Poziția Ad Astra față de propunerile de modificare a Codului Studiilor Doctorale

România produce anual un număr de doctori în științe semnificativ mai mic decât media țărilor europene [1]. România are nevoie de cercetare - și, în particular, de doctori în științe – pentru a spori cunoașterea, spor care se materializează, în timp, într-o creștere a bunăstării și prosperității. Este deci legitimă dorința de a crește numărul doctoratelor în științe acordate anual. Acest lucru însă nu trebuie făcut în dauna calității.

Asociația Ad Astra consideră că studiile doctorale trebuie să se desfășoare doar într-un mediu de cercetare avansat și sub îndrumarea unui conducător de doctorat cu o experiență științifică certificată prin calitatea publicațiilor sale științifice.

Conform art 166(2) [2] din Legea 1/2011, calitatea de conducător de doctorat se primește în urma obținerii atestatului de abilitare, standardele naționale pentru abilitare fiind identice cu cele pentru titlul de profesor/CS1. Acestea din urmă au fost modificate succesiv, conținând acum, la majoritatea disciplinelor, o importantă componentă didactică, concomitent cu relaxarea criteriilor pur științifice. Criteriile care poate atestă calitatea didactică și munca instituțională (cărți, capitole de cărți, caiete de laborator, participări în diverse comisii, etc.) sunt puțin relevante pentru calitatea științifică a candidaților, mai ales în științele exacte. Din acest motiv, cerem amendarea Legii 1/2011 prin separarea standardelor de abilitare de standardele pentru titlul de profesor/CS1.

În prezentarea citată, d-na Ecaterina Andronescu propune noi modificări ale Codului Studiilor Doctorale. Le menționăm pe cele care ni se par nocive:

Conducere de doctorat pot avea numai profesorii și CS1. Abilitarea se vede astfel aruncată în derizoriu și se revine la situația anterioară Legii 1/2011. Aceasta restrictie majora va avea ca rezultat, pe termen lung, reducerea semnificativa a numarului conducatorilor de doctorat înalt calificați și, ca urmare, a doctoratelor valoroase. Pentru a accede la titlul de profesor/CS1 e necesară existența unui post didactic/de cercetare pe profilul candidatului în statul de funcții al instituției – constrîngere financiar-administrativă care nu are legătură cu conducerea de doctorat, din moment ce, odată abilitat, un cadru didactic sau cercetător se poate afilia oricărei școli doctorale. Vom fi, din nou, o țară în care tineri specialiști reputați, cu articole în reviste de top, nu vor putea conduce doctorate.

Scolile doctorale sunt organizate la nivel de departament, eliminându-se astfel controlul necesar al IOSUD de la nivelul universității.

Rezultatele cercetării studentului doctoral se „concretizează în două rapoarte” care se validează în departamente. Este o prevedere aberantă care nu ține seamă de specificul fiecărui domeniu. Pînă acum, fiecare comisie CNATDCU își elabora propriile standarde pentru validarea doctoratului.

Coroborată cu OUG 92/2012 prin care au fost eliminate prevederi care asigurau competența și independența membrilor ARACIS (menționăm și că membrii ARACIS nu sunt obligați să îndeplinească standardele minimale pentru abilitare), adoptarea acestor propuneri va contribui la „producerea” unui număr mai mare de doctori în științe, dar nu va aduce nici un plus calității acestora.

Asociația Ad Astra îndeamnă comunitatea științifică românească, din țară și din diaspora, să-și facă auzită vocea pentru a reveni la reguli acceptate internațional în mediul de cercetare.

[1] Ecaterina Andronescu , „Studiile de doctorat. Analiză asupra doctoratului în România”, prezentare din 20.12.2013, CNATDCU. Cf. și http://www.ziare.com/scoala/universitati/andronescu-vrea-cod-pentru-studiile-doctorale-conditii-pentru-institutiile-care-scot-doctori-1277465 

[2] Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.”

Comunicatul este disponibil si în format PDF la adresa: http://www.ad-astra.ro/posts/view_post.php?post_id=2140%26lang=ro

Scrisoarea mamei care a reclamat învățătoarea coruptă

Un exemplu și pentru cei din universități de a spune lucrurilor pe nume. Ca și această mamă trebuie să avem puterea să ne punem contra curentului.

"S-a lasat linistea peste scandalul invatatoarei de la Scoala 10, dar se ridica numeroase intrebari...

Acest cadru didactic se va intoarce vreodata la catedra?

Ce se intampla daca va castiga contestatia asupra deciziei de desfacere a contractului de munca?

De ce legea este atat de vulnerabila si permisiva, de ce nu sanctioneaza rapid astfel de oameni?

De ce parintilor le este frica sa denunte astfel de situatii?

De ce se ingramadesc unii parinti sa arunce cu cadouri in profesori?

Cine este mai vinovat, parintii sau profesorii?

Am simtit o victorie cand s-a dat sentinta si chiar daca decizia este una corecta si fireasca, nu am crezut in ea pana nu s-a intamplat.

Mi-am adus aminte de intrebarea doamnei invatatoare in momentul in care un parinte ii reprosa discret ca ne-a cerut cadouri pentru 17 persoane... AI PUTEREA SA TE PUI CONTRA CURENTULUI? Nu, nu am avut puterea aceasta, dar am identificat cine o are.

Dupa discutia inregistrata, m-am adresat directoarei scolii care mi-a explicat prieteneste ca doamna invatatoare este o personalitate a scolii, ca urmeaza sa discute cu dumneaei, dar ca Solutia potrivita care se impune este sa imi mut copilul la o alta clasa. Cu aceeasi seninatate directoarea mi-a explicat ca ea nu primeste cadouri, primeste doar flori si aranjamente si mi-a aratat cu indignare ghivecele modeste de pe birou. Asta dupa ce, cu o ora inainte, in calitate de Presedinte al Comitetului de Parinti al clasei, am mers personal si i-am inmanat doamnei director un cos de Craciun...

Nu mi-a fost greu sa ma decid sa dau publicitatii materialul. Mass Media ARE PUTEREA SA SE OPUNA CURENTULUI.

M-am gandit ca trebuie sa judece o lume intreaga daca e bine, daca e corect, daca e frumos sa vorbesti asa cu parintii copiilor a carui dascal esti, cu oamenii in general.

Am fost educata sa nu ma supun, sa nu accept lucrurile fara sa le inteleg, sa ma revolt atunci cand ma simt nedreptatita. Asta am si facut. Nimic mai mult.

De aici a urmat rolul presei, le-am dat o mana de ajutor confirmand si povestind adevarul de cate ori mi s-a solicitat.

Am ramas sa ma lupt cu parintii. Nu am incercat sa contactez pe nimeni dupa aceea, nu am vrut sa conving pe nimeni de nimic. Am asteptat sa vina spre mine cei care au simtit la fel. Si am avut surpriza sa mai fie un parinte care a mai facut o inregistrare, alti parinti carora li s-a vorbit urat sau care au fost presati sa isi duca copiii la afterschool-ul doamnei invatatoare. Mi s-a confirmat ca nu mai exista nimic subiectiv sau singular in experienta mea.

Nu vreau sa victimizez sau sa afirm cu tarie ca sunt impotriva strangerii de bani pentru scoala pentru ca nu a fost asa. Cred ca majoritatea dintre noi suntem dispusi sa bagam mana in buzunar cand este vorba despre copiii nostri. Nu putem sa trecem nepasatori peste faptul ca in scoli nu sunt conditii, ca nu au hartie igienica, sapun, creta, caldura, banci...

Doamna invatatoare ne-a spus ca are nevoie de un calculator, de o multifunctionala, rafturi, boxe, rechizite, curatenie suplimentara si noi ne-am dat peste cap sa i le oferim pe toate in cel mai scurt timp. Si cum sa te opui cand o invatatoare iti spune ca are nevoie de toate acestea pentru ca isi doreste si ne garanteaza rezultate, ca are nevoie de conditii pentru performanta, ca ii trebuie suport pentru calitatea actului educational. Am bagat deci mana in buzunar cu drag.

Deranjul a venit din atitudinea dumneaei, din felul in care ne vorbea, ne umilea, din naturaletea cu care ne spunea ca se simte sfidata ca nu ne-am dus copiii la afterschool-ul dumneaei si ca poate "face minuni cu copiii nostri sau ii poate lasa sa creasca singuri". Trebuia doar sa cotizam la afterschool-ul dumneaei.

Ne-a transmis ferm ca nu vrea cadouri de grup, ca vrea sa vada cat o apreciem individual si ne-a facut o lista lunga cu 17 cadouri pe care TREBUIA sa le cumparam pentru colegii dumneaei.

Si dupa ce toate acestea au iesit la iveala, invatatoarea a mai predat o saptamana, pentru ca asa e procedura. In tot absurdul situatiei, nimeni nu a avut puterea sa se opuna procedurii. O invatatoare acuzata, hartuita si stresata preda la clasa in timp ce o tara intreaga o vedea adresandu-li-se cu apelative ca tampiti, nesimtiti, oi sau cretini parintilor si revoltandu-se asupra unor cadouri "sarace".

Cum nimeni nu poate lua atitudine si toate autoritatile se ascund in spatele procedurilor, ministrul ramane neputincios si fara explicatii, cum poti tu ca parinte sa ai incredere, sa iti faci curaj sa iesi in fata.

A urmat ziua cu 9 ore de sedinte in care a trebuit sa imi explic gestul, nemultumirile in care am fost intrebata cu stupoare de ce ma plang de fapt sau daca eu sunt chiar atat de naiva incat sa cred ca ele, profesoarele chiar primesc porci cadou. Procesul verbal a trebuit schimbat integral spre nemultumirea comisiei formata chiar din colegele doamnei invatatoare.

Anomaliile procedurale se tin lant; invatatoarea investigata preda in continuare, colegele o cerceteaza, ii desfac contractul de munca, aceasta ataca decizia si probabilitatea sa se intoarca in sistem sau chiar la scoala la care a predat, asa cum isi doreste dumneaei, ramane foarte mare.

Si atunci, cati dintre noi sunt dispusi sa scoata la iveala aceste cazuri, sa depuna plangeri, sa dea declaratii, iar la final sa isi idea seama ca poate munca le-a fost in zadar.

Raman cu consternarea ca aceasta femeie mai are nesimtirea sa vrea inapoi la catedra, ca acest lucru este de fapt posibil, dar si cu speranta ca noi toti nu vom lasa acest lucru sa se intample. Pana la urma, IMPREUNA AVEM PUTEREA SA NE PUNEM IMPOTRIVA CURENTULUI".

___

Sursa: hotnews aici.

S-a umplut paharul corupției din școală?

"Situația de la Școala Gimnazială „Maria Rosetti” din Municipiul București este doar unul dintre multele evenimente care reflectă starea deplorabilă din punct de vedere al integrității și respectului față de lege în care se află sistemul de învățământ din România. Într-un asemenea caz, faptul că unii dintre părinți au avut capacitatea de a nu își leza propria demnitate și de a nu ceda presiunilor „sistemului românesc, balcanic, de stat”, prezent în închipuirea respectivei învățătoare, este lăudabil și demonstrează că, treptat, povara inimaginabilă a abuzurilor și corupției trezește din amorțirea comunismului oameni care sunt conștienți de necesitatea ca noile generații să aibă un viitor diferit în propria țară.

Ceea ce frapează în comportamentul d-nei Blându nu este numai vinovata cerere evidentă de bunuri care, cu siguranță, nu i se cuvin, ci și nonșalanța și nesimțirea cu care defăimează fără drept de apel pe părinții din fața dumneaei. Oare nu este limpede pentru absolut toată lumea, inclusiv pentru domnia sa, că „nesimțirea” pe care o imputa părinților îi aparține în mod evident? Și aceasta cu atât mai mult cu cât nu este un moment singular, ci o practică veche, probabil întâlnită de-a lungul zecilor ani de experiență în activitatea didactică pe care îi clamează cu mândrie. Limbajul, nu doar suburban, dar și agramat pe care îl utilizează o descalifică încă de la început de la rolul ei fundamental din învățământ: cel de model pentru elevi.

Tot din această perspectivă, referirile repetate la modul în care copiii au fost învățați „să ofere” și la faptul că această atitudine le face o plăcere deosebită relevă un alt element îngrijorător. După cum se prezintă informațiile, departe de a fi inițiați în bune maniere, tinerilor li se induce ideea că orice poate fi cumpărat cu „atenții”, iar problemele de orice natură nu își pot găsi altă rezolvare mai facilă. Acest motiv este suficient pentru a le indica părinților că nu există nicio altă soluție mai imediată și mai crucială decât aceea de a cere, cu maximă celeritate, îndepărtarea învățătoarei respective de la clasă.

Inter alia, unul dintre părinții reclamanți pretindea că profesoara i-a cerut înscrierea copilului la afterschool-ul patronat de aceasta, și, din cauză că nu s-a conformat îndemnului primit, a fost mustrată atât individual, cât și la ședința cu părinții. Enormul conflict de interese nu poate decât să se adauge la lipsa vizibilă de respect și de minimă decență care caracterizează astfel de persoane. Este dificil de imaginat ce părinți ar accepta abuzuri într-o asemenea măsură.

Toate motivele și argumentele converg într-o concluzie clară: este extrem de necesară clarificarea acestor fapte atât la nivel administrativ, cât și din punct de vedere penal. De asemenea, directoarea școlii respective, învățătoarea în cauză și alte persoane care s-au complăcut în sistemul organizat de aceasta trebuie, urgent, demise. Urmând acest model, problemele se vor dezgropa și în restul școlilor din România."

___

Autor: Dragoș Alexandru Iordache, sursa: http://iordachedragos.weebly.com/2/post/2014/01/s-a-umplut-paharul-corupiei-din-coal.html

Grigore Antipa și Ernst Haeckel la Universitatea din Jena, Germania

Întemeietorul ecologiei românești a fost doctorandul lui Ernst Haeckel, cel care a creat termenul "ecologie".

____

Sursa foto: Muzeul de Istorie Naturală din Jena, copie obținută de dr. Aurora Neagoe