Formalizarea metodei de producere a cunoașterii științifice: să fie cu măsură

 

O bună parte din impostura publică în domenii unde sunt necesare competențe bine delimitate este datorată absenței know-how-ului despre știință. Situația este inevitabilă în societatățile în care există numai un secol și ceva de când acest domeniu se dezvoltă sub presiunea formelor instituționale fără fond. Procesul natural de evoluție organică a comunităților științifice ara loc la scara secolelor. În țările unde știința pare să fi crescut mai rapid este fie datorită furtului de idei, fie datorită unor planuri de susținere masivă din exterior. Nu există nici un interes pentru susținerea României din exterior, pentru că ar crește costurile de control și ar micșora exportul de creiere.

 

În acest condiții o soluție bottom-up poate fi formalizarea metodei de producere a cunoașterii științifice acolo unde există această cunoaștere tacită la scara unor grupuri, sau chiar la scara unor organizații. Formalizarea trebuie să fie cu măsură, pentru a  nu sări din lac în puț: rigidizarea procedurală subminează creativitatea științifică. Procedurile, dacă e să fie de folos, trebuie să fie flexibile, să permită adaptabilitate în timpul implementării lor și să fie revizuite frecvent, la scara de timp a câtorva ani. Pe de altă parte, în contextul unei societăți imature cultural formalizarea e bună pentru că evidențiază locul fiecărei resurse necesare pentru producția cunoașterii științifice și astfel nu permite deturnare textelor cunoașterii științifice către abordări dogmatice scientiste, sau, din contră, către interpretări textualiste relativiste, adică citirea textelor științifice ca pe niște narațiuni. Ştiința e un exercițiu cu constrângeri foarte multe dinspre realitate şi dinspre resurse şi instrumente și se află în permanentă evoluție: nu poate fi nici dogmatică, nici relativă. Pentru a înțelege de ce e așa e nevoie să fie cunoscută în mecanismele ei de producție.

 

În acest text prezint un exemplu de procedură flexibilă pentru scrierea unui articol științific sursă primară. Sursele primare sunt cele în care se raportează cunoașterea la prima mână, sursele secundare sunt sinteze focalizate de surse primare, iar sursele terțiare sunt sinteze mai ample cu sistematizări și dezvoltări teoretice (sub forma unor cărți).

 

 

Exemplu de procedură

 

 

1 Aspecte generale:

 

Producerea de articole este o etapă importantă a procesului de producție a cunoașterii științfice. Scrierea articolelor științifice nu este o activitate de diseminare a rezultatelor științifice, ci pasul final de verificare independentă a calității, validare obiectivă și stabilire a poziției cunoașterii științifice rezultate în ierarhiile de merit agreate de comunitatea ștințifică în sub-domeniul de cercetare respectiv. Diseminarea cunoașterii este o activitate separată, finanțată din pachete de lucru distincte ale proiectelor, are loc îndeosebi după publicarea articolelor științifice și se referă la transferul rezultatelor către publicul larg și deținătorii de interese prin metode specifice care sunt în bună măsură legate de activitățile de PR ale proiectelor și organizațiilor de cercetare.

 

 

2 Principii:

 

·         Folosirea metodei științifice la cele mai înalte standarde

·         Crearea unor seturi de date la cele mai înalte standarde metodologice cu control al calității pentru fiecare tip de variabilă.

·         Control al respectării standardelor de etică și integritate academică, asigurarea trasabilității datelor și stadiilor de elaborare a manuscriselor în toate etapele de producție a lor, criterii transparente și anunțate în prealabil de stabilire a autorilor

·         Eficacitate, articolele vor răspunde scopurilor proiectelor care au finanțat producerea lor

·         Eficiență, articolele vor fi produse într-un interval de timp rezonabil după finalizarea contractelor care au furnizat proiectarea cercetării și seturile majore de date în fază finală de producere.

 

 

3 Pași pentru creșterea ritmului de producere a cunoașterii ștințifice în stadiu publicat:

 

1.      Pregătirea setului de date brute într-un format publicabil în depozite on-line cu DOI agreate de revistele științifice de cel mai înalt nivel (exemplu https://www.nature.com/sdata/policies/repositories )

2.      Citirea tiparului general de articol specific grupului de cercetare din Anexa 1. Decizie cu privire la structura dorită a capitolului de rezultate.

3.      Prelucrarea datelor în acord cu ipotezele și obiectivele, identificarea rezultatelor principale și a rezultatelor asociate de importanță secundară.

4.      Alegerea revistei căreia îi va fi trimis manuscrisul. Citirea a 2-3 articole recente din acea revistă pentru identificarea formatului detaliat (structura pe paragrafe a capitolelor, numărul mediu de titluri la bibliografie).

5.      Adaptarea structurii general de articol din Anexa 1 a procedurii pentru a se potrivi cu formatul încurajat sau impus de revista aleasă. Decizie cu privire la forma finală a structurii / planului articolului.

6.      Selectarea și organizarea bibliografiei preliminare în directoare corespunzând fiecărui paragraf major din articol, conform Anexei 1: 1 Introduction Subfield, 2 Introduction Topic, 3 Introduction Problem, 4 Methods, 5 Discussion Comparisons, 6 Discussion Significance.

7.      Propunerea listei preliminare de autori principali și co-autori folosind criteriile din Anexa 2 a acestei proceduri.

8.      Distribuirea către autori și persoanele care vor fi menționate la mulțumiri a sarcinilor pentru contribuții la redactarea articolului cu termenele lor limită.

9.      Integrarea contribuțiilor, propunerea listei finale de autori principali și coautori, obținerea acordului final al tuturor cercetătorilor menționați în articol cu privire la forma finală a manuscrisului care va fi înaintat spre publicare.

 

 

Încheiere

 

Parcurgând procedura și anexele ei publicul larg poate sesiza cât de departe este modul de a gândi științific de reprezentările despre știință formate la nivel preuniversitar. E limpede din ea, de asemenea, cā nu poți preda cu noimā despre scrierea academicā dacā nu stāpâneşti producția ştiinței respective şi e la fel de clar cā ciclul de licențā nu se poate separa puternic de master şi doctorat într-o universitate de cercetare avansatā. Această separare destul de fermă în realitatea instituțională e rezultatul faptului că multe cadre didactice nu au know-how-ul despre producerea cunoașterii științfice la standarde internaționale. Situația este responsabilă și pentru iluzia că multe universități din România ar putea să fie implicate în orgnizarea ciclului de doctorat. Nu poate exista un ciclu de doctorat viabil fără formare puternică la licență a studenților în spiritul științei ca fenomen viu, iar aceasta nu poate avea loc fără servirea ciclului de licență de către profesori care sunt și oameni de știință toată cariera, nu numai specialiști în predare.

 

Un alt aspect care se poate observa este că ceea ce numim etică și integritate academică este inseparabil de procesul de producere a cunoașterii științifice. Nu poate exista o specializare abstractă în etică și integritate, separările instituționale de acest fel deturnează atenția de la funcția acestor standarde, care este de asigurarea calității cunoașterii științifice cu tot ce implică ea operațional. Specializarea instituțională în etică și integritate este bună numai dacă funcționează ca un catalizator finanțat de la niveluri manageriale al evoluției bunelor practici în unitățile funcționale care produc efectiv știința. Codificarea hipergenerală, care acoperă numeroase domenii științifice, trebuie completată cu formalizări la firul ierbii, altminteri vor fi percepute ca frâne în producție și utilizate pentru tranșarea unor dispute locale. În particular, problema plagiatului academic este o problemă relativ mică, undeva în lanțul de producție al științei, și nu se poate rezolva punctual, ci numai prin creșterea know-how-ului despre știință în domeniile respective. Profilarea ei foarte sus pe agenda publică e un mod reactiv de a compensa absența unor abilități și competențe de fond în sistemul de educație și cercetare.

 

Am discutat în acest text câteva aspecte despre formalizarea producerii cunoașterii științifice, insistând pe disfuncția atât a absenței totale, cât și a supralicitării. Am dat un exemplu de procedură creată recent pentru a ghida tinerii în formare, doctoranzi și asistenți de cercetare. Cele aduse în atenția publicului prin acest text nu sunt soluții imuabile, ci reflectă numai eforturi de evoluție către o normalitate academică. România pare într-un moment favorabil, putem încerca să lăsăm ceva mai bun tinerilor decât am avut noi parte.

 

 

 

 

Anexa 1 Tiparul general al unui articol sursă primară în Centrul pentru servicii ecologice “Dan Manoleli” al Universității din București pentru adaptare la specificul jurnalului și al cercetării efective. Textul este în engleză deoarece toate revistele relevante în domeniul nostru publică numai în această limbă de circulație internațională.

 

 

 

Abstract (its structure is depending on the journal)

 

Background …….. Scope (we present…, then why is this important for the topic)……… Conclusions

 

or

 

Main finding (Here we show….). Sub-field and topic. Methods. Conclusions.

 

Introduction

 

Para 1 Context 1 The sub-field of research 5 short phrases, each with 2-3 citations. The field is the outer layer of knowledge including the problem (paragraph 3). It may be different depending on the journal. For examples phyto-stabilization in phytoremediation journal, or ecosystem services in an environmental journal, or effect of a class of pollutants in an toxicology or pollution journal, or phenotypic plasticity, or modeling in other journals.

 

Paragraph 2a Context 2 The specific topic of research 5 short phrases, each with 2-3 citations. This paragraph makes the link between the sub-field and the problem.

 

Paragraph 2b Methodological context. This paragraph only when the methods add something different to the methods in the field. E.g. some innovative experimental design, or some innovative amendments. 3-4 phrases with 2 citations each.

 

Paragraph 3 The problem tackled in the article. 4 phrases, each with 2-3 citations. The problem belongs to the topic (e.g. some kind of traits specific to a particular ecosystem service belong to the traits topic, or the role of organisms in the production of ES, depending on the journal and kind of research). In the end the formulation of the hypotheses (one or two, no more) or of the objectives (one or two) of the article. If the hypotheses is complex, across many scales or along a causal chain, a figure should be included (as in Neagoe et al. 2014).

 

Methods

 

Subchapter 1 The site

 

Subchapter 2  The field or experimental design

 

Subchapter 3 The measured variables by types. Sub-sub chapters for some specific techniques may be included, if it is the case.

 

Subchapter 4 Data processing. It may include of workflow figure, if the processing is complex.

 

Results

 

The order is not unique, it depends on the hypotheses or the objective. If the article reports fundamental results the order of subchapters may be

·         Raw phenomena sub-chapters (facts proved by tests for differences between average values, a spatial structure of field date at some scales, a change in time, depending on the hypotheses), and then the sub-chapters with potential causal relations between the facts, which might explain some facts by other ones (e.g. by correlations between variables occurring in the separate facts – facts in soil with facts in roots, facts at individual scale with facts at plot scale).

·          Sub-chapters along the causal chain depicted in figure 1 in the introduction, followed by subchapter with other explorations of data to reveal their structure independent of the hypotheses, if there is one and there is space in the article format in that journal (e.g. by multivariate techniques).

 

If the article reports applied results the order may be:

·         The main results supporting the objective (e.g. plant cover, or plant biomass for a new phytoremediation technique, or plant role in the production of an ecosystem service – e.g. erosion control, or control of leaching of toxic elements)

·         Other relevant results fine tuning the main results. E.g. the oxidative stress of plants in the successful variants, or the co-leaching of nutrients together with the toxic elements).

 

The specific structure of the Result is decided from the beginning the manuscript writing, because it may influence the content of the Introduction (in subfield and specific topic).

 

Discussion

 

Subchapter 1 Comparison of facts/findings with the findings of other authors, 2-3 phrases with 2-3 citations for each subchapter in the results.

 

Subchapter 2a For fundamental articles (e.g. plant science, ecology, biogeochemistry):

·         Discussion of the significance of the  results for future research, one paragraph for each direction of research (e.g. one for stoichiometric traits, one for mechanical traits, one for oxidative stress, one for integrated research).

 

Subchapter 2b For applied research (e.g phytoremediation, or monitoring):

·         Description of the TRL level of the results, up to 4. Discussion of the significance of the  results for the development of techniques in the field at higher TRL level.

·         Discussion of potential economic feasibility of the future techniques, why the people would farther work on this problem from economic perspective.

 

Subchapter 2c For complex articles (as in environmental science, e.g. STO-TEN, or in multidisciplinary journal, Nature Plants, Scientific Reports)

·         2a and 2b together

 

The subchapters may restrain to paragraph depending on the dimension of the article imposed by the journal.

 

Conclusions

 

About the hypothesis or objectives.

 

About exploratory / fine tuning results, if it is the case.

 

About significance of the main results for future fundamental research or for technologies, or for both of them.

 

Acknowledgments

 

Role of each author:  X.Y contributed to research design and coordination (50%), measurement (10%), data processing (50%), article writing (60%). The sum of all authors is 100 %. Thanks to other contributors who are not authors, e.g. for measurements below 5%, or for a figure in the methods with the site, etc. Recognition of projects for research design and measurements (main project, or one extra if there are two research hypotheses with the same large complex experiment), for finalization of some measurements (extra project if it is the case), for data processing and article writing (extra project).

 

 

References

 

No more than 60-80 for an article, excepting for complex article (basic and applied research together) about 100.

 

The number might be shorter depending on the journal.

 

 

Raw data

 

Uploaded with DOI in a public repository, referred in the methods in the sub-chapter about data processing.

 

 

 

 

Anexa 2 Criterii de stabilire a autorilor unui articol sursă primară. Tabel tradus și adaptat după informațiile disponibile la https://journals.plos.org/plosone/s/authorship

 

 

 

Un model complet de universitate

 

Criza educaţiei în timpul pandemiei ne oferă oportunitatea să ne întrebăm ce fel de educaţie dorim. Asupra României sunt exercitate câteva feluri de presiuni în privinţa tipului de universitate. Presiunea economică e pentru un model antreprenorial, în serviciul sectorului economic. Presiunea religiilor seculare e pentru un model evoluat din cel humboldtian prin distrugerea relativistă a prestigiului ştiinţelor moderne datorită nevoilor spirituale şi de status nesatisfăcute. În apărare se află adepţii modelului humboldtian, în general reprezentaţi ai umanioarelor care încă există datorită caracterului periferic al culturii noastre în raport cu centrul care pune presiune. Marginali cu totul sunt teologii academici, al căror rol nu e recunoscut ca relevant de nici unul din modelele mai noi. Teologii academici ar dori universităţi de felul celor din etapa prehumboldtiană. În acest text propun un model complet de universitate.

 

Ideea modelului este de a recunoaşte roluri coplementare ale tuturor abordărilor în raport cu valorile publice folositoarea unei ţări şi cu sectoarele instituţionale. Valorile sunt cele caracteristice unui model de om prezentat anterior în textul Ortodoxie, artă şi bună educaţie: cadru analitic, exemplu de aplicare. Structura şi rolul unei universităţi după model complet este prezentată în figura 1.

 

Figura 1 Structura şi rolul unei universităţi complete. Modelele antreprenorial şi humboldtian nu au valoare strategică şi funcţionează la nivelul tactic al unor unităţi funcţionale, fiind subsumate unei strategii bazate pe un model complet de om.

 

 

Comentarii:

·         Soluţia instituţională în sistemul naţional de educaţie pote fi cu trei-patru universităţi complete şi o populaţie de altele cu structuri mai simple, calibrate pe resursele disponibile şi standarde internaţionale de funcţionare.

·         Există două tipuri de riscuri totalitare: teocratic şi tehnocratic (scientist, epistocratic). Cel actual pentru România este riscul epistocratic al modelului antreprenorial cuplat cu corectitudinea politică din unele universităţi occidentale rezultată din evoluţia disfuncţională a modelului humboldtian. Adoptarea explicită a unui rol complet de universitate în România minimizează aceste riscuri.

·         Modelulul complet de universitate deja există în România datorită jocului de forţe geopolitice şi culturale, prin poziţia de interfaţă a ţării noastre, dar este considerat disfuncţional. În realitate ele e disfuncţional pentru că nu face ce ar trebui, nu din cauze structurale. Se poate cu uşurinţă adopta strategic explicit un astfel de model şi pune presiune pentru ridicarea standardelor şi îndeplinirea funcţiilor reale ale tuturor unităţilor funcţionale ale universităţilor, limitând preocupările pentru alte nişe (extinderea ideologică a ştiinţelor spre zone existenţiale şi a teologiei spre nişe practice locale) posibile datorită lipsei de concentrare pe performare maximă în nişa proprie.

·         Limitarea tendinţelor totalitare ştiinţifice şi religioase se face de către umanioare. Umanioarele sunt centrale epistemic în modelul complet de universitate, operează pe întreg gradientul unicitate – universalitate, metaforic – formal, din ele au evoluat istoric şi teologia academică şi ştiinţele moderne şi continuă să joace rolul de punte potrivită pentru dialogul dintre cele două prin toate ramurile sale (filologie, istorie, filosofie).

·         În modelul complet teologia academică are obligaţia să fie la curent cu tot ce există la zi în zona umanioarelor şi a ştiinţelor moderne, să se actualizeze în demersurile de interpretare cu cosmologia la zi. Facultāțile de teologie ar putea avea prin restructurarea ciclului de licenţă, sau prin cicluri de master speciale, o iniţiere în ştiințe, filosofie şi arte pe fond, urmate de o înţelegere teologicā a lor ulterioară. În forma actuală apar tensiuni datorită neînţelegerii mizelor modelului humboldtian, perceput numai ca responsabil de depăşirea modelului vechi universitar teocentric depăşit istoric. În loc de un model teocentric se poate evolua spre unul atoate-susţinător, numit aici complet.