Modestia se confundă cu slăbiciunea. Slăbiciunea duce la neîncredere
deplină în forţele tale şi atunci alegi un comportament retractil pur şi simplu
din teamă, din inferioritate. Modestia însă nu reflectă inferioritate, ci
putere. Ea se bazează pe încredere şi dragoste.
Încrederea este în ceea ce poţi face tu singur şi în faptul că nu eşti
singur când faci ceea ce faci. Ceva, cineva te susţine, în măsura în care pui
umărul şi tu. Încrederea îţi permite să nu declami prin vorbe ori locul de
aşezare între semeni ceea ce poţi face, să nu ceri (chiar fără să îţi dai seama)
nici un fel de recunoaştere anticipată cu rostul de a te încuraja în ceea ce
urmează să faci. Şti ce poţi face şi nu ai nevoie de confirmări, de (auto)încurajări.
Dragostea controlează modul de manifestare a încrederii. Ai putea,
încrezător fiind, să foloseşti capacităţile pe care le ai pentru a-i domina pe
ceilalţi, fie şi pentru un timp (pentru că orice naş îşi are naşul). Dar alegi
varianta care să menajeze sensibilităţile celorlalţi.
Modestia este o superioritate naturală, pe care ceilalţi simt că o pot lua
ca model fără să fie lezat amorul lor de sine. Modestul nu se simte superior,
dar ceilalţi simt că le este.
Între slăbiciune şi modestie diferenţa este una de stare naturală, nu o
poţi influenţa printr-o alegere. Doar oamenii suficient de puternici pot fi
modeşti.
Omul inteligent care se simte superior poate acţiona ca şi cum ar fi modest.
Dar disponibilitatea lui de a fi modest se va epuiza repede, pentru că va
aştepta un rezultat rapid din partea
celoralţi, o schimbare în atitudinea faţă de el, să îi propună să fie cel dintâi deşi el alege să
fie cel din urmă. Oamenii însă încearcă vreme lungă pe cei cu aparenţa
modestiei, fie considerându-i slabi şi încercând să-i domine, fie
considerându-i prefăcuţi şi provocându-i pentru a ieşi din starea falsă
afişată. Jucând, nefiind natural, aparent modestul iroseşte o parte din energia
sa cu asta, ceea ce îi conferă o anumită slăbiciune în acţiunile care îi rămân sincere. Falsul modest va sfârşi
prin a exploda în urma frustrărilor acumulate dintr-o recunoaştere pe care o aşteaptă permanent,
şi de care modestul autentic nu are nevoie. Modestul autentic va deveni tot mai
puternic din încercările la care este supus, câştigând fără să vrea aprecierea oamenilor, de
care altminteri el fuge mereu.
Între falsa modestie şi modestie diferenţa este una de alegere morală. Doar
cei puternici care au ales binele pot fi modeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu