Absența a ceea ce Pascal numea spirit de finețe duce la producerea de suferință
semenilor în numele intențiilor bune. Ce înseamnă spirit de finețe ? Când ai o
pâine și vrei să o împarți în două ca să dai unor oameni aflați alături de tine
nu așezi bucățile pe o balanță analitică pentru a mai muta niște firimituri
dintr-o parte în alta. O rupi fără a investi 4000 de euro într-o balanță de
acest fel, înțelegând că banii respectivi ar putea hrăni multe alte guri.
Înțelegi că mîna întinsă în fața ta nu poate aștepta îndelung fără a fi umilită.
Pricepi că totul se poate transforma din ajutor într-o mascaradă egocentrică,
în spectacol al dreptății, la limită în crimă.
Ar putea să pară ceva de bun simț, dar nu este. Ochii oamenilor care au o
formație preponderent exactă și sunt antagonizați de idolatrii
discernământului, incapabili la rândul lor de gândire structurată, de spirit
geometric, se acoperă cu un văl care nu mai permite spiritul de finețe. Exactitatea
ar putea fi în acest sens antonimul fineții. Universul întreg trebuie, în sens
moral, să se supună unor principii, driblingurile analitice se prelungesc la
infinit fără să mai există nici un șut pe poartă, problema nu se mai rezolvă.
Compensatoriu discuțiile principiale, abstracte, capătă valori cosmice, ca să
acopere micimea reală a mizei, indiferența față de oameni.
Dacă în alte vremuri ar fi meritat subliniate excesele spiritului de
finețe, arbitrariul și relativismul spre care poate fi deturnat, azi mai
degrabă avem un abuz social de spirit geometric. Statul nu are cum să rupă în
mod egal pâinea banilor publici. Profesorii nu au cum să fie perfect drepți în
notare. Evaluatorii nu pot stabili perfect meritele proiectelor. Investind
excesiv în instrumente și instituții pentru o himeră a perfecțiunii ne livrăm
unui univers kafkian în care nimeni nu mai își asumă răspunderea pentru nimic
și nici nu mai poate fi în sens propriu responsabilizat pentru deciziile sale.
Tinde să domnească o limbă de lemn utilă numai propriului ego.
Nu există o cale instituțională de a ieși din asta. Soluția este exclusiv
personală, iar cheia unei dinamici sociale mai accentuate este ca liderii să
fie persoane rezonabile. Nimeni nu poate fi rezonabil dacă nu are în sine deja
funcțională relația subtilă dintre spiritul geometric și cel de finețe.
Temeiurile acestei unități vin dintr-o înțelegere tacită a realității, a
constelație complexă pe care mintea omului nu o poate cuprinde în mod
principial în toate aspectele ei. Ce e tacit se obține urmând modele umane.
Doi filosofi discutau în Africa despre natura realității. Cea mai bună
dovadă a faptului că există realitate fizică a fost când a apărut un rinocer și
au trebuit să fugă ca să scape cu viață. Cea mai bună dovadă că există
realitate morală este când suferința celorlalți devine palpabilă, când
încrederea pusă în noi ca decidenți se pierde și constatăm că nu vom mai avea niciodată ocazia să o
recâștigăm. Atunci e prea târziu pentru dezbateri principiale. Răul în numele
narcisismului etic a fost făcut.
Situația e relevantă pentru oricine ia decizii, de la profesori în fața
clasei la politicieni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu