Soluții pentru dezvoltare

 

Antropologic științific nu se poate argumenta vreo diferență de gen (kind) între obiceiurile papuașilor, eschimoșilor și creștinilor, toate sunt dintr-un trunchi comun. Superioritățile civilizaționale țin de contexte istorice ale evoluției biologice și culturale, unele obiectiv vorbind contingente, și de competitivitatea în competiția grupală. Că nu există un avantaj dat numai de trăsătura creștinism se vede clar din disfuncționalitatea Rusiei și din excelența Japoniei. Ideologia progresistă a diversității culturale e perfect justificată moral într-un context obiectiv, abuzurile diversității de gen fiind periferice.

 

Ne pot interesa ca români ortodocși două teme, fundamental diferite:

1.     situația culturii și societății noastre, ce putem face pentru a deveni mai buni comparativ cu niște criterii care dau competitivitate grupală

2.     centralitatea vieții spirituale creștine, dacă e nevoie să fie argumentată și cum poate fi argumentată

 

La 1:

·       putem fi mai performanți prin însușirea standardelor din societățile performante, dar nu și a justificărilor filosofice și abuzărilor de fenomenele culturale respective. De exemplu, diversitatea culturală e un concept bun, trebuie respinsă reducerea lui biocentrică și pretențiile excesive în numele ei. Pentru asta trebuie în mod clar identificate mecanisme obiective ale performanței.

·       standardele se ancorează în presupozițiile care funcționează în arenele de acțiune din România. E o treabă de creativitate.

 

La 2:

·       varianta scurtă: nu e nevoie de nici o argumentare, îți veți de viața creștină. Dezavantajul e că fără atenție la 1 dispare descendența creștină națională, omul nu e numai ființă duhovnicească.

·       varianta lungă cu interese instituționale (acest interese fiind cu nimic diferite de ale papuașilor, eschimoșilor, etc):

o   un model de lume în care știința, filosofia, teologia academică și reprezentările lor sunt periferice în raport cu nucleu central al vieții persoanelor. Asta implică o anumită așezare, secundă, a criteriilor de performanță și mecanismelor competitivității. Odată social general acceptat (oricum de facto e acceptat) se poate insera omenitatea unică a lui Hristos.

o   subtilități de felul conceptualizării timpului, pentru elitele filosofice, teologice și științifice, mai mult ca a susținere modelului de lume din A.

 

Dacă instituțiile creștine vor continua respingerea mecanismelor performanței caracterul nostru periferic e asigurat și disoluția lor istorică e garantată. Dacă internalizarea mecanismelor performanței se va face împreună cu aparatul teoretic justificativ și cu abuzurile din societățile performante, disoluția noastră culturală e garantată. Dacă vrem să progresăm și să ne menținem și identitatea avem de făcut ceva de felul celor de mai sus.

 

Se poate observa că ar putea să existe și un rol al universităților, dar nu sunt optimist că mai poate exista. Universitățile au alte funcții în societatea noastră decât gândirea și producereea de cunoaștere, ele acționează reactiv, nu proactive, deja există în aceste instituții mecanisme sociale interne de respingere a oricăror funcții relevante pentru progresul social și cultural și conservare a micilor avantaje personale ale celor care au ocupat aceste niște.

O soluție pentru depolitizarea specializărilor de ecologie și protecția mediului

 

Datorită unor fenomene sociale și politice obiective temele de mediu sunt asociate în lumea liberă agendelor partidelor de stânga, ceea ce dus la disfuncționalități în implementarea agendelor de mediu datorită antagonismelor politice firești determinate de alte obiective de pe agendele de stânga. În funcție de obiectivele de stânga cu care au fost asociate temele de mediu (social, culturale) au apărut situații conflictuale la diferite scări, de la cele organizaționale (academice, guvernamentale) la cele geopolitice.

 

În mod mimetic, pentru modernizare, și prin sincretism cu opțiuni idelogice preexistente în spațiul românesc (de exemplu ateismul științic și ideologia comunistă dominante social în toate comunitățile academice după experimentul comunist) situația din lumea liberă a fost transferată în spațiul românesc. Deși temele de mediu sunt practic absente de pe agendele politice din România, ceea ce ar permite o decuplare a obiectivității științifice de interesele de transfer al cunoașterii către spațiul politic, în spațiul academic felul cum se predau cunoaștințele este contaminat de agende ecologiste și politice de stânga.

 

Ca rezultat al nevoilor instituționale de funcționare a comunității de specialiști în lumea liberă s-a dezvoltat și există o separare clară a secțiunilor și subdomnilor, direcția de specializare politică fiind subsumată unei domeniu distinct academic, Political Ecology. Conceptele din ecologia politică, de exemplu cele instituționalizate la scară globală, macroregională, națională, se predau distinct de conceptele din disciplinele ecologice clasice obiective.

 

O soluție fezabilă de continuare a modernizării specializărilor de ecologie și protecția mediului din România este importul acestei delimitări clare dintre Ecologia Politică și alte discipline din interiorul planurilor de învățământ. Disciplinele obișnuite pot fi predate cu accent pe obiectivitatea științifică a conceptelor, fenomenelor, teoriilor, Ecologia Politică poate fi predată în diferite feluri, de la descrierea opțiunilor ideologice privilegiate, ecologiste de stânga, la o cartare obiectivă a felului cum diverse viziuni asupra lumii, părți din diversitatea culturală se racordează la temele de mediu, și apoi focalizare pe o anumită opțiune privilegiată pe baza unor argumente instituționale (că a fost adoptată la nivel global, european, în care ne aflăm ca societate și la care ne aliniem politic).

 

Cu cât delimitarea care a avut loc deja pe plan internațional în lumea liberă întârzie să fie internalizată în organizațiile academice românești, cu atât confuzia dintre planuri între studenți și în publicul larg se va accentua, cu consecințe imediate asupra rezolvării reale a problemelor de mediu și continuarea deteriorării capitalului natural.

Indicatori ca să nu mai fim pe ultimul loc în cercetarea europeană

 

Cauza principală a poziționării României pe ultimul loc în European Innovation Scoreboard este finanțarea scăzută, iar a doua cauză ca importanță este rezistența instituțională la schimbare, atât la nivel de sistem, cât și la nivel de organizație. Orientării evaluării organizațiilor noastre după standarde internaționale i se opune argumentul că finanțarea internă e prea slabă ca să fie atinse acele standarde, ceea ce consolidează rezistența la schimbare. Altfel spus, puținii bani existenți sunt cheltuiți ineficient cu argumetnul că sunt puțini.

 

În acest text sugerez câțiva indicatori de evaluare care pot stimula orientarea institutelor către performanță. Nici unul dintre ei nu vizează compararea institutelor cu standarde de performanță externe României, dar prin modul de formulare pot ca întreg să orienteze activitatea de zi cu zi a institutelor către niște obiective operaționale diferite de ce fac efectiv de obicei. Lista indicatorilor este mai jos.

 

Integrare internațională:

·       Participă instituțional în supra-organizațiile relevante domeniului ? Ce roluri și contribuții are ?

·       Câți cercetători sunt membri activi în societățile relevante domeniului ? Ce roluri și contribuții au avut în ultimii zece ani ?

·       Entitatea a organizate conferințe și alte evenimente ale societăților internaționale relevante ?

·       Infrastructura majoră a institutului este integrată în rețelele de infrastructură internaționale ? Ce organizații internaționale au avut acces la infrastructura majoră ?

 

Transfer de cunoaștere către beneficiari:

·       Număr de SME noi formate prin preluarea tehnologiilor și serviciilor dezvoltate în stadiile 1-4 în institut.

·       Creșterea cifrei de afaceri a beneficiarilor care au preluate tehnologiile și serviciile

·       Număr de brevete naționale și internaționale pentru stadiile 3 și 4 ale tehnologiilor și serviciilor.

·       Număr de publicații WoS care au validat prin comunicare internațională stadiile 1 și 2 ale tehnologiilor și serviciilor

 

Producție științifică:

·       Dinamica publicațiilor institutului în Web of Science, număr de citări și H instituțional

·       Prezența proiectelor de finanțare instituțională (tip nucleu) și prin competiție în WoS

·       Număr de review-uri sistematice, semisistematice și integrative în WoS, impactul lor

·       Număr de articole sursă primară în WoS, impactul acestora

·       Număr de seturi de date și metode publicate în reviste de specialitate, număr de seturi de date în site-uri specializate

 

Indicatori de proces – structură organizațională

·       Unitățile funcționale reflectă direcțiile de interes de pe plan internațional abordate de cele mai importante societăți internaționale și conferințe ?

·       Există unități funcționale de excelență, competitive pe plan internațional în termeni de producție științifică ?

·       Există unități funcționale neproductive permanent susținute de alte unități funcționale din organizație ?

 

Indicatori de proces – resursă umană

·       Calitatea procedurilor de concurs, deschidere față de candidați din afară, obiectivitatea criteriilor, ponderea echilibrată a indicatorilor de proces și de rezultat între criterii, solicitarea de scrisori de recomandare din afara institutului pentru pozițiile mari.

·       Număr de cercetători din diaspora reintegrați prin proiecte naționale și internaționale. Număr de cercetători reintegrați care au ajuns în poziții de management intermediar și strategic.

·       Profile Web of science, Orcid, Research Gate și Google Scholar ale cercetătorilor din Institut. Metricile cercetătorilor în raport cu ceilalți cercetători din WoS și RG.

·       Corelația dintre pozițiile cercetătorilor și metricile producției de cercetare.

·       Corelația dintre pozițiile de management ale cercetătorilor și pregătirea formală pentru managementul cercetării.

·       Există o bază largă de selecție a managementului intermediar și de vârf prin educație continuă pentru management intermediar și strategic ?

 

Indicatori de proces infrastructură:

·       Măsura în care echipamentele sunt menționate în metodele articolelor publicate în WoS. Care este producția de articole asociată utilizării echipamentelor majore. Care este rata de producție de articole în timpul de amortizare al echipamentului.

·       Măsura în care echipamentele sunt menționate în brevetele produse în institut. Care este producția de brevete asociată utilizării echipamentelor majore. Care este rata de producție de brevete în timpul de amortizare al echipamentului.

·       Raportul dintre timpul de utilizare a echipamentelor majore pentru producție de articole și brevete și timpul de utilizare pentru servicii către terți.

·       Timpul de utilizare efectivă a echipamentelor în raport cu timpul maxim de utilizare potențială.

 

Indicatori de proces proiecte de cercetare:

·       Poziții publice ale organizației pentru creșterea finanțării competitive a cercetării. Indicatori mass-media ai pozițiilor publice.

·       Educația formală a cercetătorilor pentru ciclul de management al proiectelor de cercetare.

·       Număr de proiecte internaționale în parteneriat coordonate de institut, aplicate și câștigate.

·       Integrare în rețele internaționale de proiecte.

 

Indicatori ai bugetului

·       Ponderea finanțării prin competiție de proiecte naționale și internaționale în bugetul institutului.

·       Raportul dintre bugetul anual și metricile de producție anuală și impact WoS la scara institutului.

·       Raportul dintre bugetul unei unități funcționale și producția anuală și impactul WoS la scara unei unități funcționale.

 

O evaluare de aceste fel, separat față de evaluarea formalizată deja existentă, permite recomandări pentru utilizarea eficientă a infrastructurii, recrutarea și managementul meritocratic al resursei umane de cercetare și de management, racordarea organică la standarde internaționale prin cooperare cu cei din comunitățile externe de cercetare. Rolul ei poate fi de “nudging”, înghiontire către practici mai eficiente de utilizare a bugetelor de cercetare existente, care al legitima mai bine și cererile de creștere a acestor bugete. Pentru că la rândul lor și cei care fac aceste bugete spun: n-are rost să dăm bani mai mulți într-un sistem unde organizațiile oricum nu îi cheltuie eficient.

 

Varianta să plângem toți de mila noastră nu poate fi numită o politică publică.

Câteva tipuri de limite ale științei evidențiate în timpul pandemiei

 

Tipuri de limite	Problemă	Aspect
Ale presupozițiilor filosofice	Simplificarea excesivă a viziunilor asupra lumii e dezavantajoasă în rezolvarea problemelor complexe	Vizunea reducționistă naturalistă descurajează integrarea aspectelor biologice cu a celor psihologice, sociale, economice
		Viziunea religoasă decuplată de știința modernă descurajează obținearea și utilizarea cunoașterii științifice relevante
Ale metodologiei științifice	Problema eșantionării reprezentative	Heterogenitatea
	Problema stabilirii tendințelor reale	Scara de timp a proceselor vs. scara de investigare a lor
	Problema investigării proceselor complexe organizate la scări multiple și traversând domenii diferite ale realității	Inter- și trans-disciplinaritate
		Limite obiective ale modelării integrate a proceselor complexe (teoretice, practice)
	Problema scării de timp a înțelegerii efectelor sociale ale unei medicații	Vaccinuri rapide ca experiment la scară socială în condiții de criză
Ale comunicării și aplicării cunoașterii științfice	Problema acordului dintre complexitatea abordării științifice și complexitatea situației pandemice	Mentalitățile din societate cu privire la știință care pot încuraja simplificarea excesivă în perceperea cunoașterii științifice
		Simplificările pot fi necesare din considerente de eficiență a controlui în situații de criză
		Managementul adaptativ este de dorit
	Interesele pentru neutilizarea cunoașterii științifice disponibile	Aspecte economice, instituționale și morale

Contribuții de popularizare a științei în contextul pandemiei

 

Iordache V., 2020, https://www.edupedu.ro/epidemiologia-nu-e-singura-stiinta-relevanta-pentru-luarea-deciziilor-in-privinta-epidemiilor-cercetatorul-virgil-iordache/ 13 martie 2020

Iordache V., 2020, https://www.edupedu.ro/uniformitatea-si-diversitatea-abordarilor-in-controlul-epidemiei-sunt-folositoare-la-scari-diferite-cercetatorul-virgil-iordache/ 17 martie 2020

Iordache V., 2020, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-subminarea-economiei-sub-un-anumit-prag-in-numele-dreptului-la-viata-este-imorala-consecinte-practice/ 20 martie 2020

Iordache V., 2020, https://www.edupedu.ro/transdisciplinary-research-for-the-reactive-control-and-proactive-risk-assessment-of-zoonotic-epidemics-virgil-iordache/ 27 martie 2020

Iordache V., 2020, https://www.contributors.ro/o-analiza-a-tipurilor-de-testare-pentru-covid19-%c8%99i-a-costurilor-pe-care-le-presupun/ 3 aprilie 2020

Iordache V., 2020, https://www.edupedu.ro/cercetatorul-virgil-iordache-isteria-pandemiei-si-isteria-anti-pandemiei-cum-sa-le-depasim/ 13 iulie 2020

Iordache V., 2020, https://www.edupedu.ro/rolul-bunei-educatii-in-controlul-pandemiei-si-al-efectelor-ei-cercetatorul-virgil-iordache/ 31 iulie 2020

Iordache V., 2021, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-facem-ce-am-fi-putut-face-de-la-inceput-dar-am-fi-putut/ 15 februarie 2021

Iordache V., 2021, https://www.marginaliaetc.ro/virgil-iordache-cum-putem-convinge-oamenii-sa-se-vaccineze/, 1 mai 2021

Iordache V., 2021, https://www.edupedu.ro/cercetatorul-virgil-iordache-primitivismul-cultural-si-reactiile-sociale-la-pandemie/ 12 octombrie 2021

Iordache V., 2021, https://www.edupedu.ro/cercetatorul-virgil-iordache-vaccinare-vs-nevaccinare-in-universitati/ 6 septembrie 2021

O atitudine rezonabilă în cercetare cu privire la viitoarele planuri de egalitate de gen

 

Condiționarea finanțărilor din surse europene de existența și implementarea unor planuri de egalitate de gen va duce în mod inevitabil la adoptarea acestora în organizațiile cu misiune de cercetare din România. UEFISCDI a făcut un serviciu sistemului de cercetare punând la dispoziție un model care poate fi preluat și adaptat de orice altă instituție: https://www.gep.uefiscdi.ro/#directii

 

Din punctul de vedere al naturii fenomenului trebuie spus de la bun început că are o dimensiune obiectivă și una ideologică. În domeniul ștințific al studilor de gen ele coexistă, așa cum coexistă și în domeniile care se ocupă cu problemele de mediu, sau alte probleme cu impact social imediat. Ideologizările fizicii, chimiei sau matematicii au loc mai dificil, altminteri s-ar fi făcut și ele demult.

 

Orice abordare rezonabilă a situațiilor instituționale asociate unui domeniu hibrid științifico-politic va pune accent pe temeiurile și aspctele obiectivce și va minimiza ideologizarea, care însă este inevitabilă. Oriunde oamenii dețin cunoaștere cu privire la fapte obiective, în acest caz legate de discriminarea de gen, vor încercă să le și aplice cu bune intenții, unii, și oportunist alții, cei din a doua categorie fiind mai puțini la început și mai mulți ulterior, după ce tema devine mainstream și aduce avantaje de diverse feluri. E de dorit ca rolurile obiective și poltice să fie diferite, pentru ca faptele să continue să fie evaluate obiectiv, dar instituțional se acceptă tot mai mult amestecarea rolulurilor, cu consecințe generale asupra erodării obiectivității și statutului social al instituțiilor de cercetare. Cum încă există un capital simbolic solid al universităților, cel puțin în România, nu ne așteptăm prea curând la presiuni sociale pentru ca ideologizarea problemei să fie prezentă numai acolo unde e mqi potrivit, în zona rolurilor politice. Practic oamenii de știință transferă roluri politice către organizații academice fără să mai și intre în piața politică efectivă, cu consecințele globale pe care le studiază acum cercetătorii din științe politice. La scara de timp a proiectelor de cercetare situațiile instituționale noi de felul celei despre care vorbim acum sunt însă variabile exogene, nu pot fi controlate și trebuie luate ca atare.

 

Atâta vreme cât nu este nimic deja formalizat și asumat fiecare persoană din sistemul de cercetare poate să acționeze cum dorește. Odată ce instituționalizarea se prefigurează clar persoanele cu responsabilități manageriale de top au datoria să asigura adoptarea planurilor, fie și prin copy-paste, în primul rând ca să asigure securitatea financiară a instituțiilor și racordarea la standardele academice occidental de producere a cunoașterii științifice. Dacă revista Nature se edita la București, iar Science la Cluj, dacă în fiecare reședință de județi aveam câte o universitate ca a unui land german, ne puteam lipsi poate de adoptarea rapidă a unor planuri de egalitate de șanse pentru a avea acces la proiecte europene. Nu e vorba numai de bani, e vorba de înrețelare cu oameni care știu să facă cercetare obiectivă mai bine ca noi. E treaba noastră să decuplăm ce e obiectiv de ce este ideologic pe cât posibil. Există discriminări de gen reale în cercetare și spațiul academic și față de femei, și față de bărbați, de la caz la caz, iar planurile de egalitate de gen pot fi de folos.

 

Un factor care trebuie controlat de la bun început e abuzarea de astfel de planuri în mod oportunist. Țările fost comuniste au memoria abuzurilor în numele unor etici formalizate (al eticii și integrității socialiste), cu autocritici la ședințe de partid pentru fapte din familia ta, înscenări orchestrare pentru eliminarea competitorilor, etc. Mecanismul reglării unor potențiale abuzuri azi există, se numește în prmul rând Ombudsman și Avocatul poporului, iar în al doilea rând instituția europarlamentarului. Toate instituțiile de cercetare ar fi de folos să aibă și Ombudsman, pentru că un plan de egalitate de șanse ajuns în mâna unor șefi cu prea multă putere n-ar fi decât încă un cod al eticii cercetării ajuns instrument în luptele intestine pentru putere. Obiectivul ar fi ratat și etica ar fi discreditată. România nu are un climat social al corectitudinii, ci unul al micii corupții generalizate, nu ne putem aștepta ca implementarea planurilor de egalitate de gen să nu fie sub presiunea deturnării de către interese corupte mai mici sau mai mari. Dacă abuzurile ar tinde să devină o problemă de scară națională, există europarlamentari de toate culorile politice prin care se poate da feed-back direct UE.

 

Odată adoptate în toate instituțiile, planurile pot avea un rol benefic de prevenție, pe principiul “oala acoperită – nu cad muștele-n ea”. Al doilea rol poate fi cel de facilitare a diagnozei obiective a situațiilor de discriminare de gen și a consecințelor lor instituționale. Sunt dezechilibrele majore între ponderea femeilor și bărbaților din unele organizații sau unități funcționale cauzate economic, sau datorate unor discriminări de gen ? Dacă inițial cauzele au fost, ipotetic, economice, ulterior ele sunt însoțite și de discriminări de gen ? Ce consecințe asupra producției academice didactice și științifice există în funcție de domeniul de cercetare ? Ce consecințe vom avea în zece ani dacă acum angajăm numai domni, sau numai doamne într-o organizație sau o unitate funcțională în funcție de domeniu ? Cum se pot modifica situațiile structurale diagnosticate ca disfuncționale în mod eficient ? Prin ce măsuri pot fi stimulate angajarea doamnelor sau a domnilor pentru ca distribuția resursei uman pe genuri să devină mai echilibrată ți cu folos pentru climatul de lucru, când există disfuncționalități ? Toate acestea sunt întrebări la care existența unor planuri de felul celui elaborat de UEFISCDI poate ajuta în găsirea unui răspuns și luarea unor măsuri concrete.

 

Nu are nici o relevanță că în UE planurile de acest fel nu au fost neapărat concepute pentru a rezolva situații de felul celor din paragraful anterior. Odată adoptate nimic nu împiedică folosirea lor pentru orice fel de situații unde distribuția de gen e disfuncțională în arenele de acțiune locală din România. E un mecanism tipic de ex-aptare: o trăsătură evoluată pentru ceva e folosită ulterior pentru altceva, crescând performanța în alt mediu. Mediul din spațiul occidental nu e identic cu cel din România, exaptarea parțială e inevitabilă. Evoluția culturală folosește, ca și cea biologică, ce e la dispoziție.

 

Nu are nici o relevanță că în publicul larg conceptualizările despre gen nu sunt general acceptate, în particular în publicul credincios. E treaba fiecăruia ce face acasă și în spațiul publicul, câtă vreme repectă legea. Planurile pentru egalitate de șanse pot fi utile în mediul intern organizațional pentru o producție academică didactică și de cercetare, la fel ca oricare document de politică internă. Astfel de planuri pot îmbunătăți performanța generală academică și a institutelor de cercetare, ele nu trebuie privite ca având o valoare în sine și ca general aplicabile în societate. Ele pot funcționa foarte bine când există limite clare între zona profesională și cea personală, limite care nu existau în comunism, dar există în capitalism, când spațiul public nu este acaparat de un partid sau altul, de o viziune asupra lumii sau alta, și când cercetării înșiși nu amestecă rolurile profesionale cu cele personale.

 

Orice top-manager va transforma prin gut-feeling sau raționalist o potențială amenințare într-o oportunitate pentru mai bunul mers al organizației. La structura socială din România planurile de egalitate de gen pot fi și amenințări, prin clivajele organizaționale pe care le pot induce, dar pot fi și  oportunități pentru ieșirea din situații despre care prea multă lume nu vorbește, necum să mai și acționeze. Împreună cu acestea se pot rezolva firesc și probleme țintă vizate orginar de instituțiile europene.

 

Dincolo de acestea, e mult mai probabil ca și aceste planuri să fie tratate ca o formă fără fond, în buna noastră tradiție. Nu e însă o fatalitate.

Contribuții la programul teoretic al evoluției biologice și culturale

Biologie teoretică / filosofia biologiei / evoluția instituțiilor

 

·       Iordache V., 2008, Explorări dincolo de individualism și holism – Ideea de evoluție a instituțiilor la F. A. Hayek și D. C. North, Ed. Ars Docendi, București, link

·       Iordache V., 2008, Sensul sintezei din teoria sintetică a evoluției, în Iordache V. (editor) “Biologia ca formă a culturii”, Ed. Ars Docendi, București, 86-95, link

·       Iordache V., 2009, Conceptul general de evoluție, În Staicu Laurențiu (editor) “Raţionalitate şi evoluţie: explorări filosofice ale complexităţii” Ed. Universităţii din Bucureşti, 83-155, link

·       Iordache V., 2010, Reconstrucția obiectelor productive din "Originea speciilor", în Flonta M., Staicu L., Iordache V. (editori) “Darwin și gândirea evoluționistă”, Ed. Pelican, 75-108, link

·       Iordache V., 2021, Despre posibilitatea unei teorii formal-structurale a înseşi condiţiilor de posibilitate ale organizării evolutive, Research gate preprint, DOI: 10.13140/RG.2.2.28219.95523, link

·       Iordache V., 2021, Presupoziții filosofice ale proiectului de cercetare a statutului ontologic şi epistemic al unităţilor selecţiei în biologie şi ştiinţe socio-umane, Research gate preprint, DOI: 10.13140/RG.2.2.14798.18242, link

·       Iordache V., 2021, O oportunitate: predarea programului teoretic al evoluţiei biologice împreună cu elemente de filosofia ştiinţei, la conferința Conferinţa naţională de filosofia educaţiei: Filosofie, Educaţie, Distanţă. Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, Research gate DOI: 10.13140/RG.2.2.19726.48964, Martie, link

·       Iordache V., 2021, A reconstruction of the concept of time used in the “Origin of species” and in the current evolutionary biology, la conferința “Conceptualizări ale timpului în practica cercetării științifice. Dialoguri interdisciplinare”, Universitatea din București, Research gate DOI: 10.13140/RG.2.2.24426.64963, Mai, link

 

Popularizarea programului teoretic al evoluției

 

·       Iordache V., 2015a, Teoria evoluţiei trebuie să se predea din nou în şcolile din România, platforma contributors, 23 ianuarie, link

·       Iordache V., 2015b, Ce înseamnă specie în biologie pe înțelesul tuturor, 15 martie, plaforma Contributors, link

·       Iordache V., 2016a, Despre lipsa de legătură a teoriei evoluției biologice cu teologia, platforma Contributors, 12 martie, link

·       Iordache V., 2016b, Surse ale relaţiei actuale dintre biologie şi religie în România. O listă bibliografică de articole din anii 1954 -1967, 3 august, link

·       Iordache V., 2017, Despre compatibilitatea teoriilor evoluției naturale și culturale cu creștinismul, 25 mai, link

·       Iordache V., 2018, Organism, specie, gena - ce inseamna aceste concepte in biologia contemporana. Curs rapid, Hotnews/Contributors, 21 decembrie, link

·       Iordache V., 2020, Evoluția numerelor: note de lectură la o carte de Paolo Zellini, platforma Contributos, 24 februarie, link

·       Iordache V., 2021, Verificări reciproce și contraponderi între domenii de cunoaștere – implicații pentru politicile publice din educație și cercetare, platforma Edupedu, 1 noiembrie, link

 Distribuire a unor materiale din perioada comunistă:

 

·       Extras din manual de biologie pentru clasa a XII-a din 1968, link

·       Extras din Botnariuc N., 1959, Charles Darwin și teoria sa despre evoluția viețuitoarelor, link.

·       Arhivă articolelor din perioada 1954-1967 scanate la Biblioteca Academiei Române discutate în Iordache (2016b) poate fi descărcată de aici (pe pagina articolului nu mai funcționează link-urile).