Câteva detalii cu privire la pregătirea prelegerii de concurs

Pregătirea unui discurs în circa patru ore înaintea susținerii lui, în condițiile în care se alocă formal două zile, a fost posibilă în următoarele împrejurări:

·                     Structura generală a prelegerii o datorez Prof. Aligică, la ale cărui prelegeri am asistat, și de la care am preluat-o. În particular e vorba de:

o   Sintagma “degajarea structurii problemei” și tratarea explicită, separată, ca un obiectiv al lecției a acestei activități care duce de la intuții din limbaj comun către instrumentarul analitic conceptual necesar pentru înțelegereea problemei sesizate în limbaj comun.

o   Dramatizarea demersului intelectual prin prezentarea la începutul lecției a unor fenomene constatate la standarde științifice sau abordări susținute cu argumente ștințifice care sunt sau par a fi în contradicție. Apare întrebarea de ce există această situație, sau cum se poate depăși ea, care ține în tensiune narativă audiența până la final când se dă un răspuns.

·                     Degajarea structurii problemei prin metodă analitică (a textului titlului aici) și separat sintetică (prin studiu de caz în prelegere) urmează limbajul abordării kantiene a prezentării cunoașterii, discuția de la începutul Prolegomenelor. Studiul de caz e o mică descoperire prin observare a unor variabile necesare pentru a construi cadrul analitic, care devreme ce există, atunci și trebuie să existe în schema managementului diversității biologice (din existență observată se trece la postularea necesității existenței, tipic metodei transcendentale în interpretarea Prof. Pârvu).

·                     Studiul de caz îl datorez:

o   oportunității că unul dintre membrii comisiei este autor al unei critici cu argumente știnițifice a statutului de parc natural al zonei Văcărești. Am parcurs publicațiile relevante pentru concurs ale tuturor membrilor comisiei imediat după aflarea componenței, ca să cunosc perspectiva publicului țintă.

o   Situației că sunt membru în consiliul științific al acestei arii protejate și cunosc detaliat abordarea internă a administrației

o   Bunăvoinței domnului Florin Stoican de a-mi furniza în timp util proiectul nou de lege pentru arii protejate urbane, pe care l-a inițiat, care fără a o spune explicit ține seamă de multe criticile din partea colegilor geografi menționate la primul punct. Această mutație culturală a permis ilustrarea felului cum se depășește conflictul dintre abordări, inițiat dramatic în prelegere, arătând în acest caz că așteptarea de a tranșa astfel de dispute e contraproductivă, fiind de preferat să fie depășite creativ.

·                     Tabelul cu elemente de cunoaștere relevante pentru diversitatea biologică în diferite strategii de reducere a dimensionalității și măsura în care sunt instituționalizate pentru a putea fi folosite ca argumente pentru măsuri concrete provine din notele de curs de Ecologie generală pentru biologi (au inclus o prelegere despre problema biodiversității), pe care le finalizasem cu o zi înainte, fiind dactilografiat de persoana care a transcris prelegerea respectivă.

·                     Defințiile inductivă și deductivă ale managementului diversității biologice care unifică în mod organic cele două părți ale structurii problemei degajate sunt parte din notele de curs deja existente. Conținutul prelegerii în ansamblu nu e în notele de curs existente, formularea subiectului e în limbajul asistării deciziilor, pe înțelesul publicului larg, nu în limbajul tehnic al notelor de curs.

·                     Ideea finală despre evoluția culturală a abordărilor și argumentărilor limitează pretențiile de necesitate a existenței anumitor variabile în modelul teoretic, conferindu-le un timp cultural finit de viață, așa cum și speciile biologice au un timp finit de viață. Modelul conceptual însuși de management al diversității biologice (construit inductiv sau deductiv) poate să varieze astfel prin apariția și dispariția unor practici efective de management, ceea ce justifică un anumit mod de construire a cursului prin actualizare permanentă a bibliografiei relevante (o deosebire importantă față de științele tari, unde ritmul de evoluție a conținutului e mult mai lent).

Foto: Dr. Constantin Cazacu.

Note de curs la disciplina Ecologie generală, 2019-2020

Apăsând pe fotografia de mai jos se pot descărca notele de curs pentru susținerea evaluării finale la disciplina Ecologie generală, anul 2 biologie, anul universitar 2019-2020, semestrul 1. Textul nu este pentru citare, poate fi privit ca o ciornă, un material în evoluție.

Am ținut acest curs pentru prima și ultima oară anul acesta universitar, în împrejurări administrative deosebite, afând despre el cu o săptămână înaintea începerii anului universitar. Din punctul meu de vedere a fost o șansă să încerc sistematizarea unei perspective analitice și sintetice asupra ecologiei generale la care lucrez de mai multă vreme. Din câte mi-am dat seama studentele și studenții au avut o reacție bună, au înțeles și au apreciat abordarea, ceea m-a motivat foarte mult, m-a mobilizat. De altfel tot ce au scris la curs au transcris chiar dumnealor pe calculator, după cum e și menționat în text. La textul scris din ce am dictat în prelegeri am adăugat eu completări.

Le mulțumesc tuturor pentru experiența deosebită și le doresc succes în drumul lor de biologi inteligenți, performanți, deschiși către gândire și valori perene.

Discurs funerar la înmormântarea Profesorului Radu Lăcătuşu

Precucernici Părinţi, îndoliată familie, îndurerată adunare,

Din pământ suntem făcuţi cu dragoste şi în pământ ne vom întoarce. Pământul, solul, a fost pentru Profesorul Lăcătuşu simbolul dragostei, Iată ce spune: “Dacă sol nu e, nimic nu e”, parafrazând pe Sf. Apostol Pavel. Ştiinţa despre sol este pentru dânsul un dar făcut oamenilor.

După refugierea familiei din Ţinutul Herţei Radu Lăcătuşu a fost un copil sărman şi bun, trebuia să meargă opt kilometri până la şcoală pe un drum adesea noroios. Iată ce spune despre calul care l-a purtat de la şase ani:

“La început mergea cineva cu mine călare, după care, datorită condiţiilor inconfortabile din şea pentru mine, am cerut să merg singur [cu calul], iar acesta m-a ascultat şi timp de trei ani, în condiţii vitrege de vreme, m-a dus la şcoală. I-am purtat şi-i mai port şi acum o veşnică recunoştinţă acestui cal, care a sfârşit la abator în iureşul acelor ani de a înlocui caii cu tractoare.” (p 264)

Auziţi ! Purta veşnică recunoştinţă unui căluţ. De ce ? Pentru că l-a dus la şcoală... Asemenea Profesorul a fost recunoscător celor care l-au ajutat şi susţinut în viaţă.

Şcoala, cunoaşterea, recunoştinţa, sunt valori definitorii ale Profesorului Lăcătuşu. Primeşti ca să dai mai departe, eşti parte dintr-un neam, fără să fii naţionalist (un stră-străbunic al său era austriac), eşti parte dintr-o tradiţie de cercetare fără să fii închis în ea (a colaborat cu o mulţime de oameni din alte discipline şi universităţi). Eşti liber, responsabil, şi cultivi libertatea: cultura, iniţiativa creativă (îi plăceau literatura, teatrul), totul pentru a fi de folos ţie şi altora, cu seriozitate şi cu mult efort, cu dedicare. Nu îi plăcea ceea ce nu era serios. Să mai citim puţin:

„Nu mi-a plăcut munca din minister, învăţământul agricol era trecut la Ministerul Învăţământului, noi având un rol decorativ, rol pe care-l jucam şi-n direcţia cercetării, ministerul nemaifiind cel care finanţa cercetarea. La acestea se adaugă obtuzitatea unor şefi numiţi politic.” (p 277)

Nu îl interesa puterea doar ca să aibă putere, ci ca să serveasc pe alţii. Cerea ca cei responsabili de destinul altora să aibă nişte calităţi. Iată ce întreba pe unul dintre interlocutorii săi:

“Pentru că am ajuns aici, numiţi trăsăturile de caracter ale unui conducător care să contribuie la susţinerea domeniului pe care îl păstoreşte şi în acelaşi timp, reversul medaliei, trăsăturile de caracter ale unui conducător care frânează dezvoltarea domeniului pe care-l conduce.” (p 94)

Sunt întrebări la care nimeni nu i-a răspuns şi atunci a dat răspunsul cu propria sa viaţă, dăruind tot ce avea mai bun şi nefrânând pe nimeni. Profesorul Lăcătuşu a fost un om care a dorit toată viaţa să fie drept, corect, într-un sistem care nu era mereu aşa. Venea cu valori clare, puternice, dintr-o lume aşezată, şi le-a adus cu sine peste timp până acum. Vedem şi azi, aici, pe chipul său adormit pacea, liniştea unui om care s-a străduit să facă pe cât de puţin rău şi pe cât de mult bine a putut.

Despre Biserică spune astfel,

[pe când eram în clasa a patra] “eu am fost lăsat în grija unor mătuşi, dintre care una […] se ocupa cu educaţia mea religioasă. În fiecare duminică trebuia să stau în biserică, în picioare, de la 8 la 12, fapt care era foarte obositor pentru mine. În plus, îmi dădea să citesc cărţi religioase, pe care nu le citeam, pe una am şi pierdut-o. Toate acestea au făcut să mă îndepărtez de biserică. La acestea s-a adăugat educaţia fără religie din şcoală.” (p 265-266).

Se simţea sărmanul încă vinovat că pierduse o carte... Dar harul primit prin botez lucra, iată ce gândeşte mai târziu într-o discuţie cu o altă personalitate:

“R. L. -  Totuşi, una peste alta biserica aduce un plus societăţii sau nu ?

- Mă întrebaţi pe mine, care nu sunt chiar cu biserica. Aduce, pe medie aduce.

R. L. - Asta zic şi eu. Dacă nu, ar fi rău.

- Dacă nu ar fi, ar fi vai de noi.” (p 237)

De ce nu-l vom uita pe Profesorul Lăcătuşu ? Pentru că deşi o persoană particulară, cu farmecul său pe care cei apropiaţi i-l cunosc, a urmărit un model general al binelui şi dreptăţii pentru dânsul şi ţara sa. Acest model poartă numele Iisus Hristos.

Ştiinţa solului, a pământului, formează prin natura ei oameni cu caracter, puternici. Toţi cei care ne ocupăm de mediu avem în dânsul un reper la care să ne gândim, pe care să ne bizuim, pornind de la care să facem şi să refacem ce s-a stricat în noi şi în ţara noastră. Profesorul Lăcătuşu ne-a arătat că e posibil, că nedreptatea vremurilor şi a oamenilor poate fi biruită prin modestie, realism şi bunătate, iar ceilalţi te vor înălţa.

Dumnezeu să îl odihnească !

____

Citări din Lăcătuşu R., 2019, Interviuri, Ed. Terra Nostra, Iaşi

Citită la Biserica Sf. Ilie, Strada Floare de Gheață 1, 14 ianuarie 2019.

O ultimă recomandare de la Profesorul Radu Lăcătuşu (1943 - 2020)

Profesorul Radu Lăcătuşu a fost un eminent specialist în ştiinţa solului, unul din puţinii oameni din generaţia formată în comunism care au ţinut sus standardele ştiinţifice în sistemul de cercetare românesc în vremurile de restrişte din urmă. Şi-a iubit ţara şi a făcut tot ce a putut pentru bunul mers al comunităţii sale ştiinţifice.

Pentru dânsul solul a fost un mod de manifestare a dragostei, spunea: "Dacă sol nu e, nimic nu e". Această dragoste se reflecta asupra celor mai tineri din jur într-un mod discret, dar decisiv.

Pe 8 ianuarie 2020 am primit de la dânsul o scrisoare de recomandare pentru un concurs, disponibilă aici, aşa cum am primit şi la susţinerea tezei de doctorat în 2003. Este ea însăşi un exemplu de obiectivitate şi mod de redactare a acestui fel de text academic.

Dumnezeu să îl odihnească !