Soluții pentru dezvoltare

 

Antropologic științific nu se poate argumenta vreo diferență de gen (kind) între obiceiurile papuașilor, eschimoșilor și creștinilor, toate sunt dintr-un trunchi comun. Superioritățile civilizaționale țin de contexte istorice ale evoluției biologice și culturale, unele obiectiv vorbind contingente, și de competitivitatea în competiția grupală. Că nu există un avantaj dat numai de trăsătura creștinism se vede clar din disfuncționalitatea Rusiei și din excelența Japoniei. Ideologia progresistă a diversității culturale e perfect justificată moral într-un context obiectiv, abuzurile diversității de gen fiind periferice.

 

Ne pot interesa ca români ortodocși două teme, fundamental diferite:

1.     situația culturii și societății noastre, ce putem face pentru a deveni mai buni comparativ cu niște criterii care dau competitivitate grupală

2.     centralitatea vieții spirituale creștine, dacă e nevoie să fie argumentată și cum poate fi argumentată

 

La 1:

·       putem fi mai performanți prin însușirea standardelor din societățile performante, dar nu și a justificărilor filosofice și abuzărilor de fenomenele culturale respective. De exemplu, diversitatea culturală e un concept bun, trebuie respinsă reducerea lui biocentrică și pretențiile excesive în numele ei. Pentru asta trebuie în mod clar identificate mecanisme obiective ale performanței.

·       standardele se ancorează în presupozițiile care funcționează în arenele de acțiune din România. E o treabă de creativitate.

 

La 2:

·       varianta scurtă: nu e nevoie de nici o argumentare, îți veți de viața creștină. Dezavantajul e că fără atenție la 1 dispare descendența creștină națională, omul nu e numai ființă duhovnicească.

·       varianta lungă cu interese instituționale (acest interese fiind cu nimic diferite de ale papuașilor, eschimoșilor, etc):

o   un model de lume în care știința, filosofia, teologia academică și reprezentările lor sunt periferice în raport cu nucleu central al vieții persoanelor. Asta implică o anumită așezare, secundă, a criteriilor de performanță și mecanismelor competitivității. Odată social general acceptat (oricum de facto e acceptat) se poate insera omenitatea unică a lui Hristos.

o   subtilități de felul conceptualizării timpului, pentru elitele filosofice, teologice și științifice, mai mult ca a susținere modelului de lume din A.

 

Dacă instituțiile creștine vor continua respingerea mecanismelor performanței caracterul nostru periferic e asigurat și disoluția lor istorică e garantată. Dacă internalizarea mecanismelor performanței se va face împreună cu aparatul teoretic justificativ și cu abuzurile din societățile performante, disoluția noastră culturală e garantată. Dacă vrem să progresăm și să ne menținem și identitatea avem de făcut ceva de felul celor de mai sus.

 

Se poate observa că ar putea să existe și un rol al universităților, dar nu sunt optimist că mai poate exista. Universitățile au alte funcții în societatea noastră decât gândirea și producereea de cunoaștere, ele acționează reactiv, nu proactive, deja există în aceste instituții mecanisme sociale interne de respingere a oricăror funcții relevante pentru progresul social și cultural și conservare a micilor avantaje personale ale celor care au ocupat aceste niște.