În România abordarea holistă / sistemică
în ecologie are o formă conceptuală hibridă rusesc-occidentală. Sursele
principale ale discursului teoretic actual sunt școala având ca origine pe
fondatorul biogeochimiei, Vernadsky, și contribuția teoretică a fraților Odum.
Cercetătorii ruși se delimitează de
conceptul american de ecosistem, folosind pe cel de biogeocenoză ca unitate de
organizare a biosferei (Levit 2014). Între conceptul lui Tansley de ecosistem
și cel de biogeocenoză sunt diferențe conceptuale importante, iar conceptul de
ecosistem actual manifestă o divesitatea destuld e mare pe plan internațional.
Biosfera lui Vernadsky nu e un sistem biologic, ci mai aproape de ceeea ce numim
noi ecosferă.
Observații
·
Vernadsky, a avut convingeri anti-comuniste, fiind
implicat în rezistența anti-bolșevică în 1917 (Levit 2014 în Schwarz și Jax
2014, link). Deoarece nu a putut obține în occident finanțare pentru programele
sale uriașe de cercetări biogeochimice s-a întors în Rusia sovietică, unde a
primit finanțarea necesară. În perioada marii terori din anii 30 călătoarea în
numeroase țări occidentale și publica în străinătate. La noi există la BCU o
singură ediție a lucrării Biosfera din 1926, o traducere în limba franceză din
1929 (Unitatea Centrală 51863)
·
Fondatorul abordării holiste în paradigmă rusă și o
figură dominantă în educația academică rusească actuală, a lansat și conceptul
de noosferă, sferă a înțelepciunii, a rațiunii, pe lângă cel de biosferă ca
entitate similară celei de teoria Gaia a lui Lovelock din occident. Conceptul
de noosferă e o piesă centrală în formularea rusească a politicilor de
dezvoltare durabilă (link).
·
Opera lui Vernadsky e aproape ignorată în literatura
occidentală, atât pe direcția biogeochimiei, cât și pe direcția argumentării
teoriilor de dezvoltare durabilă. Din perspectiva cercetătorilor din sfera de
influență a fostei Uniuni Sovietice el e un precursor al abordărilor holiste
occidentale (link), însă dat fiind că aproape nimeni nu se revedincă direct de
la Vernadsky (nici măcar Schlessinger, autorul celor mai cunoscute manuale de
biogeochimie în occident) e foarte dificil de cuantificat influența sa (Levit 2014).
Accentul pe importanța organizării raționale
top-down a societăților în relație cu mediul natural e prezentă atât la H. T.
Odum, cât și la Vernadsky și se regăsește în modul de concepere a politicilor
publice în România. Acest mod de abordare este criticat în occident:
·
"Clearly
Odum saw himself as the prophet. His personal allegory, although eccentric,
highlights how scientist can build their experience of social relations and
social action into their science." Istoria abordării tehnocratice
energetiste a lui H.T. Odum pentru controlul societăților (adică exclusiv pe
baza fluxurilor de substanță și energie, fără luarea în considerare a
proceselor sociale), este analiză într-un articol de Taylor (1988).
·
"In
systems research there is frequently no strict distinction between a
logical-mathematical systems object and its practical representation by a
physical or technical object. [...] One example of this would be to plan and
design landscapes or conservation areas in terms of matter and energy flow
models in order to fulfill politically motivated environmental objectives. Such
technocratic notions are subject to criticism in ecology, and rightly so.”
(Becker și Breckling 2014 în Schwarz și Jax 2014).
Școala românească de ecologie se află,
așadar, pe traseul filiațiilor culturale orient-occident. Vernadsky, de
exemplu, are și lucrări mai filosofice despre timp (în contextul discutării
vechimii proceselor biogeochimice) în care face referie la abordarea indiană
antică și e citat de un autor indian contemporan. Se pare că nu era un adept al
ideii timpului cu moment zero, cum ar fi big-bang-ul.
Deoarece ecologii din România nu sunt sub
un impact cultural atât de puternic ca cele două comunități științifice care
tind să nu se citeze reciproc, cea rusească și cea occidentală, fiind
influențați în acest moment de amândouă tradițiile, de cea rusă istoric, iar de
cea occidentală prin procese în derulare, există potențialul predării critice a
întregului spectru de abordări. Nediscutarea unor idei științifice pe criterii
politice sau de separare culturală nu poate fi o soluție din perspectiva
obiectivității actului de cunoaștere.
O posibilă abordare ar putea fi următoarea :
1.
predarea
comparativă a tuturor conceptelor de ecosistem / biogeocenoză cu indicarea
modului de interpretare a noțiunii (realism naiv - reificare a unor entități
din natură, abordare analitică a unor procese reale din natură fără reificarea
obiectelor ecologice, abordare structuralistă de stil german cu separarea clară
a obiectelor matematice de partea din lume în care se fac măsurătorile), cu indicarea
soluției românești conceptuale și de interpretare, a modificării ei în timp, și
a felului în care fiecare soluție a avut un impact în termeni de publicații
relevante internațional.
2.
predare
comparativă a tuturor modalităților de a cupla ecologia cu teoria generală a
sistemelor și abordările teoretice derivate din ea, cu indicarea produselor
științifice caracteristice, a complementarității lor din punct de vedere al
contribuției la dezvoltarea cunoașterii și a tendințelor actuale pe plan
internațional. Locul abordării românești în acest context și la ce rezultate
publicate internațional a dus ea.
3.
predarea
comparativă a tuturor soluțiilor de concepere a planurilor de de dezvoltare
durabilă, de la forma implicită americană (nu au o strategie), la ce britanică,
europeană, spre cea rusească, eventual de investigat și asiaticii ce pun sub
acest concept general. Evidențierea influenței specificului cultural /
spiritual / ideologic / social național asupra modului de argumentare și a
conținutului acestor planuri.
Contribuțiile predecesorilor
Este un moment potrivit pentru a evidenția
contribuțiile predecesorilor noștri. Nu e vorba de o importanță comemorativă,
ci de una strategică, ne interesează pe toți cum se va dezvolta mai departe
școala noastră.
În două vorbe contribuția Profesorului
Botnariuc este, după părerea mea, preponderent în privința cercetării
fundamentale, iar cea a Profesorului Vădineanu preponderent în privința
asistării deciziilor cu privire la mediu și a construcției instituționale.
De munca fondatorului școlii de ecologie de la București se leagă în prmul
rând următoarele:
·
aducerea
în cultura română a teoriei darwiniene, a problematicii biologiei teoretice
(conceptul de specie, organizarea lumii vii), a aplicațiilor teoriei generale a
sistemelor și altor teorii generale în ecologie, păstrând interpretarea
proceselor ecologice și în termeni naturaliști tradiționali.
·
dezvoltarea
taxonomiei și sistematicii pe plan local.
·
organizarea
generală a cercetării unor ecosisteme acvatice din Delta Dunării și inițierea
cercetărilor din lunca Dunării.
·
popularizarea
cunoașterii biologice și ecologice în România într-un spirit naturalist,
darwinian.
De munca Profesorului Vădineanu se leagă până acum în primul rând
următoarele:
·
aplicarea
principiilor analizei sistemice în varianta cu sisteme de ecuații liniare în
cercetarea ecosistemelor acvatice din Delta Dunării. Primele eforturi de
introducere a rigorii statistice în prelucrarea datelor și de interpretare
formală, matematică, a proceselor ecologice.
·
organizarea
generală a cercetărilor din lunca Dunării cu accent pe cercetarea aplicativă și
asistarea deciziilor în vederea restaurării.
·
propunerea
unui model teoretic structural și funcțional al sistemelor socio-ecologice cu
accent pe implicațiile pentru managementul dezvoltării, parțial aplicat în
proiectarea unor strategii de dezvoltare durabilă.
·
organizarea
contribuției românești la rețeaua ecologică de cercetare ecologică pe termen
lung.
·
construcția
instituțională a școlii de ecologie de la București, integrarea școlii în
rețele europene de cercetare aplicativă și asistare a deciziilor.
·
contribuții
majore la construcția planurilor, politicilor și a unor proiecte relevante
pentru managementul diversității biologice și ecologice în România.
Dincolo de preferințele personale ale
acestor Profesori, conform darurilor lor, este foarte posibil ca accentul pe
cercetare și popularizare în cazul Profesorului Botnariuc să reflecte și
presiunea condițiilor social-politice din vremea sa, care nu permiteau implicarea
unei persoane cu preocupări științifice solide în construcția instituțională și
proiectarea planurilor și politicilor la scara României.
În cazul Profesorului Vădineanu este
foarte posibil ca accentul mai scăzut pe cercetarea fundamentală să reflecte
situația precară instituțională, care limita calitatea și publicabilitatea
rezultatelor, și percepția generalizată a crizei de mediu, care genera o cerere
de asistare a deciziilor în acest domeniu.
Cert este că în acest moment avem o
tradiție de cunoaștere ecologică teoretică având nevoie de actualizare și
apariție a unor cercetări înscrise în tendințele actuale la nivel planetar, o
infrastructură instituțională mult mai bună, care permite și reinițierea
cercetărilor fundamentale, și o bază excelentă pentru implicarea în cercetările
aplicative direct relevante pentru asistarea deciziilor.
Este foarte posibil ca în următorii ani să
asistăm la echilibrarea balanței între cercetare și construcție instituțională
și asistarea deciziilor, reflectată în fluxul de proiecte și de publicații
internaționale.
Direcții strategice de
dezvoltare a ecologiei sistemice în România
Tabelul 1 mai jos sintetizează aceste
direcții. Dezvolt mai joc câteva idei în legătură cu cercetarea fundamentală.
Până la liberalizarea vieții democratice
din Rusia o cooperare cu ei pe paradigma lor e imposibiliă. La ei rolul
ideologic al tradiției e cu mult mai puternic decât la noi, iar ideea unei
gândiri critice e o glumă. Lucrurile sunt derapate spre holisme de stat cu
nuanță mistică. S-ar putea organiza sub egida Academiei și/sau a UB o
conferință internațională, sau un workshop exploratoriu, dacă se lansează din
nou competiții pentru astfel de proiecte.
În acest moemnt evaluarea contribuției din
Rusia se poate face doar pornind de la produse care deja există și au fost
traduse sau există literatură secundară. Mi se pare că se poate vedea ceva
valoros care nu se regăsește în abordarea ocicidentală, și anume că avem de a
face cu o atât de mare complexitate încât speranța că am putea scoate niște
modele care să descrie esențialul lumii naturale e iluzorie. Din acest punct de
vedere strategia elaborării unor modele homomorfe e greșită, aceste modele
structurale sunt inevitabil doar parțiale, mereu scapă ceva. Asta nu înseamnă
renunțarea la principiile metodologiilor vechi de identificare a sistemului, ci
doar să realizăm faptul că nu se pune problema să avem un model corect în
genere. Modelul va fi atunci dimensionat mai flexibil, în funcție de problemele
și resursele efective.
Cu cele de mai sus probabil că ce s-a
epuizat ce poate prelua din abordarea din Rusia fără a vedea ce fac efectiv
acum. Mai departe miza e cum să construim o cercetare care să dea seamă de
această complexitate enormă, intractabilă strict vorbind (și care împinge la
poziții spiritualizate inclusiv în zona științei în Rusia, imposibil de
dizlocat la ora actuală prin argumente de tip științific, pentru că susțin
interese geopolitice).
Pentru construcția unei cercetări
fundamentale este nevoie de un model teoretic în permanentă dinamică, pentru că
el e extras din cunoașterea la zi empirică. Nu pornești doar de la idei, ci mai
ales de la fapte, de la articole sursă primară. Primul pas e formularea unui
astfel de model, sau a mai multora în competiție, câte persoane sunt interesate
și au viziuni diferite. Aceste prime modele teoretice trebuie să arate explicit
relația cu tradiția noastră, a rușilor și cea occidentală de modelare
teoretică.
Pentru construcție este nevoie și de o
metodologie de implementare, care va fi inevitabil parțial implementată, pentru
că nu avem în România forța de a face ceva comprehensiv. Metodologia poate avea
o parte de structură generală, iar direcțiile operaționale pot fi conturate în
funcție de competența dovedită a cercetătorilor, în ce privește specii anume,
procese, etc. Ideile cheie care ne interesează în partea generală sunt cea
model structural cu complexitate minimală pentru a da seamă de funcționarea
unor compartimente țintă și ideea de cuplare a modelelor unor procese de scări
diferite prin modele de cuplare între variabile măsurabile la diferite scări.
Toată această construcție poate fi o piesă
alături de alte abordări din comunitatea ecologilor români, iar viabilitatea
fiecăreia se va judeca după contribuția științifică și modul de susținere a
rezolvării unor probleme aplicative, concrete, ale oamenilor.
Tabelul 1 Direcții strategice de dezvoltare ale
ecologiei sistemice în România
|
Obiectiv strategic
|
Obiectiv tactic
|
|
|
Cercetare
fundamentală
|
Consolidarea
abordării holiste / paradigmei ruse în ecologie și teoriile evoluției
|
Reluarea colaborărilor personale și
instituționale cu reprezentanții actuali ai școlii holiste ruse, dezvoltare
de proiecte bilaterale și multilaterale în spațul ex-sovietic în care s-a
păstrat această tradiție de cercetare.
|
|
Dezvoltarea competenței pentru
modelarea imatematică a proceselor structurale de ansamblu a sistemelor
ecologice pe ramura holistă occidentală Patten / Odum / Jorgensen,
colaborarea personală și instituțională cu continuatorii acestor direcții de
cercetare, dezvoltarea de proiecte comune
|
||
|
Consolidarea
avantajelor competitive în cercetarea unor procese de complexitată mai mică
decât cele de ansamblu sau a unor tipuri de sisteme ecologice
|
Focalizarea
cercetării pe procese din ecosisteme acvatice în domeniul cărora există un
istoric de publicații la nivel înalt, pe ecosisteme ripariene, pe relația
dintre ecosisteme acvatice și ecosisteme ripariene, pe relația acestora cu
ecosistemele terestre
|
|
|
Cooperarea cu
oameni din facultate și universitate care au publicații la cel mai înalt
nivel pentru extinderea gamei de procese și sisteme ecologice investigate
|
||
|
Dezvoltarea
direcției de cercetare a cuplării proceselor abiotice și proceselor biologice
de diferite scări la diferite niveluri de agregare
|
Dezvoltarea
cunoașterii cu privire la cuplarea proceselor hidrologice de suprafață cu
cele de funcționare a modulelor trofodinamice ale producătorilor primari prin
cooperare cu cercetători de la facultățile de geologie și geografie
|
|
|
Dezvoltarea
cunoașterii cu privire la cuplarea proceselor atmosferice cu cele de
funcționare a modulelor trofodinamice ale producătorilor primari prin
cooperare cu cercetători de la facultatea de fizică
|
||
|
Cercetare
aplicativă
|
Consolidarea
abordării holiste a managementului sistemelor socio-ecologice
|
Continuarea
integrării în rețelele europene și globale care lucrează pe această problemă
|
|
Includerea pilonului cultural (în
particular a diversității sistemelor de reguli morale informale) în modul de
concepere a cuplajelor dintre sistemele ecologice și cele socio-economice. Cooperarea cu
instituțiile interesate de această extindere și cu parteneri de la
facultățile de filosofie, sociologie și teologie.
|
||
|
Dezvoltarea de
instrumente pentru implementarea cu diferite grade de integrare a politicilor
sectoriale de mediu
|
Furnizarea de
expertiză pentru proiectarea instrumentelor de asistare a deciziilor
sectoriale și intersectoriale folosind canalele deschise prin proiectele de
cercetare a cuplajelor între procese care sunt cercetate în cadrul unor
tradiții științifice diferite
|
|
|
Activitate
didactică
|
Licență
|
Actualizarea modului de predare
într-o abordare în care paradigma holistă are o importanță egală cu a altor
tradiții cu care se află în co-evoluție culturală, ca ramuri evoluate din
același trunchi disciplinar darwinian
|
|
Internalizarea predării disciplinelor
matematice cu implicarea unei resurse umane capabilă să susțină direcțiile de
cercetare fundamentală și aplicativă.
|
||
|
Elaborarea de sinteze la zi care să
acopere întregul spectru de preocupări ale ecologiei, cu evidențierea
particularităților abordării holiste și a potențialului de cuplare cu
celelalte abordări din ecologie
|
||
|
Extinderea cooperării formale și
informale cu administrații ale ariilor protejate pentru componenta
managerială a formării resursei umane
|
||
|
Master
și doctorat
|
Elaborarea tuturor dizertațiilor și
tezelor în cadrul unor proiecte de cercetare sau de asistare a deciziilor în
derulare
|
|
|
Urgentarea aducerii
tuturor CV-urilor conducătorior de doctorat la standarde europene. Atragerea
de resursă umană nouă cu CV-uri la standarde europene.
|
||
|
Roluri
economice, sociale și politice
|
Elaborarea de
politici publice, planuri de management, etc
|
Continuare asistării deciziilor prin
companii private și organizații neguvernamentale profesionale asociate
tradiției holiste
|
|
Consolidarea
poziției sociale a grupului
|
Susținerea și
implicarea în practică studenților a tuturor companiilor private care includ
resursă umană formată în cadrul tradiției holiste, organizarea unui sistem de
organizații private care să susțină interesele de branșă ale ecologilor
|
|
|
Crearea unui
sistem de alumni din țară și străinătate activ și a unui forum de discuții și
acțiuni on-line pentru consolidarea imaginii publice a specialiștilor în
ecologie și networking internațional și național
|
||
|
Implicarea
activă în viața civică cu luare de poziții pe orice problemă relevantă care
apare pe agenda publică ca parte a responsabilității sociale a grupului
profesional al ecologilor
|
În abordarea propusă aici contribuții
românești la managementul diversității biologice vor rezulta pe următoarele
direcții din tabelul de mai sus :
·
Consolidarea
avantajelor competitive în cercetarea unor procese de complexitată mai mică
decât cele de ansamblu sau a unor tipuri de sisteme ecologice.
·
Dezvoltarea
de instrumente pentru implementarea cu diferite grade de integrare a
politicilor sectoriale de mediu
·
Elaborarea
de politici publice, planuri de management.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu