Mulțumiri studenților ecologi

Dragi studente și studenți ecologi,

M-a bucurat să vă văd în Aula Magna bucurându-vă de reușită.

Aș vrea să vă mulțumesc pentru darul pe care l-ați făcut facultății de biologie și universității, venind să învățați aici. Poate că nu vi s-a părut de la început că dăruiți ceva, dar privind retrospectiv îmi apare limpede că așa stau lucrurile.

În primul rând ați dăruit trei ani din viața voastră unei instituții de învățământ. Este un dar pentru că ați fi putut alege oricare alta, aici sau în altă țară, și este un dar pentru că a învăța la facultate nu este obligatoriu. Ceea ce ați primit de aici valorează mult mai puțin decât trei ani din tinerețe trăiți pe băncile școlii pentru că așa ați decis voi. O astfel de decizie poate să o ia doar o persoană generoasă. Fiecare dintre voi a fost și este o astfel de persoană.

Uneori vi s-a părut poate că ați primit prea puțin față de ceea ce dăruiți voi, și atunci ați fost supărați. Ați oscilat între a vă retrage în sinea voastră sau în preocupările pe care le aveți fiecare dincolo de ceea ce facem împreună în facultate, și între a protesta într-un fel sau altul. Unii s-au retras mai mult, alții au rămas în așteptare, cu încăpățânare, cu încredere că nu poate fi cum pare uneori că este. Dar cu toții în sinea voastră ați sperat. Speranța și curiozitatea se vedeau pe chipul vostru la fiecare  reîntâlnire, la fiecare deschidere de nou drum.

 

Am simțit că primim în dar entuziasmul și inocența voastră.

 

Asta ne-a dat aripi. Ne-am simțit obligați să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor voastre. Pe cât ne-a stat în puteri, cu limitele pe care le avem noi înșine.

 

Pas cu pas am simțit împreună că există un drum adevărat de urmat, că o comunitate academică are valorile ei, nu doar regulile ei fără nici o finalitate. Că avem ceva de făcut, ceva foarte concret, nu doar să învățăm aparent fără sens. Că noi lucrăm cu mintea, că noi suntem niște muncitori ai gândului, și că gândirea fără a pune suflet nu duce la nimic bun. Și am mai înțeles împreună că termenul comunitate academică nu desemnează nimic abstract, ci doar pe noi înșine. Așa cum stăm față în față la ore, sau alături pe teren. Pe măsură ce am înțeles asta am început să fim mândri că facem parte dintr-o comunitate academică. Asta s-a văzut ieri, în Aula Magna.

 

Chiar dacă acum drumurile se despart, voi veți păstra spiritul universitar în voi și îl veți duce mai departe acolo unde veți merge.

 

Continuați să dăruiți cum ați dăruit și până acum, și veți primi înapoi înzecit !