Natura meritului în cercetarea științifică

 

Obsesia utilitaristă a maximizării tipică oamenilor lipsiți de principii, onoare, dispuși să speculeze orice pentru a dobândi mai multe resurse și putere, justifică să reiterăm lucruri cunoscute cu privire la natura meritului în cercetarea științifică.

 

Meritul științific constă în înțelegerea și exercitarea echilibrată a rolurilor existente în producerea cunoașterii științifice și în evaluarea ei (tabelul 1a-d, tabelul 2), fără carență și fără exces în manifestarea unuia sau altuia dintre roluri. Dată fiind complexitatea procesului de producere a cunoașterii științifice nu poate exista nici un om de știință azi care să îndeplinească simultan toate rolurile, dar orice organizație cu misiune de cercetare are obligația să le acopere pe toate în mod potrivit. Pe traseul său de carieră un om de știință poate trece prin multe dintre aceste roluri. Este responsabilitatea managerilor de organizație și de sistem să creeze o cultură organizațională și practici în acord cu natura meritului științific.

 

Tabelul 1a Meritul în proiectarea și coordonarea cercetării.

 

 

Tabelul 1b Meritul în producerea de date.

 

Tabelul 1c Meritul în procesarea datelor.

 

Tabelul 1d Meritul în scrierea publicațiilor științifice.

 

Tabelul 2 Meritul producției finite de cunoaștere științifică.

 

În esență meritul științifică rezultă dintr-o autolimitare o tendințelor naturale de maximizare a utilității psihologice sau materiale pe baza unor exigențe morale și etice. Folosul moralei și eticii în context organizațional vine din faptul că nu sacrifică eficacitatea în daunei eficienței personale sau organizaționale (să iei bani fără să produci mai nimic, respectiv să produci pe termen scurt ca organizație foarte mult distrugând durabilitatea producției pe termen lung).

 

Există oameni de știință și există oameni care numai au semnat la angajare o fișă a postului cu atribuții în domeniul științei. Există manageri care provin dintre oameni de știință și manageri care provin dintre semnatari întâmplători de fișe ale postului. Oamenii de știință cunosc natura meritului în cercetarea științifică, cei cu statutul de semnatari ai unor fișe de post privesc acest domeniu de preocupări umane cu o privire oportunistă. Și mâine cei din urmă s-ar ocupa de ghicit în cafea în loc să fie cercetători dacă acestea ar fi preocupări care conferă statut social și bani. Poate că ar fi ceva mai potrivit ca pentru astfel persoane să existe universăți și institute pentru ghicit în cafea și activități conexe pe bani publici. În acest mod del puțin activitatea oamenilor de știință nu ar mai fi perturbată printr-un amestec fără rost al unor practici diferite.