Începe școala, copiii și tinerii au nevoie de noi. Doamna Ministru Anisie cere idei cetățenilor într-un mesaj recent pe FB. Din punct de vedere retoric logosul (mesajul) micului său discurs vizează crearea unui portofoliu de idei potențial folositoare, patosul constă în emoții acceptate în România ca asociate identității de gen feminine, iar etosul (felul cum nise prezintă pe sine) vizează valorile bunei intenții și cooperării pentru rezolvarea problemelor publice.
Oamenii sufletiști au avut reacții emoționale de susținere, cei fără
cultură managerială sau adversarii politici au luat-o ca pe un mesaj de
deresponsabilizare, iar persoanele care se ocupă cu managementul la diverse
niveluri au putut sesiza fie un mesaj de comunicare pentru gestionarea crizei,
fie unul care pe lângă acest rost dă un semnal și pentru evoluții importante
către o abordare parțial descentralizată, policentrică în sistemul de educație,
cu mult mai multă putere de decizie la nivel local. Chiar dacă a fost numai parte
dintr-o comunicare de criză, mesajul poate fi preluat în interesul public către
o interpretarea mai largă, strategică.
Trebuie spus că nu e nimic nou la nivel declarativ și chiar legislativ în
descentralizare, ceea ce poate fi nou este o analiză structurată cu decizii
raționale asupra gradului de descentralizare, a distribuției pe tipuri de
niveluri educaționale și din punct de vedere geografic, împreună cu furnizarea
unor instrumente instituționale care să catalizeze obținere de resurse care să
suplimenteze pe cele ale statului. Pentru a cataliza în societatea civilă
producerea unor contribuții avizate la această analiză în acest text:
·
pun
la dispoziția publicului o schemă clasică despre co-management (figura 1),
·
iar
la dispoziția publicului și a decidenților câteva idei, ca într-o etapă
ne-critică de generare a pachetului de idei care ar putea fi folositoare (eng.
brainstorming; e urmată de selectarea ideilor relevante pe baza unor criterii)
(tabelul 1).
Figura 1 Un model teoretic al co-managementului
aplicat pe scară largă în managementul resurselor naturale (după Charles 2000). Funcția matematică de co-management variază de
la o abordare bazată pe instrucțiuni (decizii centralizate urmate de indicații
cum să fie puse în practică) la una informativă (deciziile se iau de către
beneficiari, iar autoritățile (cei care administrează servicile publice) sunt
numai informați.
Tabelul 1 Exemplu de idei ne-evaluate critic pentru
un pachet mai larg de idei produse de societatea civilă și aflate la dispoziția
celor interesați de soarta sistemului public de educației.
Comentarii
Așa numitele etape de consultare a publicului și actorilor sociali care duc
la planuri guvernamentale sunt asociate unui model consultativ de co-management
(figura 1), cu un rol mic al beneficiarilor.
Tipul de co-management potrivit, adică eficace (să ducă la atingerea
scopurilor) și eficient (să producă multe servicii cu resurse cât mai puține)
nu este o simplă decizie politică, el depinde de capitalul de cunoaștere al
beneficiarilor și autorităților, de capitalul social specific comunităților
respectiv, instituțiile existente, resursele disponibile. Orientarea statului
către un co-management consultativ poate fi potrivit în etape de relativă
imaturitate economică și socială. Cu cât puterea economică a beneficiarilor e
mai mare și capitalul social se dezvoltă, cooperarea beneficiarilor în interes
comun e mai ușoară, cu atât va exista o cerere mai mare pentru o variantă de
co-management cu pondere mai mare a beneficiarilor în procesul de management.
Există o heterogenitate geografică mare a acestor factori, ceea ce face
ineficient și ineficace un singur tip de co-management aplicat omogen la scară
națională. Semnalul dat de către postarea doamnei Ministru Anisie poate fi
citit în acest sens.
Teoria co-managementului e diferită de cea a co-producției serviciilor
publice și nu trebuie confundate. Co-producția implică beneficiarii în procesul
efectiv de producție, co-managementul numai în decizii cu privire la rezolvarea
unor probleme asociate producției odată modul ei de desfășurare decis.
Co-producția educației dincolo de contribuția prin învățare ar însemna
implicarea beneficiarilor (elevilor, studenților, celor care se formează), în acțiunile
specifice profesorilor. În opinia mea asimetria relației maestru-ucenic sau
educator-educat este absolut necesară funcționării procesului de
predare-învățare. Nu se pun problema unei co-producții a educației la nivel
operațional, dar se poate face un co-management mai performant la nivel
strategic în toate organizațiile.
Elementul cheie pentru un co-management al sistemului public din România cu
pondere mai mare a beneficiarilor este probabil în acest moment crearea unor
stimulente pozitive pentru implicarea agenților economici privați în finanțarea
unor proiecte educaționale sub constrângerea absenței oricărui caracter politic
de partid al acestor contribuții. Contribuțiile trebuie să aducă exclusiv
avantaje economice, de prestigiu, utilizabile numai indirect politic. Dacă cei
care vor contribui la mai bunul mers al instituțiilor publice de educație vor
cere informal la schimb servicii politice n-am făcut decât să sărim din lac în
puț. Apariția unor astfel de eventuale situații va trebui descurajată prin
stimulente negative puternice, probabil de tip financiar.
Este esențial pentru soarta copiilor și a celor tineri ca fiecare să facem
tot ce putem mai bine acolo unde suntem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu