În cultura managerială comunistă oamenii din echipă au obligaţia să fie morali, să se ajute gratis unii pe alţii. De la fiecare se ia după puteri şi se dă fiecăruia după nevoi.
Dacă atmosfera e neplăcută în echipă şi obiectivele nu sunt atinse de vină sunt mereu cei din echipă, niciodată cel care răspunde de grup. Valorile personale ale liderului sunt considerate cele bune, el mereu ştie ce e bine pentru toţi. Doar că echipa nu a vrut. Echipa e imatură, nu ştie ce trebuie să fie făcut.
Această cultură organizaţională e inspirată după cea a grupurilor creştine, cu diferenţa esenţială că se doreşte să funcţioneze în absenţa lui Dumnezeu. Ori în absenţa credinţei nu există nici o constrângere reală ca oamenii să fie morali şi nici vreo garanţie că liderul e inspirat şi deţine adevărul. Prin urma managementul comunist e falimentar. El poate funcţiona doar cu stimulente negative: atmosferă de turnătorie, teamă de lider, etc. Apare un limbaj de lemn în care toată lumea vorbeşte, deşti toţi ştiu că nu e nimic adevărat din ce se spune.
În cultura managerială occidentală se porneşte, cel puţin în afaceri, de la presupoziţia mai realistă că oamenii sunt în general egoişti. Managerul are job-ul să-i motiveze în funcţie de profilul lor real psihologic şi cultural. De la o motivare preponderent negativă sau pozitivă prin stimulente financiare s-a evoluat în timp către motivări pozitive care includ şi satisfacerea unor nevoi de apartenenţă, de autorealizare, etc. Managerul trebuie să furnizeze un model de eficienţă şi să susţină valorile organizaţionale. Ce crede el cu adevărat e mai puţin important, deşi îi va fi mai uşor să fie eficient dacă se identifică cu valorile organizaţionale cât mai mult. Dar nu există o obligaţie de serviciu în acest sens. Dacă obiectivele nu sunt atinse responsabilitatea e a managerului. El îşi dă demisia, nu fotbaliştii de la naţională.
În organizaţiile academice româneşti există un amestec de mentalităţi, atât între profesori, cât şi între studenţi. Nucleele cu mentalităţi comuniste mai există pe ici pe colo.
Nucleele cu mentalităţi comuniste avantajează persoanele neperformante în dauna celor performante. Ele subzistă prin contribuţia celor care performează, cărora le oferă mult mai puţin decât merită (salarii, note mai mari, etc).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu