Avem,
pe de o parte, situația faptelor lui Nicolae Paulescu și, pe de altă parte,
situația faptelor de instrumentalizare a imaginii lui Nicolae Paulescu. Pentru
obiectivitatea cunoașterii faptelor sale putem apela la literature științifică
din domeniul istoriei medicinii, disponibilă oricui o caută pe un motor
academic. Literatura științifică e verificată colegial printr-un process
editorial aparte și nu reprezintă opinii, ci fapte despre care e rezonabil să
credem că sunt adevărate.
În
cazul faptelor Nicolae Paulescu aflăm în câteva minute următoarele:
· “Nicolae Paulescu
who was professor of Physiology in Bucharest, was also quite close to the
discovery of insulin but the researchers in Toronto were faster and more
efficient. Banting and Macleod won the Nobel price, which Banting shared with
Best and Macleod with J. Collip. The contribution of Paulescu in insulin
discovery was recognized after his death.” (Karamitsos 2011).
· “He may be
acknowledged for his scientific work, but unquestionably should not be feted
and honored. Quite the contrary – he should be unequivocally censured for his
contribution to the dark pages of Romanian history.” (Zvi Laron 2008).
Prima sursă e accesibilă gratuit numai ca rezumat,
pasajul citat e din rezumat. Oricine lucrează într-o universitate sau un
institut de cercetare are acces și la sursa pe larg, fiind cumpărată de statul
român.
Faptele de instrumentalizare a imaginii lui Nicolae
Paulescu țin de un proces general în acțiunea politică și religioasă explicabil
prin constrângerile de comunicare publică de mase. Oricine dorește poate, cu o
minimă în investiție în cărți de științe ale comunicării, să înțeleagă că în
comunicarea publică eficientă nu pot exista nuanțe, că mesajul unitar și clar e
esențial pentru a induce un anumit comportament. Apar inevitabil narațiuni
opuse, un meci, ceva care să genereze emoții, rating, comportamentul dorit al
cititorului. Procesele de comunicare publică de acest fel funcționează pentru
că publicul nu are instrumentele pentru acces la cunoaștere obiectivă, sau ele
sunt prea scumpe ca să le pună în practică și se orientează pe termen scurt
pentru decizii după mesajele intens mediatizate.
Comentarii
·
Orice om de știință
face și lucruri bune, și prostii. Darwin a scos Orginea speciilor, dar a greșit
cu reducerea culturii la biologie. Einstein a refuzat concluzia peer-review și
a trimis articolul la o revistă care l-a publicat direct și s-a dovedit a fi greșit
ce spunea. Haeckel a făcut o treabă excelentă cu ecologia și și-a fraudat
desenele ca să-i iasă o teorie falsă în embriologie. Concluzia e simplă: se
judecă faptele, nu persoanele, unele sunt bune, altele sunt proaste, sau chiar
rele. Instrumentalizarea imaginii persoanelor în religie și politică e calea
sigură spre fals istoric și non-știință.
·
Faptul că Nicolae Paulescu
apare azi public ca non-valoare științifică e rezultatul incapacității
instituționale a Bisericii de a separa șțiința de falsă știință, coroborat cu
nevoile de instrumentalizare a persoanele în comunicarea publică și de către
alte instituții, cum este Academia Română. Meciurile geopolitice nu iartă și
vom rămâne în imaginarul public și fără puținul pe care îl avem. E ca la carte: cui are i se va mai
da, iar cui nu are i se va lua și puținul pe care îl are. Nu există nici o cale
de a opri aceste lucruri, articole de felul celui de aici permit numai o
înțelegere a ce se întâmplă, dar nu modifică rezultatul final. Odată ce ai luat
decizii greșite personale și instituționale în trecut ele au consecințe.
·
Acțiunile de reformă
a statului ar trebui să țintească numai o restructurare a Academiei Române și a
institutellor sale trebuie, nu o lichidare, în pofida faptului că narațiunile
emise de această organizație uneori vin în contradicție cu interesele atltantice
și de modernizare a României. Argumentul este că nu există nici o altă
organizație care să reprezinte capital simbolic științific, secular în România,
vor mai trece vreo 50 de ani până se vor pune pe picioare universitățile, și
orice țară are nevoie și de capital simbolic secular pentru a păstra ordinea
socială, pentru funcționarea culturii și indirect a economiei. Academia Română
beneficiază în imaginarul nostru de prestigiul modelului francez, la care se
adaugă și eforturile unora dintre personalitățile din structura ei.
Pe măsură ce instrumentele pentru acces la cunoaștere
obiectivă sunt mai ieftine e de presupus că narațiunile polarizante bazate pe
cunoaștere falsă vor fi mai puțin eficiente. Acest text poate fi privit ca un
catalizator civic în acest sens. Viabilitatea unei democrații depinde și de
efortul de a aduce adevăr obiectiv în discursurile publice. Utilitatea
adevărului obiectiv este la o scară de timp intermediară între cea a cea a
vieții politice electorale și cea a vieții instituției Bisericii.
Bibliografie
·
Karamitsos D. T.,
2011, The story of insulin discovery, Diabetes Research and Clinical Practice,
93 S1, S2-S8, disponibil on-line aici: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21864746/
·
Zvi Laron M. D.,
2008., Nicolae C. Paulescu – Scientist and Politician, The Israel Medical
Association Journal: IMAJ, 10, 491-493, disponibil on-line aici: https://www.researchgate.net/publication/23218270_Nicolae_C_Paulescu_-_Scientist_and_politician
Notă:
·
Am prezentat un
concept de știință falsă și criterii de identificare a ei aici, cu referire explicită
la Nicolae Paulescu. Fapte de știința falsă sunt prezente și în alte
domenii, cum ar fi studiile de gen, am discutat despre aceasta în dialogul de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu