Am fost întrebat de unii absolvenți ai promoției 2013 dacă am ore la master. Am răspuns că nu am. Unul a glumit și a zis atunci că noi nu mai mergem la master. Mergeți, dar făceți-o cu cap, nu doar duși de val.
O lucrare de master în ecologie sistemică reprezintă un mini-proiect de cercetare pentru rezolvarea unei probleme deschise în cercetarea fundamentală sau aplicativă a sistemelor socio-ecologice; se poate adresa fie doar sistemelor naturale sau seminaturale (ce structură are și cum funcționează natura?), fie doar unor module funcționale din structura sistemelor socio-economice (cum se face interceptarea unei anumite categorii de resurse sau servicii naturale), fie modului de cuplare a sistemelor ecologice în sens clasic cu cele socio-economice (pentru cine este semi-genial și poate aborda încă de la master teme de genul: cum optimizăm structura reglementărilor într-un SSE național, ierarhic la trei scări, ca să minimizăm perturbarea funcționării bazinelor hidrografice?, sau: cum investim optim o cantitate dată de resurse publice - bani - în restaurarea capitalului natural într-o regiune de dezvoltare, oraș sau comună astfel încât să avem într-o perioadă finită de timp - de ex. 10 ani - rezultate clar identificabile - printr-un sistem de monitorizare - în privința creșterii standardului de viață al contribuabililor, sau: cum vindem serviciile ecosistemice dintr-o arie protejată ca să aducem bani pentru managementul ei - la ce nivel ierarhic în SSE, cine să ia banii, și câți să se mai întoarcă în aria protejată, direct la băieții cu managementul, uneori deștepți, sau prin comunitatea locală căreia îi aparține o parte din capitalul natural ca să îi verifice strâns ?).
O frază lungă, în stil holist, deci ne pricepem. Adevărul este că atunci când scri la prima mână frazele ies din fluxul gândirii, în stil Marcel Proust. Nu trebuie să criticăm lucrări valoroase doar pentru că au fraze lungi și greoaie. Credeți-mă că merită studiată critic DD1. Iar cine nu știe nici acum dintre voi pașii idenficării biocenozei doar se face că este ecolog din specia sistemică. Nu este. Desigur, frazele în lucrarea de master trebuie să fie mai scurte, respectând principiile comunicării științifice. Dacă aveți timp o puteți și rescrie de patru-cinci ori cum a făcut Eugen Barbu cu romanul Groapa. Dacă nu, măcar să o croiți bine din prima, în orice stil doriți.
Bun, să zicem că te-ai hotărât pe temă mergi. Este ea adecvată?
Condiția 1: alege o temă pentru care există experiență în instituția în care lucrezi. Știința nu începe de la zero. Despre Aristotel se spune că a fost primul om de știință doar pentru uzul veleitarilor. Aristotel a fost primul mare, și nici măcar în toate domeniile, el a avut o comunitate în spate cu preocupări în domeniu. El a fost primul care a scris sistematic. Nu există cercetare serioasă, cu rezultate publicabile, în absența unei tradiții științifice. Tradiția științifică nu există azi dacă nu există publicații ISI în acel domeniu. Azi nu mai suntem în secolul XX în comunism, când n-aveai unde să publici că nu te lăsau securiștii. Cine zice că face cercetare azi și nu publică ISI înseamnă că nu face cercetare în acel domeniu. Minte că face cercetare. Dacă nu ai găsit un site cu toate publicațiile instituției în care vrei să mergi la master (Iași, Cluj, București), fă o cercetare de literatură pornind de la profii din acel dep sau de la tema ta. Dacă nu găsești nimic măcar cu coautori de acolo renunță la tema aceea, sau du-te unde găsești că există publicații serioase, dacă vrei neapărat acea temă.
Condiția 2: să zicem că ai găsit publicații: există vreun proiect în derulare cu tema respectivă? Orice cercetare sau proiectare a cercetării se face pe bani. Chiar dacă nu îi iei tu pentru că ești un beginner și de fapt statul sau părinții plătesc ca tu să înveți, alții trebuie să îi ia pentru ca acea temă de cercetare să fie vie. Dacă nu este vie, adică nu sunt resurse câștigate pentru ea, atunci este moartă. Nu este bine să te ocupi de o temă moartă pentru că nu ai forța să o faci tu vie, nu ai CV tare și nu poți participa la competiții de proiecte. Visezi frumos dacă îți imaginezi că vei putea face asta sau o va face cineva pentru tine. Toți oamenii, inclusiv tu, vor să lucreze doar pe ideile lor, nu pe ale altora. Doar că unii sunt mai capabili să facă asta și alții mai puțin. Tu vei fi capabil mai târziu, de-asta ești la master. Ideile tale acum trebuie să se cupleze cu ale cuiva mai tare ca tine. Suportă asta ca să crești, chiar dacă ești o piramidă de orgoliu, cum suportau ucenicii brutarului să care făina ca să învețe să facă pâine. Nu vei fi trimis și după țigări (în universități nu se fumează :) ) dar este foarte posibil să mai primești task-uri din proiecte în derulare care nu sunt chiar legate de tema ta. De ce ? Pentru a ține vie tema cercetării care te interesează. Ce câștigi ? Experiență direct de la sursă. Vei ști să faci pâine. Dacă nu ești capabil să faci asta, să te încadrezi într-o fabrică de pâine, nu ai ce căuta în cercetare. Ești o persoană egoistă care vrea să facă doar ce vrea mușchii ei. Nici măcar în filosofie, unde e necesar un minim de resurse, nu mai pot avea succes astfel de cercetători. Vremea geniilor în turnuri de fildeș a trecut. Pardon, poți să te descurci și așa dacă faci cercetare pe banii tăi, ai un papa miliardar și te finanțează. Îți asumi tu tot riscul, nu îl pasezi altora și tu ești cu plăcerea cercetării. Pe banii publici, nu merge.
Dacă condițiile 1 și 2 sunt îndeplinite du-te la profa sau proful care are publicații și proiecte pe tema ta. Dacă proful are publicații dar nu are proiect întreabă-l dacă te finanțează pe ce vrei tu din alte proiecte de cercetare pe care le are, pe șest, din regia de secție, sau pentru că se suprapune partea spațială și te poate lua pe teren, sau ai acces la o infrastructură, la ceva reactivi etc. Nu te arunca fără să verifici că ai resurse cât de cât. O proiectare de cercetare în ecologie presupune vizite costisitoare în teren, verificare de metodologii de laborator sau de modelare, etc.
Observație: a rula un model făcut de alții pe o componentă a capitalului natural românesc NU este cercetare. Este treaba oricărui manager de mediu bine pregătit. Constituirea unei baze de date și efectuarea de scenarii nu este cercetare, este aplicare, cum aplici rețeta de cozonac la tine acasă. Creator a fost cel care a inventat cozonacul, nu tu. A, că îi mai pui o stafidă de nu știu care, da, atunci devii cercetător, în măsura în care consumatorii cozonacului te validează. Adică îți publică ISI inovația ta adusă modelului. Se cheamă că optimizezi modelul. Sau măcar găsești un ingredient nou, de substituție, a unuia vechi, adică dezvolți o nouă metodă de achiziție a datelor care intră în model. Dar atunci să nu ai pretenția că ești specialist în modelare, ca să fii în modelare trebuie să aduci ceva nou în structura modelului (modele noi fac doar institute întregi, dacă vrei să participi la așa ceva mergi în alte țări din Europa sau în SUA).
Revin la condiții: dacă nu sunt îndeplinite schimbă tema în funcție de ce găsești că se face serios acolo unde vrei să faci masterul. Orice este bun în cercetare dacă este făcut serios. Serios înseamnă: cu proiecte de cercetare și cu publicare ISI a rezultatelor. Oricât de extraordinară este tema ea este un dezastru pentru tine, din punct de vedere al carierei, dacă nu este urmărită pe baze serioase. Dacă nu ești serios sau serioasă și lucrezi cu oameni neserioși vei ajunge un impostor sau o impostoare, adică un om care pretinde că se pricepe la ceva și de fapt nu se pricepe. Vei vrea să te izolezi de oamenii serioși din lume, care au publicații ISI, deși le citești mereu lucrările, și o să vrei să ți se facă statuie în schimb în România, să fii aplaudat ca mare om de știință de cei ca și tine, fără publicații serioase în domeniul în care pretind că se pricep, sau de publicul larg necunăscător în ale științei.
A publica este a te supune unui control anonim de calitate din partea evaluatorilor. La toate revistele bune procentul de respingere a lucrărilor este de minim 70%. Lucrezi 2 ani până scoți un paper de 15 pagini.
Dacă vă plac lucrările lungi cât zilele de post dar neevaluate de nimeni competent în domeniu, atunci ignorați cele de mai sus, dacă vreți să folosiți publicațiile pe post de greutate pe hârtiile de pe masă când ați deschis fereastra și bate vântul, nu pentru a dobândi cunoaștere științifică, atunci ignorați cele de mai sus. Până la urmă fiecare face ce vrea cu viața lui, cum zicea cineva zilele trecute. Iar cei cu feluri diferite de a trăi își vor vedea de drumuri diferite în viață, chiar dacă aparțin aceleiași instituții care acceptă diversitatea aceasta fără valoare culturală, ci doar exprimând avatarurile unei societăți normale în curs de a se naște.
Am în față două lucrări de master din promoția 1999. Deși accesul la literatură era mult mai dificil lucrările sunt mai valoroase decât ce pare să se producă acum dintr-un considerent foarte simplu: oamenii luau teme asociate proiectelor în derulare ale departamentului, și doar în mod excepțional altfel. Deși "cadavrele didactice", cum ne autoironiza Dan Cogălniceanu dacă țin bine minte, nu prea aveau publicații în domenii, eram lipiți bine de oameni tari din vest care aveau, și aplicam protocoalele lor de lucru. Toate aceste protocoale și proiecte au dus la publicații în coautorat care ne dau în CV foarte multe citări și ne îndeamnă să ne dăm mari cercetători. Dar pe cont propriu avem ceva în aceste domenii? Ce spune Google Scholar? Unul dintre masteranzii vechi a publicat ISI rezultate care includ pe cele din dizertația de master, pentru că la doctorat a mers mai departe pe aceeași direcție, pentru că exista un proiect de cercetare la care s-a racordat. Amândouă dizertațiile nu depășesc 35 de pagini, dar au rezultate preliminare serioase, iar unul dintre absolvenți acum predă și face cercetare prin Canada.
Există vreo șansă să se publice ceva urmând drumul de la lucrările de master de acum? Nu principial, nu teoretic, ci concret în patru ani de acum încolo.
Am în față două lucrări de master din promoția 1999. Deși accesul la literatură era mult mai dificil lucrările sunt mai valoroase decât ce pare să se producă acum dintr-un considerent foarte simplu: oamenii luau teme asociate proiectelor în derulare ale departamentului, și doar în mod excepțional altfel. Deși "cadavrele didactice", cum ne autoironiza Dan Cogălniceanu dacă țin bine minte, nu prea aveau publicații în domenii, eram lipiți bine de oameni tari din vest care aveau, și aplicam protocoalele lor de lucru. Toate aceste protocoale și proiecte au dus la publicații în coautorat care ne dau în CV foarte multe citări și ne îndeamnă să ne dăm mari cercetători. Dar pe cont propriu avem ceva în aceste domenii? Ce spune Google Scholar? Unul dintre masteranzii vechi a publicat ISI rezultate care includ pe cele din dizertația de master, pentru că la doctorat a mers mai departe pe aceeași direcție, pentru că exista un proiect de cercetare la care s-a racordat. Amândouă dizertațiile nu depășesc 35 de pagini, dar au rezultate preliminare serioase, iar unul dintre absolvenți acum predă și face cercetare prin Canada.
Există vreo șansă să se publice ceva urmând drumul de la lucrările de master de acum? Nu principial, nu teoretic, ci concret în patru ani de acum încolo.
Scrierea acestui text a durat 15 min și a avut loc la cafeaua de dimineață. Dacă dați pe google veți constata că nu am plagiat nimic. Nu trebuie să fiți complexați că nu puteți face asta. Veți putea dacă veți citi permanent literatură normală pe lângă cea științifică, și dacă o să vă țineți serios de treaba voastră științifică. O să vă dați drumul fără probleme în cinci ani de exercițiu de ucenicie cu oameni serioși. Respectați condițiile 1 și 2 de mai sus, nu vă aruncați cu capul înainte.
Mult succes !
