o mişcare unitară şi neunitară, concordantă
şi neconcordantă care face delimitarea lui deosebit de dificilă şi posibilă -
cel puţin la acest stadiu - numai într-o formă de maximă generalitate, încât,
fireşte, nu cu aceasta trebuie să începem." [8].
·
“Agitaţia de mase reprezintă o formă a muncii
politice dintre cele mai accesibile şi eficiente. Metodele agitatorilor sînt
variate, fiind aproape cu neputinţă de epuizat... Pe baza experienţei s-au
conturat unele metode: convorbiri, seri de întrebări şi răspunsuri, mitinguri
fulger, expuneri, discuţii individuale, etc.” [9].
·
“Deşi
în trecut, în gospodăria individuală, femeile trebuiau să îngrijească de porci,
să mulgă vacile, în gospodăria colectivă ele nu au venit cu tragere de inimă să
muncească în acest sector. Comuniştii din gospodări, consiliul de conducere, au
dus o muncă susţinută pentru a lămuri femeile să treacă la muncile din acest sector....În
urma acestei munci educative, de lămurire, multe femei au cerut să lucreze în
acest sector. De pildă, la ferma de vaci, 12 femei muncesc împreună cu soţii
lor ca îngrijitoare şi mulgătoare.” [11]
·
„Caracterul
anti-ştiinţific, oportunist, al tezelor despre pretinsa “opoziţie” dintre
dictatură şi democraţie, despre “dictatură în general” şi „democraţie în
general” ; denaturarea esenţei dictaturii proletariatului, au fost
demascate de mult de către clasicii marxism-leninismului... Confirmând teoria
marxist-leninistă, realitatea ţărilor socialiste demonstrează în chip strălucit
că democraţia socialistă reprezintă cel mai înalt tip de democraţie.” [7]
·
„Numai
de pe poziţiile materialismului dialectic – se subliniază într-unul din
articole - oamenii de ştiinţă ajung la
înţelegerea faptului că “viaţa socială şi cea naturală, e o perpetuă curgere...”,
c㔺tiinţa contemporană converge spre materialismul istoric.”
Aparatul conceptual al materialismului dialectic
e prezentat de sursele 3 şi 13. Parcurgerea lor e necesară dacă se doreşte
înţelegerea limbajului folosit în articolele de biologie
materialist-dialectică.
Rezultatul pretenţiilor de ştiinţificitate
a politicilor comuniste a fost crearea unei cereri pentru produse ştiinţifice
care să servească decidenţilor. Pe această piaţă ideologizată a produseleor
culturale ştiinţifice au competiţionat oamenii de ştiinţă din perioada
respectivă pentru bunuri cum sunt banii, poziţiile academice şi prestigiul social.
Proiectele pseudo-ştiinţifice ale
biologilor implicaţi în fundamentarea educaţiei ateist-ştiinţifice sunt unităţi
ale selecţiei într-un mediu socio-economic ideologizat care modifică
standardele metodologice general acceptate în ştiinţă. Etapele generale ale procesului
de selecţie culturală a proiectelor explicative în raport cu ideologia de
partid şi de stat par a fi următoarele:
·
Importarea
unui concept ştiinţific sau unei teorii în mai multe universităţi comuniste.
·
Modificare
teoriei şi conceptelor în populaţia de proiecte în mod creativ, la diferiţi oameni de ştiinţă
care se străduiesc să servească partidul.
o
Modificarea
conţinutului astfel încât să fie eliminată orice posibilitatea de interpretare
“idealistă”.
o
Modificarea
conţinutului în acord cu terminologia ştiinţifică sovietică a autorilor cu
autoritate - acceptaţi politic, atunci când diferă.
o
Completarea
conţinutului în mod eclectic cu elemente din alte discipline pentru a ajunge la
o formă care să permită cuplajul cu terminologia materialismului dialectic
o
Selectarea
faptelor de observaţie care pot servi pentru validarea empirică schemei
conceptuale ideologizate şi ignorarea faptelor care nu se potrivesc cu schema
conceptuală.
·
Selecţia
culturală a proiectelor în raport cu fitness-ul ideologic, în raport cu mediul
politic:
o
Criticarea
proiectelor slabe de către ideologii recenzenţi folosind drept criterii:
§ cât de mult acceptă necritic terminologia
şi opţiunilor teoretice sovietice acolo unde existau incertitudini pe plan
internaţional,
§ coerenţa retorică a discursului
materialist dialectic,
§ utilitatea ideologică a teoriei
“ştiinţifice” în munca de construire a personalităţii omului nou prin
(re-)educare(în eliminarea religiei, în asumarea obedienţei faţă de sistemul
integrator).
·
Promovarea
în poziţii de autoritate a persoanelor care au creat proiectele de succes,
marginalizarea competitorilor.
• Multiplicarea în masă a rezultatelor
proiectelor de succes şi includerea în manuale.
Din lista de manuale, cărţi de popularizare şi monografii
în domeniul biologiei teoretice din perioada comunistă şi imediat după ea [55-71]
se poate constata că principalii autori sunt biologi care au publicat în
Cercetări filzofice între 1954 şi 1967. Producţia de traduceri, manuale şi
monografii a fost intensă. Cea mai mare parte dintre cei crescuţi în comunism
au venit în contact doar cu aceste publicaţii de larg comsum, nu şi cu cele din
Cercetările filozofice care le-au fundamentat din perspectiva materialismului
dialectic.
Pentru a stimulat interesul cititorilor în parcurgerea
literaturii originare pe care s-a întemeiat biologia teoretică românească
ulterioară ilustrez biologia materialist-dialectică din aceste articole prin
câteva citate:
§ “"Fără să mai amintim şi de alte numeroase curente
antievoluţioniste, care înfloresc în perioada imperialismului, vom menţiona
doar că sinteza lor o reprezintă de fapt genetica formală, morganismul, care se
bazează pe teoria somei şi a germenului formulată de Weismann, pe mutaţionismul
lui de Vries şi pe "legile" eredităţii din mendelism." "Meritul
biologiei miciuriniste constă în aceea că ea a răsturnat teoriile autogenetice,
a reconsiderat lamarckismul şi darwinismul şi a fundamentat într-un fel nou
principiul esenţial al biologiei - unitatea organism-mediu." "Cu o claritate maximă acest lucru este formulat de
I. V. Stalin, în prima trăsătură a metodei dialectice. "...metoda
dialectică socoteşte că nici un fenomen în natură nu poate fi înţeles dacă este
luat izolat, nelegat de fenomenele înconjurătoare, căci orice fenomen, în orice
domeniu al naturii, poate fi prefăcut în non-sens dacă-l privim nelegat de
condiţiile încojurătoare, rupt de ele, şi, dimpotrivă, orice fenomen poate fi
înţeles şi explicat dacă este privit în legătura sa indisolubilă cu fenomenele
înconjurătoare, dacă-l privim aşa cum este condiţionat de fenomenele care-l
înconjoară."" [18]
§ “O adevărată “bătălie darwinistă” a avut loc în Germania,
datorită în mare parte şi hotărârii cu care Marx şi Engels şi, în genere,
mişcarea socialistă în creştere a îmbrăţişat darwinismul – care confirma teoria
dialectică a dezvoltării neîntrerupte, - desfăşurînd lupta împotriva
filozofilor idealişti şi mai ales a cercurilor clericale şi anti-democratice.” [24]
§ “Am
putea formula laconic: dacă există adaptare
biologică, avem garanţia adevărului. Teza leninistă despre pregnanţa şi
succesul practic, adaptiv al cunoştinţelor despre lume se găseşte astfel
întregită prin demonstrarea adaptării biologice.” [27]
§ “Aşadar, pentru zoologia sistematică, primatul existenţei
asupra conştiinţei înseamnă recunoaşterea speciilor ca realizare obiectivă şi
descrierea diferitelor forme concrete ale acestei realităţi... Darwin,
susţinând teza variabilităţii lumii organice, a nesocotit şi el relaţiile
obiective, determinate, între varietate şi specie.” [19]
§ “Ne propunem să urmărim această problemă [a istoriei
geneticii] având în vedere câteva obiective de bază: 1) Măsura în care
realizările geneticii constituie o confirmare a legilor dialecticii în general,
a logicii dialectice în special. 2) Figurile silogismului în care au fost
exprimate concluziile teoriilor genetice. 3) Prezenţa orizonului formal şi
dialectic al logicii, potrivit terminologiei acad. Ath. Joja, în gândirea
genetică.” [36]
§ “Orientarea miciurinistă în genetică, bazată pe metoda
dialectică marxistă, a descoperit că variabilitatea şi ereditatea organismelor
alcătuiesc o unitate dialectică, adică o unitate a contrariilor, iar lupta
dintre aceste contrarii dă impulsul intern spre dezvoltarea naturii vii.” „O
dată mai mult a ieşit în evidenţă justeţea genialelor cuvinte ale lui V. I.
Lenin, care scria: Condiţia cunoaşterii tuturor proceselor lumii..., în viaţa
lor vie, este cunoaşterea lor de unitate a contrariilor” [40].
§ „În viziunea lui Lisenko, legile speciei pot “subordona” şi
“canaliza” aleatorul individual. Autorul [un biolog român care publicase cartea
criticată] găseşte, dimpotrivă, mai
stabilă structura genetică şi mai
labilă structura de nivel mai înalt. Poate că această contrazicere este
numai aparentă.” [52]
§ “F. Engels, în Dialectica
naturii, a stabilit pentru prima dată o ierarhie a formelor principale de
mişcarea materiei (mişcarea mecanică, fizică, chimică, biologică, socială) pe
baza criteriului complexităţii crescînde a mişcării. Se pune întrebarea dacă în
cadrul unei forme de mişcare (de pildă forma biologică de mişcare) se pot
distinge nivele sau trepte diferite ale mişcării... dacă există o specificitate
calitativă a legilor fiecărui nivel sau fiecărei trepte din cadrul unei anumite
forme de mişcare.” „K.M. Zavadski, în remarcabila sa lucrare asupra speciei [59,
în traducerea autorului articolului din care provine acest citat]… arată că se
pot distinge cinci nivele de organizare a materiei vii: nivelul individual,
având ca unitate individul; nivelul populaţiei (speciei) având ca unitate
elementară populaţia sau gruparea de populaţii; nivelul biocenozei, nivelul
formaţiei (fauna şi flora unei regiuni); şi, în fine, nivelul biosferei,
fiecare având trăsături structurale şi funcţionale caracteristice şi legi
specifice.” ”se constată că aceste procese individuale sunt orientate spre conservarea speciei, spre asigurarea şi menţinerea integralităţii
ei.” “Limitele de funcţionare şi sensul general, orientarea generală de
funcţionare a sistemelor cu autoreglare individuale sînt determinate de legile
speciei.” [48]
Ca regulă generală, adevăruri ștințifice
majore produse în spaţiul occidental au fost acceptate doar după ce erau consacrate. De exemplu, în 1962 se propune înființarea
unui institut de genetică [40], dar cu referiri încă favorabile la Lysenko - un
impostor sovietic dușman al geneticii [1]. 1962 este anul când Watson și Crick
(cei care au propus modelul dublu-helix al ADN) au luat premiul Nobel.
Începând cu sfârşitul anilor şaizeci pare să se renunţe
în biologia teoretică românească la o parte din limbajul materialist-dialectic
(de exemplu la noţiunea de tipuri de mişcare a materiei). Se face cuplajul mai
strâns destul de eclectic cu teoria generală a sistemelor (apare noţiunea de
prorpietate emergentă importată din literatura occidentală) şi teoria
informaţiei, adaptate însă necesităţilor ideologice. Nu se modifică elementele
cheie relevante politic: materialismul simplist, naiv, al entităţilor teoretice
biologice şi faptul că procesele de scară mai mare controlează pe cele de scară
mai mică – decisiv pentru a nu conferi statut de existenţă autonomă individilor
biologici în absenţa sistemelor în care se integrează.
După 1990 la ecologi din generaţii mai noi există o
tendinţă de reducere a proceselor umane la procese biologice, care era de
neconceput în perioada marxistă datorită conceptului de om cu care lucra [12,
pentru ce înseamnă om în materialismul dialectic]. Tendinţa de naturaliza a
omului e convergentă cu unele direcţii ecologiste de pe plan internaţional cu
care s-a făcut o fuziune conceptuală în contextul teoretizării dezvoltării
durabile ca scop politic. Totuşi, e remarcabil că se păstrează mentalitate subordonării
biologiei teoretice unor scopuri politice, a individului sistemului integrator
şi a abordării tuturor proceselor la un loc în tradiţia miciurinistă din anii
50.
Acesta e contextul în care la ora actuală continuă
disputele false dispute între biologie şi religie. Deşi există publicaţii
foarte consistente scrise de filozofi ai ştiinţei chiar în limba română care
arată de ani buni caracterul artificial, ideologic, al discuţiilor, comunitatea
biologilor şi publicul larg educat cu manuale influenţate major de elaborărilor
biologilor activit în perioada stalinistă nu este receptiv la astfel de texte
şi probabil că nici nu le înţelege. La rândul ei comunitatea persoanelor cu
interese în zona religie au o percepţie formată pe ceea ce s-a întâmplat în
perioada comunistă.
Poziţiile publice de autoritate a fost ocupate pentru
foarte mult timp de oameni cu puncte de vedere care serveau educaţiei
ateist-ştiinţifice, iar înlăturarea efectelor e un proces de durată.
Cred că am prezentat suficiente elemente care să motiveze
biologii şi cititorii instruiţi interesaţi de aceste lucruri să exploreze
bibliografia care urmează. Câteva aspecte suplimentare mai sunt menţionate în
notele I-VI, după bibliografie.
Bibliografie
Lucrări relevante pentru evaluarea modului de construire şi a rolului articolelor
de „biologie” materialist-dialectică publicate în revista Cercetări filozofice
/ Revista de filozofie (în
ordine cronologică)
1.
Lysenko T. D., 1954, Agrobiology, Foreign Languages
Publishing House, Moscow [primele 48 de
pagini], în format pdf aici . Lysenko despre Stalin
şi miciurinism aici. Un articol despre
lysenkoism aici.
2.
Lupan M., 1954, Despre procesul de zdrobire a vechiului
aparat de stat şi de construire a unui nou aparat de stat în ţara noastră,
Cercetări filozofice, II, 75-86
3.
Banu D., 1957, Categoriile materialismului dialectic, Cercetări
filozofice, IV, 3, 28-48, în format pdf aici
4.
Caffe I., 1957, Probleme de istorie a religiei şi
ateismului (recenzie), Cercetări filozofice, IV, 1, 139-141
5.
Dumitru N., 1959, Procesul trecerii spre comunism şi
saltul istoric în dezvoltarea personalităţii umane, Cercetări filozofice, VI,
1, 25-48, în format pdf aici
6.
Dimitriu G. Gh., C. Rusnac, 1959, Opoziţia ireductibilă
dintre ştiinţă şi religie, Cercetări filozofice, VI, 3, 111-128, în format pdf aici
7.
Iancu I., 1959, Dictatura proletariatului – cel mai înalt
tip de democraţiei, Cercetări filozofice, VI, 2, 127-141, în format pdf aici
8.
Bellu N., 1960, Cercetarea procesului de dezvoltare a
moralei socialiste din R.P.R. şi câteva probleme cu privire la metoda de lucru,
Cercetări filozofice, VII, 6, 107-120, în format pdf aici
9.
Brateş T., 1961, Rolul muncii politice educative de masă
în formarea conştiinţei socialiste a colectivului de muncitoare de la Fabrica
de confecţii şi tricotaje Bucureşti, Cercetări filozofice, VIII, 6, 1439-1452, în format pdf aici
10.
Bală P., 1962, Genealogia mitului hristic, Cercetări
filozofice, IX, 5, 1239-1255, în format pdf aici
11.
Nistor M., 1962, Locul şi rolul femeii în statul
colectivizat, Cercetări filozofice, IX, 5, 1271-1277, în format pdf aici
13.
Tudosescu I., I. Smirnov, 1967, Consideraţiuni în
legătură cu clasificarea formelor de mişcare, Revista de filozofie, XIV, 2,
173-184, în format pdf aici
Lucrări de biologie materialist-dialectică în revista Cercetări filozofice
(Revista de filozofie din 1964, cota P. I. 27.061 la Biblioteca Academiei
Române) în perioada 1954-1967
1954
14.
Hoffmann O., 1954, Însemnătatea filozofică a moştenirii
teoretice a lui I. V. Miciurin de A. A. Rubaşevschi (recenzie), II, 193
1955
15.
Gulian E., 1955, Asupra poziţiei materialiste a
biologului Emil Racoviţă, Cercetări filozofice, III, 1-2, 93-112
16.
Giurgea C., 1955, Aspecte filozofice în opera lui I. P.
Pavlov, Cercetări filozofice, III, 3, 169-189
17.
Totoescu C., 1955, Lupta lui D. Voinov împotriva
idealismului în biologie, Cercetări filozofice, III, 1-2, 69-92
1956
18.
Botnariuc N., 1956, Despre unitatea organism-mediu [introducere a cursului de miciurinism de la
Universitatea din Bucureşti], Cercetări filozofice, III, 1, 17-28, în format pdf aici
1957
19.
Stugren B., 1957, Critica unor concepţii idealiste din
biologia contemporană, Cercetări filozofice, IV, 3, 49-67, în format pdf aici
20.
Stugren B., 1957, Din cercetările bioteoretice de peste
hotare, Cercetări filozofice, IV, 6, 215-219
1958
21.
Duţescu B. I., 1958, Cu privire la concepţia deterministă
în medicină a Dr. Gheorghe Marinescu, Cercetări filozofice, V, 4, 83-98
22.
Ghiţă S., 1958, Însemnătatea filozofică a darwinismului,
Cercetări filozofice, V, 3, 73-94
1959
23.
Dimitriu G. Gh., Orientarea materialist-dialectică în
ştiinţele medicale şi biologice în R.P.R., Cercetări filozofice, VI, 4, 159-174,
în format pdf aici
24.
Editor, 1959, Şedinţă de comunicări organizată de
Academia R.P.R. în memoria lui Charles Darwin, 187-190, Cercetări filozofice,
VI, 1, 187-190, în format pdf aici
25.
Ghiţă S., 1959, Răspândirea şi influenţa darwinismului în
România, Cercetări filozofice, VI, 6, 129-152
26.
Gulian E., 1959, Critica fideismului în biologia
contemporană, Cercetări filozofice, VI, 5, 99-116
27.
Mărculescu I., 1959, Critica idealismului biologic
contemporan în lumina învăţăturii luministe despre materie şi cunoaştere,
Cercetări filozofice, VI, 3, 43-53, în format pdf aici
28.
Preda V., V. Bologa, 1959, Concepţiile despre evoluţie
ale materialistului sibian dr. Carl Friedrich Jickeli (1850-1925), Cercetări
filozofice, VI, 6, 153-170
29.
Spielmann J., 1959, Din istoria fiziologiei evoluţioniste
în ţara noastră, Cercetări filozofice, VI, 171-192
30.
Stugren B., 1959, Consideraţii asupra conceptului de
evoluţie biologică, Cercetări filozofice, Cercetări filozofice, VI, 2, 63-81, în format pdf aici
1960
31.
Duţescu B., 1960, Unele probleme ale biologiei şi
medicinii în presa condusă de P.C.R. (1931-1936), Cercetări filozofice, VII, 6,
147-157, în format pdf aici
32.
Gulian E., 1960, Consideraţii teoretice în legătură cu
problema adaptării organismelor la mediu, Cercetări filozofice, VII, 6, 63-90, în format pdf aici
33.
Peotviţchi I., 1960, Teoria vitalităţii şi dialectica
obiectivă a relaţiilor organism – mediu, Cercetări filozofice, VII, 6, 91-96
1961
34.
Portocală R., I. Mărculescu, I. Samuel, 1961, Cu privire
la interpretarea materialist-dialectică în problema biosintezei virusurilor,
Cercetări filozofice, VIII, 1, 81-102
35.
Steriade M., 1961, Creier şi conştiinţă. În legătură cu
unele aspecte filozofice ale cercetărilor contemporane asupra sistemului
nervos, Cercetări filozofice, VIII, 4, 913-934
36.
Stugren B., 1961, Probleme de logică în evoluţia
geneticii, Cercetări filozofice, VIII, 5, 1197-1210, în format pdf aici
37.
Stugren B., 1961, Elemente materialiste în gândirea
naturaliştilor din secolul al XIII-a (în apusul Europei), Cercetări filozofice,
VIII, 3, 731-736
38.
Zaharia N., 1961, Timpul organic sau biologic, Cercetării
filozofice, VIII, 3, 703-714
1962
39.
Lungu A., 1962, Probleme ale aplicării retrorelaţiei în
biologie şi medicină, Cercetări filozofice, IX, 1, 75-98
40.
Raicu P., 1962, Orientarea nouă, materialistă, a
geneticii româneşti, Cercetări filozofice, IX; 6, 1549-1557, în format pdf aici
41.
Wiener F., 1962, Problema spaţiului în natura vie,
Cercetări Filozofice, IX, 1, 123-124
1963
42.
Lungu A., 1963, Probleme filozofice ale bioritmurilor,
Cercetări filozofice, X, 3, 653-652
43.
Săhleanu V., 1963, Probleme filozofice ale biofizicii,
Cercetări filozofice, X, 4, 881-894
44.
Goro E. F., N. Diaconescu, 1963, Cu privire la dialectica
conţinutului şi a formei în natura vie, Cercetării filozofice, 4, 947-957
45.
Cotăescu I., 1963, Dialectica interrelaţiilor
intercelulare, Cercetări filozofice, X, 4, 933-946
46.
Mărculescu I., 1963, Aspecte filozofice în genetica
moleculară, Cercetări filozofice, X, 5, 1163-1176
47.
Raicu P., 1963, Unele aspecte teoretice ale problemei materiale
a eredităţii, Cercetări filozofice, X, 5, 1177-1192
1964
48.
Botnariuc N., 1964, Nivelele de organizare a materiei vii
şi unele legi specifice lor, în lumina materialismului dialectic, Revista de
filozofie, XI, 3, 299-313, în format pdf aici
49.
Irimie I., 1964, Teoria naturalistă ştiinţifică şi
filozofică asupra conştiinţei (recenzie), Revista de filozofie, XI, 2, 271-276
50.
Lungu A., 1964, Dialectica normalităţii în biologie,
Revista de Filozofie, XI, 1, 71-86
51.
Săhleanu V., 1964, Legătura informaţională în cadrul
interacţiunii dintre sistemele materiale, Revista de filozofie, XI, 1, 115-121
1966
52.
Săhleanu V., 1966, Evoluţia vieţii în faţa ştiinţei de
azi [recenzie a cărţii lui B. Stugren din 1965 inclusă în lista de manuale de
mai jos], Revista de filozofie, XIII, 2, 265-268, în format pdf aici
1967
53.
Acălugăriţei G., G. Zapan, 1967, Dialectica ontogenezei
în raport cu nivelele de organizare individuală, Revista de filozofie, XIV, 4,
417-424
54.
Moraru I., 1967, Câteva consideraţii despre forma
biologică în mişcare a materiei din punctul de vedere al teoriei reflectării, Revista
de filozofie, XIV, 4, 413-416
Aplicarea biologiei materialist-dialectice în manuale de liceu şi
universitare, cărţi de popularizare şi monografii din perioada comunistă şi
post-comunistă (în ordine
cronologică)
55.
Botnariuc N., 1959, Ch. Darwin si teoria sa despre
evolutia vietuitoarelor, Societatea pentru raspîndirea stiintei si culturii,
Bucureşti, cota BCU II 248183
56.
Nesturh M. F., 1959, Originea omului (traducere din limba
rusă de N. Botnariuc), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU III 422844
57.
Plavilscikov N. N. , 1962, Homunculus: schiţe din istoria
biologiei (traducere din limba rusă de N. Botnariuc), Ed. Tineretului,
Bucureşti, cota BCU II 202618
58.
Botnariuc N., Ghiţă S., 1961, Din istoria biologiei
generale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU 57 / B73.S2
59.
Zavadskij K. M. (traducere din limba rusă de N. Botnariuc),
1963, Teoria speciei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU, III, 447244
60.
Stugren B., 1965, Ştiinţa evoluţiei: probleme, dispute,
perspective, Ed. Politică, Bucureşti, cota BCU II 210539
61.
Botnariuc N., 1967, Organizarea şi evoluţia materiei vii,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, cota BCU BOTANICĂ 575.8 / B.73
62.
Botnariuc N., 1967, Principii de biologie generală,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, cota BCU II 214 289
63.
Stugren B., 1969, Evolutionismul
în secolul 20 : certitudini, divergente, idealuri : [pentru uzul studentilor] ,
Ed. Politică, Bucureşti, cota BCU I110768
64.
Stugren B., 1971, Maimuţa înţeleaptă: Eseuri
literar-ştiinţifice, Ed. Dacia, Cluj, cota BCU I113149
65.
Botnariuc N., C. Dorobanţu, 1974, Biologie generală,
Manual pentru anul IV de liceu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
cota BCU III 410692
66.
Botnariuc N., 1976, Concepţia şi metoda sistemică în
biologia generală, Editura Academiei Republicii Socialiste România, cota BCU
III 413450
68.
Stugren B., 1982, Bazele ecologiei generale, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, cota BCU 57 / S93.S2
69.
Raicu P., N. Coman, B. Stugren, 1995, Biologie: genetică
şi evoluţionism, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, cota BCU III 462041 (cu alte numeroase ediţii incluzând şi alţi
autori între 1984 şi 1999)
70.
Stugren, B., 1994, Ecologie teoretică, Casa de Editură
Sarmis, Cluj-Napoca, cota BCU III 458046
71.
Botnariuc N., 1999, Evoluţia sistemelor biologice
supraindividuale, Ed. Universităţii din Bucureşti, pdf
I.
Note:
II.
Manualele
de şcoală din perioada predării lysenkoismului nu mai există în biblioteci. De
la persoane educate în perioada respectivă am aflat că s-au predau numeroase
lecţii din teoriile autorului sovietic, lecţii care copiilor de atunci li se
păreau “foarte interesante”.
III.
În perioadă
1954-1967 există şi texte fără miză ideologică, unele chiar interesante, rare
până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, mai frecvente după. Se pare că până
în 1965 trebuia pus neapărat măcar un titlu care să “spună” ceva materialist
dialectic (cazul unui articol de Solomon Marcus din 1963: Critica
materialist-dialectică a intuiţionismului matematic, Cercetări filozofice, X,
2, 433-444, un articol tehnic de filozofia matematicii), dar după 1965 se pot
strecura articole normale din diferite domenii (de exemplu un articol al
matematicianului Aristide Deleanu despre conceptul de izomorfism în matematică
disponibil în format pdf aici, un articol al filozofului Vasile Tonoiu
despre cibernetică şi teoria informaţiei în format pdf aici sau o însemnare luminoasă a filozofului
Gabriel Liiceanu pornind de la Micul Prinţ de Saint-Exupéry disponibilă în format pdf aici.
IV.
Dinamica
articolelor de biologie materialist-dialectică e prezentată în figura de mai
jos în contextul unor evenimente relevante (sursa datelor despre mănăstiri: aici)
V.
Textul
de faţă nu implică o evaluare a motivaţiilor şi contribuţiilor ştiinţifice de
ansamblu ale persoanelor care au distorsionat gândirea biologică din interese
politice în perioada stalinistă. Aceasta ar presupune unul sau mai multe studii
aprofundate, monografice, de istoria biologiei româneşti în comunism. Un text
anterior în care am menţionat colateral absenţa publicaţiilor relevante
internaţional în domeniul teoriei evoluţiei a unui autor din perioadă comunistă
a generat o reacţie emoţională disproporţionată din partea unor cercetători
actuali care îl cunoscuseră personal, dar şi un rezultat pozitiv, publicarea
unor articole cu privire la opera sa de către importanţi cercetători români din
străinătate şi din ţară, disponibile în format pdf aici şi aici. Rolul acestui demers este să arate rădăcinile unor concepte ideologizate
de specie și de ecosistem care circulă încă și chiar domină gândirea biologilor
din România, în special la nivelul educației de liceu. Natura
materialist-dialectică a modului de concepere a ierarhiei de sisteme ecologice
și a speciei (în interpretările sovietice ale timpului) trebuie documentată
pentru a ne putea dezvolta în continuare în acest domeniu care a fost un
important cal de bătaie al educației ateiste pe baze pretins științifice, în
fapt pseudo-științifice, în România comunistă. Prin a ne dezvolta înțeleg nu
trecerea la subordonarea biologiei teoretice unei alte ideologii, religioasă
(cazul Nicolae Paulescu), ecologistă, durabilistă sau de alt fel, ci
constrângerea ei exclusiv prin faptele de observație și exigențele gândirii
teoretice științifice și filozofice cu racordarea la fluxul internaţional de
publicaţii în domeniu (care a şi început - de exemplu aici şi penultimul capitol de aici).
VI.
Există
şi numeroase alte efecte negative ale ideologizării biologiei teoretice
româneşti, între care foarte grav mi se pare calitatea precară a cercetării şi
asistării deciziilor bazate pe un astfel de aparat teoretic.
VII.
Mulţumesc
staff-ului de la Biblioteca Academiei Române. De la portar la oamenii de la
permise, la catalog, la sala de lectură şi la serviciul de copiere nu am văzut
decât amabilitate şi profesionalism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu