România produce anual un număr de doctori în științe semnificativ mai mic decât media țărilor europene [1]. România are nevoie de cercetare - și, în particular, de doctori în științe – pentru a spori cunoașterea, spor care se materializează, în timp, într-o creștere a bunăstării și prosperității. Este deci legitimă dorința de a crește numărul doctoratelor în științe acordate anual. Acest lucru însă nu trebuie făcut în dauna calității.
Asociația Ad Astra consideră că studiile doctorale trebuie să se desfășoare doar într-un mediu de cercetare avansat și sub îndrumarea unui conducător de doctorat cu o experiență științifică certificată prin calitatea publicațiilor sale științifice.
Conform art 166(2) [2] din Legea 1/2011, calitatea de conducător de doctorat se primește în urma obținerii atestatului de abilitare, standardele naționale pentru abilitare fiind identice cu cele pentru titlul de profesor/CS1. Acestea din urmă au fost modificate succesiv, conținând acum, la majoritatea disciplinelor, o importantă componentă didactică, concomitent cu relaxarea criteriilor pur științifice. Criteriile care poate atestă calitatea didactică și munca instituțională (cărți, capitole de cărți, caiete de laborator, participări în diverse comisii, etc.) sunt puțin relevante pentru calitatea științifică a candidaților, mai ales în științele exacte. Din acest motiv, cerem amendarea Legii 1/2011 prin separarea standardelor de abilitare de standardele pentru titlul de profesor/CS1.
În prezentarea citată, d-na Ecaterina Andronescu propune noi modificări ale Codului Studiilor Doctorale. Le menționăm pe cele care ni se par nocive:
Conducere de doctorat pot avea numai profesorii și CS1. Abilitarea se vede astfel aruncată în derizoriu și se revine la situația anterioară Legii 1/2011. Aceasta restrictie majora va avea ca rezultat, pe termen lung, reducerea semnificativa a numarului conducatorilor de doctorat înalt calificați și, ca urmare, a doctoratelor valoroase. Pentru a accede la titlul de profesor/CS1 e necesară existența unui post didactic/de cercetare pe profilul candidatului în statul de funcții al instituției – constrîngere financiar-administrativă care nu are legătură cu conducerea de doctorat, din moment ce, odată abilitat, un cadru didactic sau cercetător se poate afilia oricărei școli doctorale. Vom fi, din nou, o țară în care tineri specialiști reputați, cu articole în reviste de top, nu vor putea conduce doctorate.
Scolile doctorale sunt organizate la nivel de departament, eliminându-se astfel controlul necesar al IOSUD de la nivelul universității.
Rezultatele cercetării studentului doctoral se „concretizează în două rapoarte” care se validează în departamente. Este o prevedere aberantă care nu ține seamă de specificul fiecărui domeniu. Pînă acum, fiecare comisie CNATDCU își elabora propriile standarde pentru validarea doctoratului.
Coroborată cu OUG 92/2012 prin care au fost eliminate prevederi care asigurau competența și independența membrilor ARACIS (menționăm și că membrii ARACIS nu sunt obligați să îndeplinească standardele minimale pentru abilitare), adoptarea acestor propuneri va contribui la „producerea” unui număr mai mare de doctori în științe, dar nu va aduce nici un plus calității acestora.
Asociația Ad Astra îndeamnă comunitatea științifică românească, din țară și din diaspora, să-și facă auzită vocea pentru a reveni la reguli acceptate internațional în mediul de cercetare.
[1] Ecaterina Andronescu , „Studiile de doctorat. Analiză asupra doctoratului în România”, prezentare din 20.12.2013, CNATDCU. Cf. și http://www.ziare.com/scoala/universitati/andronescu-vrea-cod-pentru-studiile-doctorale-conditii-pentru-institutiile-care-scot-doctori-1277465
[2] Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu