Povestea unei deplasări în PN Văcăreşti

- Domnul era cel care a intrat prima oară în Peştera Movile, preşedintele GESS ?

- Da, domnul Cristian Lascu.

- Uau... Ce mă bucur că l-am cunoscut !

Lucrările practice în PN Văcărești au fost un succes. Ca orice deplasare de succes ea a început cu o pregătire bună, o vizită preliminară în teren și un material suport disponibil cu toate informațiile necesare (link).

Dar buna organizare nu este niciodată suficientă, e nevoie de oameni care să te ajute și e preferabil să nu plouă. Noi am fost ajutați de Directorul Parcului, domnul Dan Bărbulescu. Ne-a primit împreună cu echipa sa și ne-a oferit o mulțime de informații interesante și chiar și cafea :)

La un moment dat au intrat și domnii Cristian Lascu, Helmut Ignat și Vlad Cioflec. Am fost onorați să îi cunoaștem. Domnul Lascu  a împărțit studenților fotografii ale zonei din perioada construcției amenajării hidrotehnice și după ce s-a renaturat.

Au fost filmate câteva cadre din discuția de la sediul administrației pentru un film de prezentare, iar apoi am mers sus la Observator.

Am văzut planurile de viitor și aria protejată de sus. Ploua mărunțel.

Dar ploaia nu ne-a stricat buna dispoziție. Era frumos acolo sus și abia așteptam să intrăm pe teren (Andreea cea mereu zâmbitoare :) ).

Cum am intrat în parc a încetat și ploaia :) Am parcurs pas cu pas toate punctele din planul deplasării marcate anterior cu GPS-ul, urmărind tipuri de deteriorare și oportunități de monitorizare a unor procese cheie.

 

 Firește că ne-am oprit și la instractura de vizitare a parcului proaspăt construită de administrație: observatorul pentru păsări și foișorul.

Foișorul în special a avut un succes deosebit, prin perspectiva pe care o oferă asupra împrejurimilor. Luiza și Andrei au fost încântați !

 Un pic mai dificil a fost accesul în zona unde a locuit Gică și familia lui timp de 17 ani. Ne-a impresionat povestea lor și ne-a bucurat că acum dintre ei lucrează ca rangeri în parc.

Imaginea de mai jos este din aprile 2016.

Odată obiectivele atinse ne-am retras către intrarea în parc pe același traseu (în pungă sunt încălțările de schimb :) ). 

Pe drum la venire văzusem un om care tăia puțin stuf pentru coroane. Ne salutasem cu omenie. Acum tocmai ieșea cu ele către florărie.

Da, a fost o zi specială, o experiență care ne-a îmbogățit, am trăit lucruri noi și am cunoscut oameni deosebiți. Audentes fortuna iuvat.