Un model complet de universitate

 

Criza educaţiei în timpul pandemiei ne oferă oportunitatea să ne întrebăm ce fel de educaţie dorim. Asupra României sunt exercitate câteva feluri de presiuni în privinţa tipului de universitate. Presiunea economică e pentru un model antreprenorial, în serviciul sectorului economic. Presiunea religiilor seculare e pentru un model evoluat din cel humboldtian prin distrugerea relativistă a prestigiului ştiinţelor moderne datorită nevoilor spirituale şi de status nesatisfăcute. În apărare se află adepţii modelului humboldtian, în general reprezentaţi ai umanioarelor care încă există datorită caracterului periferic al culturii noastre în raport cu centrul care pune presiune. Marginali cu totul sunt teologii academici, al căror rol nu e recunoscut ca relevant de nici unul din modelele mai noi. Teologii academici ar dori universităţi de felul celor din etapa prehumboldtiană. În acest text propun un model complet de universitate.

 

Ideea modelului este de a recunoaşte roluri coplementare ale tuturor abordărilor în raport cu valorile publice folositoarea unei ţări şi cu sectoarele instituţionale. Valorile sunt cele caracteristice unui model de om prezentat anterior în textul Ortodoxie, artă şi bună educaţie: cadru analitic, exemplu de aplicare. Structura şi rolul unei universităţi după model complet este prezentată în figura 1.

 

Figura 1 Structura şi rolul unei universităţi complete. Modelele antreprenorial şi humboldtian nu au valoare strategică şi funcţionează la nivelul tactic al unor unităţi funcţionale, fiind subsumate unei strategii bazate pe un model complet de om.

 

 

Comentarii:

·         Soluţia instituţională în sistemul naţional de educaţie pote fi cu trei-patru universităţi complete şi o populaţie de altele cu structuri mai simple, calibrate pe resursele disponibile şi standarde internaţionale de funcţionare.

·         Există două tipuri de riscuri totalitare: teocratic şi tehnocratic (scientist, epistocratic). Cel actual pentru România este riscul epistocratic al modelului antreprenorial cuplat cu corectitudinea politică din unele universităţi occidentale rezultată din evoluţia disfuncţională a modelului humboldtian. Adoptarea explicită a unui rol complet de universitate în România minimizează aceste riscuri.

·         Modelulul complet de universitate deja există în România datorită jocului de forţe geopolitice şi culturale, prin poziţia de interfaţă a ţării noastre, dar este considerat disfuncţional. În realitate ele e disfuncţional pentru că nu face ce ar trebui, nu din cauze structurale. Se poate cu uşurinţă adopta strategic explicit un astfel de model şi pune presiune pentru ridicarea standardelor şi îndeplinirea funcţiilor reale ale tuturor unităţilor funcţionale ale universităţilor, limitând preocupările pentru alte nişe (extinderea ideologică a ştiinţelor spre zone existenţiale şi a teologiei spre nişe practice locale) posibile datorită lipsei de concentrare pe performare maximă în nişa proprie.

·         Limitarea tendinţelor totalitare ştiinţifice şi religioase se face de către umanioare. Umanioarele sunt centrale epistemic în modelul complet de universitate, operează pe întreg gradientul unicitate – universalitate, metaforic – formal, din ele au evoluat istoric şi teologia academică şi ştiinţele moderne şi continuă să joace rolul de punte potrivită pentru dialogul dintre cele două prin toate ramurile sale (filologie, istorie, filosofie).

·         În modelul complet teologia academică are obligaţia să fie la curent cu tot ce există la zi în zona umanioarelor şi a ştiinţelor moderne, să se actualizeze în demersurile de interpretare cu cosmologia la zi. Facultāțile de teologie ar putea avea prin restructurarea ciclului de licenţă, sau prin cicluri de master speciale, o iniţiere în ştiințe, filosofie şi arte pe fond, urmate de o înţelegere teologicā a lor ulterioară. În forma actuală apar tensiuni datorită neînţelegerii mizelor modelului humboldtian, perceput numai ca responsabil de depăşirea modelului vechi universitar teocentric depăşit istoric. În loc de un model teocentric se poate evolua spre unul atoate-susţinător, numit aici complet.