Cum scăpăm de toaletele din curtea școlii ?

Începe școala, copiii și tinerii au nevoie de noi. Doamna Ministru Anisie cere idei cetățenilor într-un mesaj recent pe FB. Din punct de vedere retoric logosul (mesajul) micului său discurs vizează crearea unui portofoliu de idei potențial folositoare,  patosul constă în emoții acceptate în România ca asociate identității de gen feminine, iar etosul (felul cum nise prezintă pe sine) vizează valorile bunei intenții și cooperării pentru rezolvarea problemelor publice.

 

Oamenii sufletiști au avut reacții emoționale de susținere, cei fără cultură managerială sau adversarii politici au luat-o ca pe un mesaj de deresponsabilizare, iar persoanele care se ocupă cu managementul la diverse niveluri au putut sesiza fie un mesaj de comunicare pentru gestionarea crizei, fie unul care pe lângă acest rost dă un semnal și pentru evoluții importante către o abordare parțial descentralizată, policentrică în sistemul de educație, cu mult mai multă putere de decizie la nivel local. Chiar dacă a fost numai parte dintr-o comunicare de criză, mesajul poate fi preluat în interesul public către o interpretarea mai largă, strategică.

 

Trebuie spus că nu e nimic nou la nivel declarativ și chiar legislativ în descentralizare, ceea ce poate fi nou este o analiză structurată cu decizii raționale asupra gradului de descentralizare, a distribuției pe tipuri de niveluri educaționale și din punct de vedere geografic, împreună cu furnizarea unor instrumente instituționale care să catalizeze obținere de resurse care să suplimenteze pe cele ale statului. Pentru a cataliza în societatea civilă producerea unor contribuții avizate la această analiză în acest text:

·         pun la dispoziția publicului o schemă clasică despre co-management (figura 1),

·         iar la dispoziția publicului și a decidenților câteva idei, ca într-o etapă ne-critică de generare a pachetului de idei care ar putea fi folositoare (eng. brainstorming; e urmată de selectarea ideilor relevante pe baza unor criterii) (tabelul 1).

 

Figura 1 Un model teoretic al co-managementului aplicat pe scară largă în managementul resurselor naturale (după Charles 2000). Funcția matematică de co-management variază de la o abordare bazată pe instrucțiuni (decizii centralizate urmate de indicații cum să fie puse în practică) la una informativă (deciziile se iau de către beneficiari, iar autoritățile (cei care administrează servicile publice) sunt numai informați.

 

Tabelul 1 Exemplu de idei ne-evaluate critic pentru un pachet mai larg de idei produse de societatea civilă și aflate la dispoziția celor interesați de soarta sistemului public de educației.

 

 

Comentarii

 

Așa numitele etape de consultare a publicului și actorilor sociali care duc la planuri guvernamentale sunt asociate unui model consultativ de co-management (figura 1), cu un rol mic al beneficiarilor.

 

Tipul de co-management potrivit, adică eficace (să ducă la atingerea scopurilor) și eficient (să producă multe servicii cu resurse cât mai puține) nu este o simplă decizie politică, el depinde de capitalul de cunoaștere al beneficiarilor și autorităților, de capitalul social specific comunităților respectiv, instituțiile existente, resursele disponibile. Orientarea statului către un co-management consultativ poate fi potrivit în etape de relativă imaturitate economică și socială. Cu cât puterea economică a beneficiarilor e mai mare și capitalul social se dezvoltă, cooperarea beneficiarilor în interes comun e mai ușoară, cu atât va exista o cerere mai mare pentru o variantă de co-management cu pondere mai mare a beneficiarilor în procesul de management. Există o heterogenitate geografică mare a acestor factori, ceea ce face ineficient și ineficace un singur tip de co-management aplicat omogen la scară națională. Semnalul dat de către postarea doamnei Ministru Anisie poate fi citit în acest sens.

 

Teoria co-managementului e diferită de cea a co-producției serviciilor publice și nu trebuie confundate. Co-producția implică beneficiarii în procesul efectiv de producție, co-managementul numai în decizii cu privire la rezolvarea unor probleme asociate producției odată modul ei de desfășurare decis. Co-producția educației dincolo de contribuția prin învățare ar însemna implicarea beneficiarilor (elevilor, studenților, celor care se formează), în acțiunile specifice profesorilor. În opinia mea asimetria relației maestru-ucenic sau educator-educat este absolut necesară funcționării procesului de predare-învățare. Nu se pun problema unei co-producții a educației la nivel operațional, dar se poate face un co-management mai performant la nivel strategic în toate organizațiile.

 

Elementul cheie pentru un co-management al sistemului public din România cu pondere mai mare a beneficiarilor este probabil în acest moment crearea unor stimulente pozitive pentru implicarea agenților economici privați în finanțarea unor proiecte educaționale sub constrângerea absenței oricărui caracter politic de partid al acestor contribuții. Contribuțiile trebuie să aducă exclusiv avantaje economice, de prestigiu, utilizabile numai indirect politic. Dacă cei care vor contribui la mai bunul mers al instituțiilor publice de educație vor cere informal la schimb servicii politice n-am făcut decât să sărim din lac în puț. Apariția unor astfel de eventuale situații va trebui descurajată prin stimulente negative puternice, probabil de tip financiar.

 

Este esențial pentru soarta copiilor și a celor tineri ca fiecare să facem tot ce putem mai bine acolo unde suntem.

Factori corelați cu numărul de universități al unei țări UE în topul Shanghai 2020 și situația României

În topul de excelență Shanghai al primelor 1000 de universități din lume comunicat în 2020 din România a mai rămas o singură universitate, Babeș-Bolyai – Cluj-Napoca. Dintre cele 27 de țări ale Uniunii Europene numai trei mai au capitale fără nici o universitate în acest clasament: Bulgaria, Letonia și Malta. În acest context se pune problema idenficării factorilor care ar putea cauza această situație și asupra cărora se poate acționa strategic la scară națională.

 

Este rezonabil să credem că mărimea populației unei țări, indicatori legați de PIB și alocarea resurselor către educație ar putea să influențeze numărul de universități performante dintr-o țară. În tabelul 1 sunt sintetizate valorile câtorava astfel de variabile.

 

Tabelul 1 Variabile selectate pentru analiză și sursele datelor. Sh Country și Sh Capital se referă la numărul de universități din top în țară și în capitala țării. Pop trend se referă la tendința de creștere sau scădere a populației în 2020 față de 2019.

 

Inspectarea preliminară a distribuției valorilor variabilelor a condus la decizia de transformare logaritmică a unor dintre valori cu funcția log₁₀ (x+1). După transformare s-a explorat matricea de corelații dintre variabile, identificându-se cele semnificative statistic, iar apoi s-au stabilit ecuații de regresie multiplă pentru predicția numărului de universități în topul Shanghai 2020 în funcție de variabilele independente care au fost selectate.

 

 

Rezultate

 

Au fost obținute două posibilități de predicție bună prin regresie multiplă (tabelul 2), cu tării statistice remarcabile (evaluabile prin coeficienții de corelație R, valoarea maximă posibilă fiind 1).

 

Tabelul 2 Ecuații de regresie multiplă pentru predicția numărului de universități al unei țări UE în topul Shanghai 2020. Puterea predicției este practic aceeași în ambele variante. În a doua variantă modelul arată numai influența mărimii populației și indicelui de consum al țării cu o pondere mai mare a primului (de 0.75 la 0.43; pentru informați despre modul de calcul al acestui indice a se vedea sursa indicată în tabelul 1). În prima variantă modelul statistic reține trei variabile: mărimea populației, un indice asociat PIB și procentul din PIB investit în educație, cu o pondere descrescătoare în această ordine (0.92 la 0.37 la 0.19).

În figura 1 am ales pentru reprezentare grafică varianta 1 de predicție. Se observă situația României, care se abate cel mai mult dintre toate țările de la valoarea prezisă prin model. Tehnic mărimea acestei abateri se măsoară prin așa numitele reziduale, care sunt prezentate în tabelul 3. Se observă că în ambele variante de ecuație de regresie multiplă România se abate cel mai mult de la modelul statistic comparativ cu alte țări.

Figura 1 Reprezentarea grafică a relației dintre numărul de universități din clasamentul Shanghai 2020 într-o țară și valoarea prezisă de modelul statistic de regresie multiplă selectat (inserat și în grafic). Țările de deasupra liniei oblice au mai puțin universități în top decât prezice modelul, iar cele de sub linie mai multe universități în top.

 

Tabelul 3 Rezidualele fiecărei țări asociate modelelor de predicție: sus pentru modelul care include trei variabile (cu predicții reprezentate în figura 1), jos pentru modelul care include numai două variabile (fără ponderea din PIB alocată educației). Se observă că abaterea cea mai mare de la model este în ambele cazuri a României și că este mai mică, totuși, în modelul cu trei variabile decât în cel cu două variabile. Asta înseamnă că, cel puțin pentru România, modelul cu trei variabile are o valoare explicativă mai bună (motiv pentru care l-am și ales pentru reprezentarea grafică din figura 1).

 

Rata de modificare a mărimii populației nu a influențat semnificativ numărul de universități din topul Shanghai 2020 al unei țări, însă ca un rezultat colateral se poate observa că ea a fost pozitiv corelată cu indicatorul asociat PIB (figura 2).

Figura 2 Relația dintre tendința de modificare a mărimii populației în 2020 față de 2019 (procente de creștere sau scădere) și forma logaritmată a indicatorului asociat PIB-ului țării. Coeficientul de corelație (R) are valoarea 0.8321 și este foarte înalt semnificativ statistic.

 

 

Discuții

 

Trebuie observat că existența acestor corelații nu indică existența unei cauzalități, dar este rezonabil să credem că cele trei – patru variabile prin care se face poate face predicția pot fi interpretate ca fiind și cauze ale variabile noastre dependente – numărul de universități din topul Shanghai 2020. Din rațiuni de timp alocat elaborării acestui text de popularizare nu am explorat valorile variabilelor în alți ani, preluând din surse pe cele găsite rapid, standardele acestei analize nefiind cele necesare pentru articol științific. Articolul poate fi văzut ca o analiză exploratorie preliminară.

 

Un alt element de precizat este că în sistemele complexe există și o cauzalitate inversă, adică în cazul nostru numărul de universități de top poate influența prin relații de conexiune inversă PIB-ul, de exemplu, ceea ce este cu totul rezonabil să credem că s-ar putea întâmpla, dat find că resursa umană de calitate intră și în procese de producție economică. Informații  în acest sens se pot obține prin analiza relației dintre numărul de universități în top în perioade mai vechi de timp și valori mai recente ale indicatorilor asociați PIB, presupunând că există o întârziere între educare și consecințele asupra producției economice.

 

Cu toate aceste limite, rezultatele sunt suprinzător de interesante și evidențiază, pe lângă relațiile constatate, faptul că abaterea cea mai mare de la modele este în cazul țării noastre. Aceasta înseamnă că există și alte variabile importante pentru fenomen în special la noi și care nu au fost luate în considerare în modele. Din experiența academică pe care o am văd posibile cel puțin două astfel de variabile:

·         “brain drain”, multa mai mare din România decât o sugerează rata de descreștere a populației comparativ cu a altor țări. Ar fi necesară o estimare cantitativă a acestui fenomen pentru țările europene, cu valori pozitive (export net) și negative (import net) în fiecare țară, dacă dorim să avem o imagine cantitativă asupra importanței acestei variabile.

·         Gradul de perturbare a proceselor academice de către serviciile de informații în marile universități românești.

 

În ce privește a doua posibilă variabilă, mecanismele, calitativ vorbind. par a fi urmātoarele:

·         recrutarea angajaților cu performanțe mediocre pe criterii ce țin de încredere pentru munca specificā (adesea rețeaua familialā sā fi colaborat anterior) şi propulsarea lor spre poziții mari care sā le permitā influența şi circulația necesare.

·         conflictele dintre servicii şi grupuri din servicii importate în universitāțile mari, cu consecințe asupra colaborārilor interdisciplinare, sau chiar în aceeaşi facultate. Se manifestā şi în relațiile universitāților cu alte instituții ale statului.

·         alocarea funcțiilor unde se distribuie resurse fārā legāturā adesea cu performanța managerialā potențialā, ci pe criterii de control. Absența oricāror indicatori de rezultat contractuali pentru a nu putea exista control din partea comunitāții academice.

·angajarea nedeterminatā a rudelor celor din sistem pe poziții unde nu au capacitatea sā performeze.

·         recrutarea dintre studenți cu distrugerea rolului multor reprezentanți ai acestora în a cere performanțā academicā.

 

Dată fiind baza de recrutare pentru serviciile de informații tot mai restrânsă cantitativ și calitativ în urma fenomenului „brain drain” este rezonabil să credem, dincolo de observații empirice locale, că fenomenele menționate sunt reale prin simplul efect de piață: cererea depășește potențiala ofertă. Astfel de chestiuni sunt probabil mai puțin pregnante în universitāțile mici, care au un capital simbolic scăzut inutilizabile pentru roluri informaționale importante, și unde factorul major care perturbă cultura organizațională e politizarea partinicā în opinia mea. O evaluare cantitativă a acestei a doua variabile poate condiționa relansarea marilor universitāți românești ieșite din topul Shanghai, a căror actuală situație în mod evident submineazā statul, și nu se poate face decât la nivelul CSAT, unde datele necesare pot fi solicitate, prelucrate și interpretate.

 

Nu este necesar ca informațiile despre influența negativă a exodului creierelor și a serviciilor să fie făcute publice, în cazul că ipoteza existenței lor e confirmată la scara instituțională relevantă, e suficient ca această influență să fie eliminată cât mai rapid prin mijloacele operaționale adecvate ale instituțiilor statului.

 

În măsura în care va reieși că nici exodul creierelor, nici influența serviciilor nu este semnificativă în chestiunea perfomanțelor marilor universități, atunci se poate acționa la nivel strategic național prin creșterea ponderii din PIB alocată educației, prin dezvoltarea economică generală și prin încurajarea creșterii populației.

 

Isteria pandemiei și isteria anti-pandemiei: cum să le depășim

Pe de o parte avem propaganda de stat, în majoritatea țărilor, care alimentează o isterie a pandemiei, și, pe de altă parte, propagandă de partid și a unor grupuri de interese care încurajează o isterie a anti-pandemiei. În acest text arăt care este poziția acestor fenomene, unde se plasează ele în raport cu știința și ce atitudine putem avea față de ele.

Temele care conturează problematica asociată obiectivului nostru sunt următoarele (figura 1).

1.      Tema 1 Standardele epistemice și teoria științifică. Modelul științific de om, spațiul n-dimensional al variabilelor măsurate despre om. Controverse.

2.      Tema 2 Excesul pozitivist și excesul relativist. Reducționism ontologic și epistemice vs. relativism cultural (critical theory).

3.      Tema 3 Obiectivitatea știiinței în spațiul academic. Deziderat și realitate acceptată informal sau instituționalizată. Un concept de știință falsă.

4.      Tema 4 Libertatea academică și abuzarea ei. Soluții pentru controlul abuzului:1) internă -identificarea și delegitimarea științei false; externă - valorizarea publică a obiectivității științei și gândirii teoretice ca un bun public.

5.      Tema 5 Ciclul de proiectare al politicilor publice. Oportunitatea, fezabilitatea și necesitatea politicilor, analiză cost-beneficiu a efectelor directe și indirecte ale implementării politicilor.

6.      Tema 6 Rolul instituțiilor în proiectarea și implementarea politicilor publice. Funcționalitatea instituțiilor în serviciul cetățeanului.

7.      Tema 7 Rolul partidelor în proiectarea politicilor publice. Veriga lipsă a organizațiilor de tip think-tanks pentru asitarea inițiativelor partidelor. Consultarea actorilor interesați, evaluarea reacțiilor pubice. Strategii de comunicare publică, constrângeri asupra modului de comunicare publică (tipul de încadrare, reîncadrare, canale de comunicare).

Figura 1 Schiță a temelor de interes pentru preluarea produselor științifice în comunicarea publică. Este aplicabilă oricăror probleme cu relevanță științifică, de la tema genului, la cea a mediului la cea a pandemiei. În România organizațiile guvernamentale independente de tip “think tanks” lipsesc cu desăvârșire, ceea ce accentuează abordările bazate exclusiv pe tehnici de propagandă în comunicarea publică și degradarea raționalității publice. Eliminarea tuturor încercărilor de construirea a unor “think tanks” de orice orientare  s-a făcut prin tăierea finanțării din interese legate de corupție ale tuturor organizațiilor politice.

Este evident că într-un text de popularizare nu pot fi detaliate toate aceste teme. Este la fel de evident însă că și fără această detaliere apare limpede unde se plasează isteriile care ne interesează, respectiv la tema 7. Altfel spus, publicul larg este manipulat într-un sens sau în altul în funcție de rațiuni de stat sau de interese grupale fără nici un interes pentru conținutul științific al problemelor.

Aș vrea să punctez în continuare două căi de a contracara această vulnerabilitate a cetățenilor. Una dintre ele este conștientizarea problematicii științei false.

Cunoașterea științifică despre pandemie este direct influențată de unele caracteristici de știință falsă (și aici) ale epidemiologiei, după cum urmează:

·         Probleme metodologice

o   Modelul de om cu care se lucrează ignoră consecințele fenomenelor biologice și a modului lor de tratare în alter registre ale vieții umane

o   Nu există o testare și validare de ipoteze științifice când se produc modelele simplificate folosite

o   Rezultatele obținute nu sunt contextualizate în raport cu restul cunoașterii științifice

·         Probleme ideologice

o   Formularea scopurilor aplicative se face dintr-o perspectivă ideologică, în sensul că poate și este de dorit să existe un control total al statului asupra proceselor sociale.

o   Finanțarea cercetării tinde să fie acordată celor care se identifică în astfel de scopuri autoritariste.

o   Cunoașterea practică este folosită chiar de către cei care au dezvoltată pe baze ideologice, existând tendința de păstrare a monopolului și de justificare ad-hoc a eșecurilor

o   Cunoașterea este transferată într-o formă idealizată, ignorând în mod deliberat conținuturile relevante din alte domenii științifice.

Situația exactă a ponderii fenomenelor de mai sus se poate analiza numai de la produs la produs științific, și de la persoană sau instituție la persoană sau instituție, cartând astfel realist situația discipliinei. E important de spus că acest tip de probleme nu este caracteristic numai epidemiologiei, ci și multor alte domenii științifice cu implicații practice imediate. Rezultatul net al amestecului obiectivității cu ideologia încă din cunoașterea științifică este ușurința manipulării conținuturilor de către comunicarea publică (tema 7).

O doua cale de a contracara efectele propagandelor asupra noastră este să înțelegem că industria media răspunde unei cereri din partea publicului și că dacă vrem altceva e cazul să ne schimbăm fiecare dintre noi preferințele. Dacă avem nevoi excesive de siguranță vom fi victimele propagandei de stat, dacă avem o cultură precară în chestiunea științei vom fi victimele propandei împotriva civilizației europene a grupurilor autoritariste care folosesc vulnerabilitatea asociată pandemiei. Deși propaganda de stat este legitimă, iar cea disuasivă este ilegitimă, la scara cetățeanului ambele au consecințe negative, îl angajează pe un drum personal dezavantajos. Pentru ambele cetățenii sunt numai niște instrumente, resurse umane pentru scopuri de scară mai mare.

Singura cale de depășire a situației este lucrul pentru propria libertate și la întreținereea instituțiilor libertății: educația, cercetarea, justiția, statul de drept. Lucrul la propria libertate presupune un efort personal, o bună educare de la aspecte fizice la cele spirituale, nimeni nu îl va face pentru fiecare dintre noi, ci la scară socială numai va folosi propriile slăbiciuni pentru alte interese. Pentru dezvoltare este esențială prețuirea prieteniilor bune, dezvoltarea de rețele sociale bazate pe valori folositoare, alegerea corectă. Odată atins un nivel de libertate responsabilă se poate contribui la întreținerea instituțiilor libertății și discernământului. La această scară, socială, esențiale sunt încrederea fără necredulitate și controlul strâns al modului de distribuire a resurselor și banilor pentru producerea serviciilor publice respective.

Nu este posibilă nici o contribuție pozitivă la scară instituțională fără un profesionalism desăvârșit, competență de fond în domeniu, și fără un profil caracterial avansat, de om liber și responsabil. Dacă situația țării nu ne place soluția este ca fiecare în plan personal să vizeze o dezvoltare către acest ideal al standardelor înalte și odată atins să nu renunțe la ele.

Trei lecții practice pentru ecologie și protecția mediului anul 2, iulie 2020

Mulțumim Asociației Parcul Natural Văcărești pentru sprijin. Lecțiile se pot descărca apăsând pe imaginea de mai jos. Deplasările în parc pentru măsurători și prelevări de probe vor avea loc în luna octombrie.

Lucrare de disertație model pentru Managementul integrat al capitalului natural

Lucrarea de disertație a domnișoarei Luiza Silvia Chiriac este un model de bune practici, acuperind la calitate maximă tot ce trebuie să conțină o lucrare de disertație pentru a pregăti un viitor program doctoral de succes:

• analiza critică a cunoașterii,
• identificarea unor lacune și incertitudini în corpurile de cunoaștere,
• analiza metodelor existente pentru cercetarea dedicată acoperirii unor dintre lacunele identificate,
• testarea cu seriozitate a unora dintre metode, de la activitatea de teren la cea experimentală la cea de laborator, în echipe complexe prin implicare în proiecte reale,
• iar pe acest fond formularea unor posibile obiective și a unor ipoteze pentru un program viitor de cercetare, urmate de o schiță de planificare a activităților.

O lucrare de disertație excelentă presupune deja existența abilităților și competențelor dobândinte prin scrierea unei lucrări de licență în domeniul științei mediului (capacitatea de a sintetiza riguros informația, de a elabora un text academic la standarde maxime, familiarizarea cu probleme concrete de mediu și inițierea în specificul activităților de obținere și interpretare a datelor, sau de proiectare a soluțiilor manageriale, prin studiul de caz.).

Modelul de lucrare de disertație poate fi descărcat apăsând pe imaginea de mai jos (pe teren împreună cu doi colegi, la prelevare de sol pe dealurile din zona Copșa Mică).

A concept of fake science and methodological criteria

Although the objective knowledge is always used for something else, the value of the objectivity is not relative to the peculiar interests of people. The long term authority of science is related to the extent science sticks to reality, to the continuous effort of scientists to describe the reality. The value of objectivity reflects the general interest of society for stability, resilience and adaptive capacity to a changing reality of the natural, economic, social and cultural environment. It is of huge interest to clearly delineate what is objective science, and what is not. To do this is part of the mission of academic organisations, where the objective knowledge is produced and reproduced. Defending objectivity does not mean despising the interests of the people and of the groups. On the contrary, it means honestly serving these interests as a scientist, or as philosopher, by delivering a good quality product, objective knowledge. In this text we will introduce a concept of fake science and will show its relevance for problems on the public agenda.

We define fake science based on the criteria of methodology of production and ideological influence on the production of the scientific cultural objects as follows:

·         fake science is a cultural product presented as science which is at the same time methodologically problematic and ideologically driven (table 1, up-right square).

The evaluation of science is done at the level of a single cultural product (primary article, secondary article - review or tertiary source book or chapter). The overall evaluation of a project, program, school of thought, field of knowledge, whole discipline is the results of aggregation from individual cultural products. Thus, in our view there is no way to describe for instance gender studies as fake science without an analytical investigation of all publications in this field.

Table 1 Matrix for the identification of fake science, with several potential examples (reasonable hypothesis about fake science cases).

		A Methodologically sound science
		yes	No
B Ideologically driven science	yes	Research agenda driven by ideological motivations or by public policies ·         Sustainability theory with reductionism to physics. Models should be useful for public goals. ·         Descriptive study of the cultural gender processes (sound gender science)	Fake science Fake models of man: ·         God and soul as explanatory variables in physiology (Nicolae Paulescu) ·         Lysenkoism, darwinism without genetics, “matter” and “internal contradictions” as explanatory variables / processes in biology and ecology. ·         Post-normal (transformative) versions of sustainability theory ·         Normative gender studies (fake gender science).
	No	“Pure” science, Research agenda driven by sake of knowledge Models constrained only by internal (normative) epistemic constraints, elegance, etc	Pseudo-science naïve pseudo-scientific models of man

Methodology (A in table 1) is evaluated based on the following criteria:

·         Regional ontology criteria. The variables and processes in need for explanation or used for explanation are those characteristic to that field of knowledge. Characteristic means generally accepted as legitimate by scientists working in the field. For instance physics cannot use as explanatory variable intentions, biology cannot deal with economical process, and so on.

·         Regional data production criteria. The variables and processes in need for explanation or used for explanation are either measurable and empirically describable using measurements and observations which can be replicated, or they have an heuristic value for the development of research directions which are based on standard measurements, data processing, and hypothesis testing accepted in that scientific community. For instance hidden variables are acceptable only when hypothesis about them can be indirectly tested, abstract mathematical models about complex processes are acceptable only when they can reasonably be used for the interpretation of empirical data, theological and common sense variables like soul, God, angels, are not acceptable inside scientific cultural products because their observation cannot be replicated by any scientist.

·         Internal validation of regional knowledge criteria. The data and knowledge produced is validated by the system accepted in the scientific community (some kind of peer review independent of any conflict of interest).

·         Contextualization of regional knowledge criteria. The regional knowledge is presented explicitly at the appropriate scale, for the specific class of variables and processes. There is an explicit delineation from knowledge produced in other fields which might confound the reader by homonymy of terms.

The criteria can be applied not only to nature sciences, life and earth sciences or social sciences, or psychology, but also to part of the humanities when these scientists work on existing cultural products (analysis of structure of existing theories, or of previous philosophical arguments in specific texts – in philosophy, of literature books, tradition in philology etc). The time scale for the methodological analysis is the duration of the production process, from project formulation to publication of the scientific piece of knowledge.

A scientific product can be fake when it is flawed from ontological point of view, or is data production and interpretation flowed, or flowed from the point of view of its internal validation .

The influence of ideology (B in table 1) on science is evaluated based on the following criteria:

·         Goal formulation criteria. The goals and values motivating the formulation of public policies or policies of religious organizations and the associated civic sector asking for the production of scientific cultural products are ideological when they are not accepted by all political organizations relevant for that political system, or by all religious organizations of any kind, and the associated civic sector. By relevant we mean that the organizations are validated by citizens in the existing political procedures. By accepted we mean that they are prioritized high and funded whoever is in power from the political organizations. The time scale of analyses for this criteria is at least one-two decades.

·         Funding criteria. The extent to which funding for the production of science is provided not by competition of projects selected based criteria related to the scientific content and management of the project, but by the political or religious profile of the applicant or its relatives and friends.

·         Knowledge use criteria. The extent to which the scientific products are used by their authors for the production of different non-scientific cultural products which are ideological in terms of the previous two criteria.

·         Accuracy of knowledge transfer criteria. The extent to which all methodological criteria are presented in summary together with the scientific findings when the transfer of the scientific knowledge is delivered as scientific truths to the end-users.

Comments

This framework can be used for the conceptual delineation of discourses which are legitimate in academic institutions and those which are legitimate only outside academic institutions (excepting for the case when they are an object of research for real science in academic institutions).

We assume that fake science is useful outside academic institutions, because it responds to needs of people (to have cheap and apparently coherent visions of the world), needs of political organizations (to have efficient ideologies), and of the state (to have cheap unifying political discourses). Fake science is a simplistic presentation of real science content for some purposes and make use of the authority of real science to reach those purposes. A vision of the world is defined here as the hierarchical system of signs (from single signs to complex  texts) considered by an individual human to have real referents. Visions of the world in this sense emerge by processes from individual to groups of different dimensions, and can be characterized in their structure and dynamics at in individual and group level in a scientific way.

A particular case is fake science with respect to man. People, parties and the state need a more or less uniform model of man in a society, a model perceived locally as “general”. Such a model should be easy to understand and cheap to educate. There is in principle the possibility to produce a general, realistic, and universal model of man, but this would be a complex enterprise and expensive to teach. A potentially general model of man is, however, considered here as desirable and ontologically stable. The state could invest in its production in order to minimize conflicts between the adepts of fake scientific models of man, and in this way increase its stability and resilience. Discourses suggesting the change of the essence of man because of technology, or of cultural evolution, or by other causes are considered here as cultural products without scientific and philosophical relevance for how man can be conceptualized, and probably having a disruptive function in the state.

Conclusions

We have proposed a concept of fake science, methodological criteria to map such cultural products, and have shown the relevance of this framework for the model of man functional in a society. Existing discussions in the public space could gain in clarity after the systematic application of such ideas, in this form or in an improved ones, in the long term benefit of the state, of the society, and of the people.

Note

This document develops ideas presented last year at a conference organized by the institute of advance studies of the University of Bucharest:

·         Iordache V., 2019, Anthropological frameworks and their impact on socio-biological paradigms and research traditions. The case of the model of man in Romanian biology, presentation at the International Conference Social impact and the social sciences: theory and practice in the era of propaganda, fake news and media manipulation, ICUB-Social Sciences, University of Bucharest, presentation available here.

I am indebted to Prof. Dragoș-Paul Aligică for the invitation to this conference.

Objective knowledge, value, power and scale

There is no direct relationship between objective knowledge and power. The proper function of objective knowledge is a to contribute to practical problem solving. Practical problems have connection with reality, and objective knowledge provides a description of reality (of properties, objects, processes, structures). Objective descriptions are tools with a rather short cultural lifetime. The kind of knowledge needed for power has much longer lifetime, and from an evolutionary perspective evolved much earlier than the speciation of objective knowledge.

A Christian is not interested in power because she / he already has the kind is looking for. Secular people would like empowerment from objective knowledge (science, rigorous philosophy), which is like planning to fly to Mars with Diptera wings. Scientism, and in general, rationalism are bad exaptations: namely traits adaptive for short and average term problems are used for solving large timescale problems. This kind of problems can be solved only by symbolic and political means. To use scientific descriptions instead means to push for the construction of a fake science and to erode to capability to solve the short and average term problems.

Scale by itself does not provide value, large scale is not more valuable than small scale. The kinds of values themselves depend on processes occurring at certain scales of time and social complexity. Larger scale may provide power, but only when there is a coupling with smaller scale objects and properties. If this power is convergent with values or not is contingent.

Legend: Characteristic time and complexity scale of three bodies of knowledge, and two bottlenecks (3.1, 3.2), for the effective resolution of practical problems. The realm of practical problems can modeled by an institutional framework (with operational choice, collective choice and constitutional choice action arenas). The bottlenecks are that 1) the multi-scale character of nature’s processes is not reflected in the institutionalist framework (this leads to environmental problems), and 2) the symbolic processes (culture and the cultural meaning of nature and man in particular) tend to be reduced to economic thinking (goods and services production processes) (this is partly responsible for cultural maladaptations as racism, progressivism, etc).