Către o dezvoltare durabilă policentrică

După o lungă perioadă de timp în care conceptul de dezvoltare durabilă utilizat în multe state a fost contaminat cu ideologia politică a soluțiilor etatiste (abordare top-down, favorizată îndeosebi în societățile post-totalitare post-comuniste) cercetările recente ne permit să conturăm coordonatele de cercetare pentru un concept de dezvoltare durabilă compatibil cu valorile libertății politice și economice, ale democrației occidentale. O dezvoltare care să permită multiple centre de decizie și un cuplaj optimizat și adaptativ între abordări top-down și bottom-up.

În esență este vorba despre o direcție de cercetare la convergența operelor științifice ale unor ecologi cu preocupări în teoria durabilității, în special C. S. Holling (articol important aici ) și a mai multor deținători ai premiului Nobel în economie (Elinor Ostrom  - articol în Science aici , Douglas C. North, F. A. Hayek - carte despre ei aici ).

Este o bucurie pentru români că între cercetătorii de talie internațională care sunt implicați pe această direcție se află și români. Ultima carte a lui D. P. Aligică apărut la Oxford University Press (Institutional Diversity and Political Economy - the Ostroms and Beyond, 2014, link spre carte pe imaginea de la finalul acestui text) oferă câteva elemente de actualitate în domeniu, pe care le prezint succint mai jos.

Nu se poate considera că sistemele socio-economice sunt asimilabile unor sisteme ecologice, că mediul în genere este format din ierarhia de sisteme socio-ecologice.

"despite relatively common rhetoric and conceptualization that frames the discussion in terms of abstract models of "systems" and "processes" in which society and nature intertwine at levels of abstraction at which dualism is lost, there many reasons - including very important analytical ones - to uphold the distinction between natural systems and social systems. No doubt, there are also reasons to avoid drawing a sharp distinction. But, even in the latter case, the socio-instutional aspect retains a clear salience". (p 108).

"Human systems, as opposed to purely natural systems, write Gunderson and Holling (2002, 100), exhibit "unique features that change the character and location of variability within the panarchy and that can dramatically enhance the potential of panarchies themselves". These features are foresight, communication, and technology" (p 128)

Termenul panarhie al lui Holling nu este echivalabil cu cel de ierarhie, ci o alternativă teoretică la cel de ierarhie. Termenul ierarhie în sensul clasic din anii '80 ai secolului trecut și toate considerațiile referitoare la emergența productivității strict la nivel ecosistemic / al sistemului socio-economic ca întreg sunt depășite.

"given the fact that the word "hierarchy" implies in common usage the meaning of rigid and top-down, ecologists were not happy with the word. They wanted a different term that would "rationalize the interplay between change and persistence, between the predictable and the unpredictable". As it was impossible to find an existing word they come to use the image of the Greek god Pan as "the epitome of unpredictable change" and combine it with "the notion of hierarchies across scales to invent a new term that could represent structures that sustain experiment, test its results, and allow adaptive evolution" (Holling 2001, 390)" (p 126)

Proiectarea eficientă a instituțiilor pentru dezvoltare durabil[ și înțelegerea limitelor unei astfel de proiectări nu se poate face în absența înțelegerii rolului ideilor în dezvoltarea omenirii, un domeniu al cunoașterii fără nici o legătură cu cel al științelor naturii.

"A discussion about institutional design is a discussion about the role of ideas, and a discussion about the role of ideas is a discussion about the ways the human mind deals with uncertainty and the future, about "reflexivity" (i.e. the self-fulfilling and self-denying properties of human public conjectures and predictions) and about the institutional consequences of all of the above." (p 134).

Ideile sunt rezultatul creativității personale, care este la fel de importantă ca și cooperarea dintre cercetători. Accentul cade în mod echilibrat pe indivizi și pe grup (sursa aici).

“There are about three kinds of scientists - the consolidator, the technical expert, and the artist. Consolidators accumulate and solidify advances and are deeply skeptical of ill formed and initial, hesitant steps. That can have a great value at stages in a scientific cycle when rigorous efforts to establish the strength and value of an idea is central. Technical experts assess the methods of investigation. Both assume they search for the certainty of understanding.

In contrast, I love the initial hesitant steps of the "artist scientist" and like to see clusters of them. That is the kind of thing needed at the beginning of a cycle of scientific enquiry or even just before that. Such nascent, partially stumbling ideas, are the largely hidden source for the engine that eventually generates change in science. I love the nascent ideas, the sudden explosion of a new idea, the connections of the new idea with others. I love the development and testing of the idea till it gets to the point it is convincing, or is rejected. That needs persistence to the level of stubbornness and I eagerly invest in that persistence.

All types of scientists are necessary, but I would love it if we could encourage and include the innovative type of artist. At the least, enjoy rigor, but never inhibit the innovative artists.”

Caracteristic societății policentrice, panarhice, este că nu există monopol asupra puterii, ceea ce facilitează creativitatea ca factor decisiv al adaptabilității, al rezistenței la perturbări.

"In specifying the concept of polycentricity, the issue of power, more specifically its use and its monopoly, is a major element. [...] In a ploycentric system no one has an ultimate monopoly over the legitimate use of force. The "rulers" are constrained by a system of rules whose ideal expression is the "rule of law". The factors creating and maintaining the system of rules may be wide-ranging, from cultural to a balance of power, from power barganing and (self-)interest to norms and moral codes." (p 48)

"While all institutions are subject to takeover by opportunistic individuals and to the potential for perverse dynamics, a system that has multiple centers of power at differing scales provides more opportunity for citizens and their officials to innovate and to intervene so as to correct maldistributions of authority and outcomes. Thus, polycentric systems are more likely than monocentric systems to provide incentives leading to self-organized, self-corrective institutional change. (E. Ostrom 1998 citată de Aligică 2014)".

Relevanța pentru dezvoltarea ecologiei românești și pentru proiectarea politicilor de dezvoltare

Dezvoltările științifice recente arată că ecologia românească și cei cu preocupări în domeniul durabilității dezvoltării sistemelor socio-ecologice vor ieși în următorul deceniu din tradiția post-comunistă. Acestă tradiție este reprezentată pe planul teoriei durabilității de lucrările despre dezvoltarea durabilă din 1998 (aici) și managementul dezvoltării din 2004 (aici). Aceste lucrări exemplifică o abordare holistă excesivă, centrată exclusiv pe funcționalitatea sistemului ca întreg, neagă în mod explicit rolul persoanelor, al creativității indivizilor, promovând o idee de proiectare a societății care nu reflectă diversitatea situațiilor socio-economice reale existente pe plan international, și care, în particular, nu mai reflectă situația actuală a României ca țară europeană în curs de a adopta pe scară largă standardele și valorile civilizației occidentale.

Fără a contesta valoarea lor de etapă, trebuie precizat explicit că lucrările pe care le-am menționat sunt doar o treaptă caracteristică societății românești și celor post-comuniste, specificului lor istoric de dezvoltare, o treaptă firească și necesară pe drumul științific către dezvoltarea unei concept mai general de dezvoltare durabilă, în particular al uneia de tip policentric în sensul instituționalismului ostromian. Tinerii care vor opera în condițiile secolului XXI în spațiul civilizației europene au nevoie de un concept compatibil cu modul de funcționare al societăților democratice și drepturile omului (libertate de gândire, de exprimare, etc). Acestea sunt idei cu valoare acceptată ca fiind pozitivă în baza succesului societăților care le-au adoptat și promovat, idei fără de care o dezvoltare durabilă a întregului socio-economic nu ar avea nici o valoare pentru persoane (cu excepția a proiectanților plătiți și a conducătorilor unei astfel de societăți).

Cele de mai sus nu fac decât să evidențieze specificul și potențialul de dezvoltare al școlii de ecologie a Universității din București ca net diferit de abordările sectoriale de management al unor resurse naturale, sau de abordări strict reactive ale școlii geografice, urmând reglementările și piețele de asistare a deciziilor deschide de acestea.

Din punct de vedere aplicativ apare ca necesară gândirea și elaborarea unei noi strategii naționale de dezvoltare durabilă, cea aprobată în 2008 (o strategie top-down, etatistă în spirit) fiind depășită științific și socio-politic.