Un articol de astăzi din revista Science (http://www.sciencemag.org/content/342/6155/186.summary ) identifică drept o direcție majoră de cercetare în viitor procesarea datelor publice existente cu privire la structura și funcționarea organismelor. Masa de date brute existente este deja suficient de mare ca să permită unui institut american direcționarea a 96 milioane de dolari doar pentru prelucrarea și interpretarea pattern-urilor, regularităților existente în structura setului imens de date disponibile.
Această situație sugerează și un posibil mod de abordare pentru caracterizarea metodologic holistă a capitalului natural din România. Dacă în ce privește abordarea conceptuală holistă nu există nici un dubiu cu privire la adecvarea ei, metodologia holistă de investigare are problema majoră a adaptării la resursele inerent limitate disponibile la un moment dat pe piața cercetării, cu riscul de a produce seturi de date extensive superficiale și nepublicabile în reviste cotate ISI, în locul concentrării efortului pe o problemă care poate fi rezolvată la standardele de seriozitate științifică din occident.
Componentele tactice ale unei metodologii alternative la cea holistă ar putea fi:
- organizarea unor proiecte de cercetare cu complexitate tractabilă. Folosirea un model homomorf minimal (o pare din structura modelului homomorf de principiu al sistemului ecologic respetiv) pentru a da seamă doar de producea unuia sau câtorva servicii ecosistemice de către o unitate furnizoare de servicii sau câteva UFS cuplate. Proiectarea cercetării în orizontul de timp de 3-5 ani, cât trebuie să dureze un proiect înainte de a produce rezultate publicabile ISI.
- cuplarea conceptuală a unor astfel de proiecte prin includerea a cel puțin unei componente a modelului homomorf minimal în mai multe proiecte succesive. După un număr suficient de mare de proiecte se crează o imagine de ansamblu asupra mecanismelor care susțin întreaga ofertă de resurse și servicii a sistemului ecologic respectiv.
- disponibilizarea publică a datelor brute produse succesiv în aceste proiecte prin cerințele contractului. În acest moment toate datele produse în proiecte finanțate din banii publici în România, cu puține excepții, sunt ținute sub controlul instituțiilor sau persoanelor care le-au produs, ceea ce blochează evaluarea calității lor (de presupus adesea precară de vreme ce adesea nu duce la publicații în sistem peer review) și integrarea lor în analize mai ample cu privire la dinamica capitalui natural. Un exemplu de proiect care a făcut publice date georeferențiate este aici.
- interzicerea prin lege a comercializării repetate a seturilor datelor obținute din monitorizarea capitalului natural de către instituțiile publice responsabile și disponibilizarea lor public cu costuri modice exclusiv de acces la baza de date, fără costuri de achiziție a datelor care au mai fost plătite o dată de către contribuabili în programele de monitoring, organizare a sistemelor informaționale pentru arii protejate, etc.
Este de așteptat ca într-un orizont de timp de un deceniu în urma unei astfel de abordări să se poată dezvolta și la noi direcții de cercetare precum cea din USA, de procesare a datelor publice de către cei care au idei și capacitatea să facă asta, implicați în obținerea datelor originale, sau nu. Instituirea unor restricții de acces public la datele produse de cercetători în afara finalizării proiectului cu argumentul că se lucrează cu ele la redactarea unor publicații este complet ineficientă, după cum demonstrează absența cvasi-totală a publicațiilor pe baza acestor date după foarte mulți ani de la obținere. În fapt este doar o modalitate de a masca o calitate precară a datelor obținute, la care se adaugă alți munți de date precare, etc, cu promisiunea veșnic neonorată de a avea niște patternuri identificate pe termen lung publicabile în reviste științifice serioase, cu peer review. Este limpede după decenii de abordare metodologic holistă, atât în lume, dar și la noi, că această strategie de cercetare este ineficientă, în pofida validității conceptuale a abordării holiste. Ineficientă în termeni financiari și de cantitate de cunoaștere produsă (număr de articole cotate ISI raportat la resursele financiare consumate).
Metaforic spus, într-un sistem democratic bazat pe eficiența utilizării resursselor publice sub controlul permanent al contribuabililor nu poate funcționa o abordare de tip Casa Poporului (clădire cu utilitate incertă pentru poporul român), ci doar una de tipul catedralei Sagrada Familia din Barcelona, a cărei construcție a început acum peste o sută de ani și se va termina peste încă circa 20.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu