Dificultăți ale abordării holiste a sistemelor ecologice datorate crizei politice din USA

Conform revistei Science de azi (aici) criza politică și de buget din USA a dus la oprirea finanțării unora dintre proiectele asociate Rețelei ecologice de cercetare pe termen lung. Un astfel de proiect a fost blocat și pe bază de "merit review", adică din cauza performanței științifice insuficiente.

Cercetarea pe termen lung are drept scop să surprindă pattern-urile din dinamica proceselor caracteristice complexelor de ecosisteme de nivel ierarhic superior.



Un profesor adevărat către doctoranzii lui potențiali

Am "descoperit" pe net un mare profesor, Profesorul Lucian Vințan. Spicuiesc mai jos ceea ce este general din scrisoarea on-line către cei care ar dori să se înscrie la dânsul la doctorat. M-a impresionat și cred că este ceea ce și-ar dori orice tânără sau tânăr care dorește să se înscrie la un doctorat. Cred acest mod de abordare poate fi un model și pentru oricine conduce doctorate în orice domeniu științific.

"

Motto:

"Aici sunt numai lucruri noi şi adevărate. Doar că lucrurile noi nu sunt adevărate şi cele adevărate nu sunt noi." (Acad. Grigore C. Moisil despre o teză de doctorat)

Sunt interesat sa conduc exclusiv doctorate "la zi, cu frecventa" (si cu bursa), implicand cam 9 ore de munca pe zi („musai” placuta!), in Laboratorul meu de cercetare, dar si in alte laboratoare din strainatate (U.E. sau chiar S.U.A.). Marturisesc ca mi-as dori doctoranzi tineri in spirit, sclipitori la minte si pasionati de cercetarea stiintifica precum copiii de joaca.

Pentru un doctorat de succes sub conducerea mea, cu relevanta si recunoastere la niveluri internationale (deci situat in paradigma stiintifica universala), va sunt necesare (chiar daca nu si suficiente) urmatoarele calitati:

·         competenta profesionala [...]

·         placerea cercetarii facute "intru onoarea spiritului uman"

·         motivatie puternica, determinare

·         o oarecare compatibilitate umana cu mine (ca sa evitam potentiale "divorturi" pe motive de... "nepotrivire de caracter")

·         cunostinte bune de limba engleza

Un doctorat autentic va obliga la universalitate, adica la o competitie intelectuala[1] cu toate mintile din lume – deseori stralucite - care se ocupa de aceeasi problema. Doctoratul se face cu pasiune, cu ambitie, cu inspiratie si competenta.

Fiti constienti ca vor exista si momente de criza, in care veti fi dezamagiti, in care va veti spune, poate, ca n-aveti stofa de cercetatori, in care va veti gandi sa renuntati... Acestea sunt normale, le-au trait mai toti cei care au trecut printr-o asemenea aventura intelectuala.

Actualmente conduc doar 2 doctoranzi dar va marturisesc ca aceasta activitate ma solicita in mod serios. Motivul este simplu: eu chiar lucrez impreuna cu ei. Impasurile si angoasele lor, inevitabile intr-o cercetare adevarata, mi le asum si incerc sa-i ajut ca sa le depaseasca, prin idei stiintifice concrete, prin implicare alaturi de ei. In consecinta, nu sunt foarte doritor de a avea, neaparat, altii. Pe de alta parte, intotdeauna mi-am dorit sa lucrez cu doctoranzi bine „mobilati” dpdv intelectual, motivati, de caracter si cu o pregatire stiintifica solida. Usa imi este larg deschisa oricui ar avea, sau macar ar aspira la asemenea calitati.

Pe candidatii pe care nu-i cunosc d.p.d.v. profesional, ii voi testa printr-un mic proiect de cercetare. Succesul acestuia constituie o conditie sine qua non pentru a fi admisi.

Doctoratul la mine va garanteaza (si va obliga la) stagii de cercetare-documentare in strainatate (UE, SUA), la universitati si institutii stiintifice de inalt nivel. 

Dupa obtinerea doctoratului veti avea toate sansele unei cariere internationale de succes. V-as putea facilita burse post-doctorale si alte posibilitati de continuare a cercetarilor stiintifice, in tara sau in strainatate.

Indiferent daca imi veti deveni sau nu doctoranzi vreodata, va urez sanatate, noroc, succese in profesiune dar si in viata!

 

07. 09. 2012                                        Prof. univ. dr. ing. LUCIAN N. VINŢAN

---

[1] In opinia mea, incepi sa devii intelectual odata cu prima noapte in care te-ai ridicat din pat pentru a verifica “solutia” care ti-a venit in cap la problema care te framanta."

 

______

 

Sursa: http://webspace.ulbsibiu.ro/lucian.vintan/html/#10

O speranță pentru metodologia holistă de investigare a sistemelor ecologice

Un articol de astăzi din revista Science (http://www.sciencemag.org/content/342/6155/186.summary ) identifică drept o direcție majoră de cercetare în viitor procesarea datelor publice existente cu privire la structura și funcționarea organismelor. Masa de date brute existente este deja suficient de mare ca să permită unui institut american direcționarea a 96 milioane de dolari doar pentru prelucrarea și interpretarea pattern-urilor, regularităților existente în structura setului imens de date disponibile.

Această situație sugerează și un posibil mod de abordare pentru caracterizarea metodologic holistă a capitalului natural din România. Dacă în ce privește abordarea conceptuală holistă nu există nici un dubiu cu privire la adecvarea ei, metodologia holistă de investigare are problema majoră a adaptării la resursele inerent limitate disponibile la un moment dat pe piața cercetării, cu riscul de a produce seturi de date extensive superficiale și nepublicabile în reviste cotate ISI, în locul concentrării efortului pe o problemă care poate fi rezolvată la standardele de seriozitate științifică din occident.

Componentele tactice ale unei metodologii alternative la cea holistă ar putea fi:

- organizarea unor proiecte de cercetare cu complexitate tractabilă. Folosirea un model homomorf minimal (o pare din structura modelului homomorf de principiu al sistemului ecologic respetiv) pentru a da seamă doar de producea unuia sau câtorva servicii ecosistemice de către o unitate furnizoare de servicii sau câteva UFS cuplate. Proiectarea cercetării în orizontul de timp de 3-5 ani, cât trebuie să dureze un proiect înainte de a produce rezultate publicabile ISI.

- cuplarea conceptuală a unor astfel de proiecte prin includerea a cel puțin unei componente a modelului homomorf minimal în mai multe proiecte succesive. După un număr suficient de mare de proiecte se crează o imagine de ansamblu asupra mecanismelor care susțin întreaga ofertă de resurse și servicii a sistemului ecologic respectiv.

- disponibilizarea publică a datelor brute produse succesiv în aceste proiecte prin cerințele contractului. În acest moment toate datele produse în proiecte finanțate din banii publici în România, cu puține excepții, sunt ținute sub controlul instituțiilor sau persoanelor care le-au produs, ceea ce blochează evaluarea calității lor (de presupus adesea precară de vreme ce adesea nu duce la publicații în sistem peer review) și integrarea lor în analize mai ample cu privire la dinamica capitalui natural. Un exemplu de proiect care a făcut publice date georeferențiate este aici.

- interzicerea prin lege a comercializării repetate a seturilor datelor obținute din monitorizarea capitalului natural de către instituțiile publice responsabile și disponibilizarea lor public cu costuri modice exclusiv de acces la baza de date, fără costuri de achiziție a datelor care au mai fost plătite o dată de către contribuabili în programele de monitoring, organizare a sistemelor informaționale pentru arii protejate, etc.

Este de așteptat ca într-un orizont de timp de un deceniu în urma unei astfel de abordări să se poată dezvolta și la noi direcții de cercetare precum cea din USA, de procesare a datelor publice de către cei care au idei și capacitatea să facă asta, implicați în obținerea datelor originale, sau nu. Instituirea unor restricții de acces public la datele produse de cercetători în afara finalizării proiectului cu argumentul că se lucrează cu ele la redactarea unor publicații este complet ineficientă, după cum demonstrează absența cvasi-totală a publicațiilor pe baza acestor date după foarte mulți ani de la obținere. În fapt este doar o modalitate de a masca o calitate precară a datelor obținute, la care se adaugă alți munți de date precare, etc, cu promisiunea veșnic neonorată de a avea niște patternuri identificate pe termen lung publicabile în reviste științifice serioase, cu peer review. Este limpede după decenii de abordare metodologic holistă, atât în lume, dar și la noi, că această strategie de cercetare este ineficientă, în pofida validității conceptuale a abordării holiste. Ineficientă în termeni financiari și de cantitate de cunoaștere produsă (număr de articole cotate ISI raportat la resursele financiare consumate).

Metaforic spus, într-un sistem democratic bazat pe eficiența utilizării resursselor publice sub controlul permanent al contribuabililor nu poate funcționa o abordare de tip Casa Poporului (clădire cu utilitate incertă pentru poporul român), ci doar una de tipul catedralei Sagrada Familia din Barcelona, a cărei construcție a început acum peste o sută de ani și se va termina peste încă circa 20.

Trebuie făcută cercetare sau nu la nivel de licență într-o facultate de biologie?

Alături de opinia contrară există și opinia că într-o universitatea de cercetare avansată și educație nu ar trebui făcută cercetare la nivelul de licență, cel puțin la specializarea ecologie. Cum această specializare nu poate avea practici diferite de cele ale facultății este firesc să punem întrebarea la modul general. Trebuie studenții biologi la nivel de licență să facă cercetare sau nu?

Miza problemei este calitatea pregătirii studenților în procesul de întocmire a lucrării de licență, în acord cu potențialul lor personal. Nici să îi chinui pe cei care nu ar putea lucra în acest fel, dar nici să le pui capac celor care vor să facă mult mai mult. Aplicarea unui pat al lui Procust în privința asta duce la dificultăți majore ale doctoranzilor în sistem de trei ani de a publica ISI rezultatele muncii. Cu totul alta ar fi situația dacă ei ar veni lansați încă de la nivel de licență, așa cum o parte din conducerea facultății dorește.

 

Opinia că nu trebuie făcută cercetare aplicată instituțional a dus cel puțin la secția de ecologie la scăderea drastică a nivelului mediu al lucrărilor de licență în ultimii ani, în special după trecerea la sistemul Bologna, facilitând compilarea de texte, adesea plagiate, și preluarea unor studii de caz făcute de persoane de la alte instituții de unde la iau studenții noștri prin relații personale. Anul acesta în ianuarie am avut chiar "plăcerea" să mi se aducă o teză de doctorat ușor pieptănată pe post de lucrare de licență, cumpărată de studenta perspectivă pentru a-și putea susține lucrarea. S-a insistat să dau drumul persoanei respective să susțină lucrarea și doar demonstrarea detaliată a existenței fraudei a făcut acceptată respingerea lucrării în forma respectivă. Nu acceptând orice ni se servește vom avea competiție la master și ocuparea tuturor locurilor, ci doar ridicând standardul la admiterea în facultate, aceasta e părerea mea.

Dar care sunt practicile internaționale în privința cercetării la nivel de licență?

Dacă dorim să vedem care sunt practicile internaționale pentru o universitatea de cercetare în domeniul ecologiei putem intra pe pagina web a Universității din Harvard (http://isites.harvard.edu/icb/icb.do?keyword=k5526&pageid=icb.page60667) , unde avem toate informațiile necesare cu privire la organizarea programului de licență (undergraduate) în Biologia Organismelor și Evoluționistă, program în care la această universitate se încadrează și specializarea ecologie (http://www.oeb.harvard.edu/research/ecology.html).

Citez din informația disponibilă la adresele menționate:

Doing research?

Research can be exhilarating, but it can also be time-consuming, tedious, and frustrating. Before committing yourself to a major research project (e.g. a thesis), we recommend that you take time to gain the requisite experience to determine whether or not research is for you. A typical undergraduate research career at Harvard would look like this (but this is only one of a very large number of possible research paths through Harvard):

 

Freshman/Sophomore years. It is not essential to start research this early, but many students do, and find it a rewarding experience. Find a lab whose work interests you. For advice on finding a lab, consult with Margaret Lynch, the Undergraduate Research Advisor, or Assistant Head Tutor, Andrew Berry.

Some students "spam" the faculty by broadcasting email to every professor.  This is not the way to go!

Și așa mai departe...

Summer research. Many students use their summers to do research. There are many fellowships that make this an affordable option.

Junior/Senior years. Typically, research gets more serious at this stage and students will often gain credit for a semester of research.

 

MCZ Grants in Aid of Research. .... Applications must include a brief research proposal (maximum 500 words) and identify a Harvard faculty member who has agreed to supervise the project. The proposal should describe the project's goals, the specific plan to accomplish those goals, and the role of the faculty sponsor. Awards range from $500 to $2500 and may provide support for the academic year (fall and spring semesters) or summer. 

Merită inspectată toată informația, pentru că este un model de succes care ar putea fi aplicat și la noi în facultate printr-un program de management adecvat. Observăm că nu numai că studenții au voie să facă cercetare, dar nici nu se pune problema să aibă o lucrarea de licență fără să facă cercetare, iar pentru asta întocmesc mini-proiecte de cercetare. Altfel spus licențiații vor fi oameni care sunt educați să gândească cu capul lor, nu doar să se integreze în echipe conduse de oameni care gândesc pentru ei.

Sunt studenții de la Harvard mai inteligenți ca ai noștri? Nu cred asta. Am avut studenți la licență care mi-au declarat că în facultate au fost mai puțin solicitați intelectual decât în liceu. Prin urmare problema este ce cerem studenților, nu ce sunt ei capabili sau nu să facă. Problema este cum gândim profilul absolventului, nu atât în vorbe, cât mai ales în fapte.

Realitatea este că opțiunile profesorilor vin din capacitatea profesorilor de a face cercetare de performanță sau nu ei înșiși, și în existența resurselor financiare pentru așa ceva obținute prin proiecte sau direct de către conducerea facultății prin parteneriate public-privat de la companii mari care ar dori să ofere burse, granturi de cercetare aplicativă unor grupuri studenți-profesori. Cei care nu sunt ca la Harvard sunt mai ales profesorii, nu atât studenții. Desigură că nu este numai responsabilitatea lor, pentru că există o constrângere a climatului general din educație și cercetare, dar au și ei o parte din răspundere.

În aceste condiții este limpede că nu poate exista un răspuns rigid la întrebarea dacă trebuie sau nu făcută cercetare la nivel de licență în facultatea noastră. Trebuie să fie un răspuns adaptativ în funcție de ce poate fiecare profesor și ce poate fiecare student, cel puțin până se uniformizează capacitatea de a face cercetare la nivelul dorit. Asta nu înseamnă să trebuiască să ia zece la licență doar cei cu lucrări de cercetare, așa cum este la Harvard (de altfel maximum la Harvard se dă în situații cu totul și totul excepționale, dar asta este altă discuție). Dar nici să blocăm oamenii care pot să formeze, dacă sunt profesori, și să fie formați, dacă sunt studenți, la standardele unei universități de cercetare avansată și educație cum este Universitatea din București.

 

Personal obiectivul meu profesional este ca în câțiva ani să lucrez cu oameni care deja din anul 2 sunt implicați în proiecte de cercetare iar la susținerea lucrării să fie deja coautori într-o lucrare dintr-o revistă cotată ISI. Dacă în proiectele derulate până acum s-au putut realiza două teze de doctorat, una susținută deja la Universitatea din București, și una care urmează să fie susținută la Universitatea din Jena, Germania, cu numeroase publicații ISI, dacă avem și un masterand al facultății coautor deja la o lucrare într-o revistă internațională, obiectivul enunțat mi se pare absolut fezabil. Dar nu totul este lapte și miere. Dificultățile de redactarea a unor lucrări ISI complet de către ei înșiși pe care acești doctoranzi și masteranzi le-au avut și încă le mai au vin din faptul că nu au fost obișnuiți cu literatura științifică încă din anul 1, că nu au fost implicați în ceea ce le place, în cercetare, încă din al doilea semestru al anului 1, dacă ar fi dorit. Nu așteptând pe la ușile profesorilor, ci având un sistem de informare și opțiuni de la nivel de decanat.

 

Blocarea instituțională a implicării studenților la nivel de licență în cercetare ar fi împotriva intereselor studenților, al intereselor facultății și ale Universității din București și ar servi doar interesele personale ale celor care au făcut-o până acum și mai doresc să mențină această situație.

 

 

Un model profesional pentru studenții ecologi

Orice om are nevoie de modele pentru a se forma deplin. Un model pentru un student nu trebuie să fie doar un om performant profesional și doxat, cum se spune, ci și un om care nu a făcut compromisuri morale și politice, care nu a pus știința sa la remorca unor interese sociale sau politice de moment, care și-a dedicat viața exclusiv dezvoltării cunoașterii științifice.

De aceea nu este chiar simplu să găsești modele pe plan profesional. Dacă ți le alegi cu ușurință riști să citești sau să afli lucruri pe care nu le știai și să fii dezamăgit. Este riscant pe plan profesional să fii dezamăgit de modelul pe care ți l-ai ales, mai ales dacă încă nu ești maturizat profesional.

Studenții din ziua de azi în special duc lipsă de modele datorită turbulențelor perioadei post-comuniste.

În aceste împrejurări este cu atât mai mare responsabilitatea unui profesor să propună modele autentice, după care tinerele și tinerii studioși să se ghideze.

Propun studenților ecologi ca model profesional pe Charles Darwin cu următoarele argumente:

- lucrarea sa Originea speciilor nu este o carte în sensul de sursă terțiară (colecție de informații din articole științifice și alte sinteze, cum se scriu azi cărțile), ci o sursă primară, un imens articol științific supus sistemului peer review prin faptul că în șasea ediție incorporează toate observațiile colegilor și le răspunde într-un capitol special.

- lucrarea originea speciilor nu este depășită, ci este însuși nucleul teoretic din care s-au dezvoltat ulterior toate ramurile biologiei contemporane. Direct sau indirect sunt atinse toate problemele ce țin de dezvoltarea organismelor și de producția biologică și ecologică. Sunt atinse și probleme ce țin de interfanța dintre sistemele naturale și socio-economice, precum și de funcționarea minții omului.

- atitudinea și modul de argumentare al lui Darwin pe parcursul lucrării este un exemplu de bune practici în domeniul științelor naturii, de standarde academice universale.

- respectul pentru cititor și pentru cei care ar putea fi lezați de afirmațiile sale transpare permanent din lucrare, fără ca prin aceasta să fie afectată opinia științifică a autorului.

- opinia științifică a autorului este întemeiată pe fapte, nu doar pe considerații teoretice. Autorul nu speculează nimic suplimentar în raport de ceea ce din teorie este coroborat de fapte, iar când anumite lucruri nu se susțin situația este precizată în mod explicit.

- autorul prezintă cu modestie lucrarea sa ca pe un rezumat incomplet al rezultatelor unui program de cercetare mai amplu, dar în același timp cu responsabilitate, asumându-și la persoana 1 singular faptul de a fi autor al teoriei, cu consecințele ce au decurs de aici (caricaturi în presă, etc). Nu se ascunde în spatele numelui unor instituții sau grupuri.

- autorul este modelul profesional a doi mari ecologi români, Grigore Antipa (doctorand de excepție al germanului Ernst Haeckel - un biolog foarte apreciat de Darwin și citat chiar în Originea Speciilor) și Nicolae Botnariuc (promotor al evoluționismului în România cu numeroase lucrări în a doua jumătate a secolului trecut).

Recomand așadar tuturor studenților ecologi să își ia drept model profesional pentru dezvoltarea carierei lor pe Charles Darwin.

Lecturi recomandate devin atunci următoarele:

- Originea speciilor în original, ediția a șasea, se poate descărca de la
http://www.gutenberg.org/ebooks/2009

- Viata lui Darwin, BCU sediul central sala 7, cota 57/D19W.S7

- Autobiografia lui Charles Darwin, în original BCU UNITATEA CENTRALA : II277819, sau tradusă la sala 7, cota 57/D19.S7

Vă doresc mult succes în cariera de ecologi !

1000 words comment on the Wildlife Comeback Report.

An interesting article for the students in ecology:

http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/1000-words-comment-on-the-wildlife-comeback-report/

This article offers a very useful perspective on our environmental realities starting from a recent report on species diversity, and suggests that in Romania the management of biodiversity should be approached differently than in the West, in order to preserve the much richer species and ecosystem diversity. However, unless a payments system for ecosystem services from West to the East would be enforced I see no incentives for preserving biodiversity here more or in a different style than in the West. This is just a special case of the global problem, but with perhaps more chances to be solved. May be the author or its peers are in the position to lobby for an Ecosystem Services Market Directive, one regulating the trans-boundary aspects and providing the framework for the transfer of money for ecosystem services between regions of development within the same country. Without a top-down approach, without a directive linking biodiversity management with water framework directive, EIA, SEA and others like these by the money value of ecosystem services any hope that at national level in Romania will arise institutions for an environmental management more effective than in the West is wishful thinking.

The Wildlife Comeback Report can be downloaded pushing on the photo below.





 

Cronica unei deschideri de an universitar

(pe hotnews aici: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15726631-cronica-unei-deschideri-universitar.htm ,
pe contributors aici: http://www.contributors.ro/cultura/cronica-unei-deschideri-de-an-universitar/)

Acest text se referă la o facultate anume din România, dar aspectele atinse sunt suficient de generale ca să fie relevante pentru întreaga comunitate academică. Iar prin extensie și pentru cei care au interese legate de educația universitară.

Facultatea noastră se schimbă în bine. Deschiderile de an sunt mai deschideri. Spun asta pentru că deschiderea poate funcționa și ca închidere, când discursul e lipsit de însuflețirea pasiunii pentru ceea ce faci, sau când e mono-direcțional, când nu există dialog.

Amfiteatrul a fost plin ochi, oamenii au stat și pe treptele scărilor. Ba chiar a trebuit să ne dăm tot mai jos pentru că urcau mereu studenți pe ușile din spate.

Față de alți ani a fost prima dată când am văzut explicit din partea conducerii facultății exprimată opinia că biologia trebuie pusă în contextul dezvoltării culturale personale pentru a fi oameni deplini. Iar la deschiderea reluată doar pentru ecologi chiar s-a pronunțat cuvântul "spiritual". Ceva nou pentru tradiția noastră post-comunistă, dar nimic nou pentru tradiția ante-belică a naturaliștilor, în care oamenii se plimbau prin cultura universală fără probleme (după cum se vede în prefața lucrării „Didactica stiintelor naturale” de Simionescu (1905) [1]). Vrem așadar din nou să avem viață spirituală ca biologi, să fim intelectuali veritabili, nu tehnicieni cu înaltă calificare, să contribuim la dezvoltarea culturii românești. Foarte frumos, un semn bun. Avem ce spune: despre evoluție, despre minte și noțiuni anacronice (sau nu?) ca cea de "suflet", despre Roșia Montana, despre vârsta la care un embrion poate fi considerat ființă umană (dacă există vreo astfel de vârstă), despre, despre... Curaj și cultură să avem. Țare are nevoie de opinii avizate.

Am fost încântat și de afirmația conducerii facultății că studenții pot face cercetare încă de la nivel de licență. Că există profesori care au permanent lucrări în reviste internaționale (și implicit finanțare din proiecte de cercetare obținute prin competiție de ei și echipele lor), că există oameni care să îi îndrume la standarde occidentale. Da, există. Nu toți sunt așa, dar sunt tot mai mulți. Ceea ce este bine. Un student cu potențial, la evaluarea profesorului, poate fi implicat în cercetare încă din anul întâi, precum ucenicul lângă brutar. Un student fără potențial nu. N-ar trebui să existe studenți fără potențial într-o facultate, dar asta e o altă problemă.

Mi-a plăcut și faptul că la ecologie s-a punctat instituțional, nu printr-o voce colaterală, distincția dintre ecologism și ecologie. Noi suntem ecologi, nu ecologiști (în subtext: nu milităm politic, iar opțiunile politice personale ne privesc personal). Mai bine mai târziu decât niciodată. A trebuit să declare public șeful SRI (de ex. aici) că grupuri eco-anarhiste au încercat să deturneze manifestațiile contra proiectului Roșia-Montana ca să ne dăm seama că e riscant să amestecăm merele cu perele, știința cu politica, fie și de dragul mediului.

Un alt element nou a fost inițiativa studenților de a face meditații cu colegii lor din anul 1, ca să înțeleagă mai ușor cursurile. Anunțată în plen, la deschidere. Ca profesor nu m-am simțit prea confortabil la această propunere. Dar cred că și mai puțin confortabil s-au simțit cei care refuză an de an să organizeze un mic examen de admitere, cât de elementar. A fost o recunoaștere în fond a faptului că pentru mulți boboci diplomele de bac nu au acoperire în cunoștințe. Pentru că dacă ști materia de liceu ca lumea nu ai cum să ai dificultăți majore la cursurile de anul 1.

Dar ce spun eu de anul 1? Ar fi de folos să se discute chiar și cu studenți din anii terminali, de exemplu, conceptul de funcție, reprezentarea grafică a funcțiilor. Ieri la o grupă au existat dificultăți în reprezentarea pe tablă a următoarei funcții: y=x. Hm... Dar chiar este asta treaba studenților masteranzi care vor să ajute colegii de la licență? N-ar fi mai de folos să ne umplem timpul pentru care luăm bani publici ca profesori universitari, nu de gimnaziu, cu lucruri la nivel de facultate? Vorbim de standarde Bologna formale... dar pe ce fond? Amânăm luarea creditelor de matematică și statistică până la calendele grecești și nici un sistem de precondiții pentru înscrierea la cursuri avansate nu ne oprește să facem asta.

Oamenii vin și pleacă, instituțiile rămân. Dar instituțiile le fac oamenii. Doar oamenii pot schimba ceva, instituțiile nu schimbă nimic. Am văzut clar o falie la această deschidere, aproape anatomic, dintr-o comparație a expresiilor de pe fețele oamenilor, o falie care vine dintr-o diferență. Diferența este următoarea: între cei care iubesc performanța și cei care nu o vor decât de nevoie. O diferență de atitudini și de sisteme de valori. O diferență între pasionați de munca lor care au salarii sau burse sau ajutor de la părinți doar pentru că trebuie să trăiască din ceva și salariați sau studenți care fac ceea ce fac fără prea mare entuziasm, mai mult din rațiuni materiale, și care sunt deranjați de orice gând de a face mai mult, la un nivel mai ridicat. Pasionații trag grupul înainte, către standarde occidentale, salariații țin cârma din spate. Această diferență nu se vedea până acum pentru că ea nu ajunsese să se vadă public, deși exista. Era o crăpătură în stâncă, nu o falie. Diferența există și între studenți, iar dominanții numeric sunt încă cei care nu urmăresc cu seriozitate învățarea. Ei își impun regulile și interesele liderilor lor, adesea aleși dintre studenții autentici. De exemplu m-au sunat să vadă dacă ținem primul seminar la un curs. Alo, domnule profesor, se ține seminarul? Ciudat, cum să nu se țină, m-am gândit. Pe hol când ne-am întâlnit am aflat însă modul de gândire cu care s-au deprins: păi încă nu exista nici un curs, ce să seminarizăm? Un silogism implicit corect. Se poate vedea că logica este neutră valoric, o putem folosi în orice scopuri dorim.

Suntem diferiți, dar cu toții suntem în aceeași barcă, iar la deschidere am fost și în aceleași amfiteatre. Metafora faliei sugerează că două continente s-ar putea despărți, ea e bună pentru retorică, ca metodă de incitare, dar ca reprezentare a realității este falsă. Nu ne putem despărți. Să facem o falie în barcă nu ar fi prea înțelept. Trebuie să lucrăm împreună, prin adoptarea unor noi atitudini și asumarea de către toți a unor valori academice universale, ne place sau nu ne place. O asumare nu doar verbală, ci exprimată în fapte. Și prin respect reciproc real, manifestat în fapte, în decizii de management. De exemplu de impunere a unor standarde antiplagiat concrete (fie și copiate de aici).

Pasionații serioși sunt tot mai mulți, și între profesori și între studenți, cred că masa critică pentru o tranziție de stare (schimbare) majoră în facultatea noastră va exista nu peste mult timp. Sunt șapte ani de când un proiect finanțat de rectorat evidenția că această masă este complet insuficientă (aici), dar între timp a existat reforma mediului academic. Ce vedem azi sunt roadele ei. Peste încă șapte ani vom avea o facultate altfel. Dacă vi se pare că șapte ani e prea mult, gândiți-vă că sistemul socio-ecologic național este mare și complex, caracterizat de procese cu scări mari de timp, iar facultatea noastră face parte din sistem. Totul are, așadar, o explicație…

Succes în noul an universitar !

 

Notă

[1] Ediția a doua(1931) are la BCU sediul central cota I 107211