Noi

Noi

miercuri, 7 noiembrie 2018

Despre frumuseţea cercetării ştiinţifice în România


Cunosc oameni care cereau articole în anii 90 prin cărţi poştale, asemenea celor trimise din vacanţă celor dragi de acasă. Dear Dr...., sau Distinguished Professor..., I would greatly appreciate to receive a copy of your article .... Thanks in adavance for your kindness. Câteva ore dura scrisul, apai lipitul timbrelor, trimisul prin poştă, iar într-un an puteai obţine cam o treime din ce solicitai, în jur de 200 de titluri cu care putea scrie un referat de doctorat serios. Pe nimeni nu interesează astfel de lucruri şi e firesc, normalitatea e un câştig pe care trebuie să construim mai departe. Azi România plăteşte milioane de euro pe biblioteci electronice şi a face o sinteză bună de literatură e la îndemâna oricărui student de an trei bine îndrumat. Diferenţele sunt uriaşe faţă de anii anteriori.

Cunosc oameni care şi-au sacrificat în bună măsură cariera ştinţifică propriuzisă pentru a construi infrastructuri, clădiri, a aduna echipamente, a face parteneriate internaţionale stabile, trăind frustrări considerabile doar ca să pună la îndemâna tinerilor ce e nevoie pentru a lucra. Pe nimeni nu interesează astfel de lucruri şi e firesc, normalitatea e un câştig pe care trebuie să construim mai departe. Tinerii au laboratoare, platforme, institute în care se pot forma incomparabil mai bine cu ce se putea acum două decenii. A merge oriunde în Europa şi SUA e o banalitate, ca şi pe întreaga planetă prin acordurile bilaterale.

Ştiu cercetători filosofi care cu puterea minţii au făcut analize şi reconstrucţii fascinante pornind de la o literatură disponibilă minimală, genii, cred eu, ale României care cândva vor fi în prim planul opiniei publice prin ceea ce au produs. Cu o mai mare deschidere a ţării şi posibilitatea de a disemina în limbi de circulaţie impactul internaţional ar fi fost neîndoielnic. Pe nimeni nu interesează astfel de lucruri şi e firesc, normalitatea e un câştig pe care trebuie să construim mai departe. Azi în ţară sunt organizate congrese de prestigiu în care mari personalităţi vin direct în faţa noastră, le putem cunoaşte personal, operele lor sunt disponibile, există o comunitate dinamică de tineri cercetători filosofi în care oricine are potenţial găseşte mediul prielnic să se exprime, să se dezvolte, să arate ce poate aduce culturii universale.

Cândva datele şi rezultatele zăceau prin sertare, astăzi alimentează bazele de cloud-data on-line, primarii, instituţiile, companiile oneste nu ratează nici o ocazie de a folosi ceva din ce e pus pe masă de cercetători, fie şi numai pentru imaginea publică dacă banii pentru aplicare sunt limitanţi. Numai cine nu ştie despre ce e vorba şi nu umblă prin ţară ca să obţină zeci de scrisori de susţinere în proiectele aplicative de anvergură poate să spună că lucrurile stau altfel. Numai cui nu-i sună aproape permanent telefonul în preajma raportărilor poate spune că aşa ceva nu există.

Există un ciclu de producţie a cunoaşterii ştiinţifice asemenea oricărui business-cycle. El are multe bucle mai mici corespunzătoare ciclurilor de proiect, de la gândirea priorităţilor după studiu de literatură până la propria publicare şi brevetare şi transfer al tehnologiei către beneficiari. Este o artă să creezi mediul potrivit organizaţional şi naţional pentru o cercetare bună şi este adevărat că adesea autorităţile naţionale par puse pe distrugere. Dar este o artă şi ca în chiar astfel de condiţii prin adaptare, reacţie rapidă, capital social şi inteligenţă creativă să ţii în mişcare producţia cunoaşterii ştiinţifice şi filosofice.

Frumuseţea cercetări este una a acţiunii cu mintea şi cu mâinile. Frumuseţea cercetării este una a lucrului cu oamenii inteligenţi şi oneşti. Frumuseţea cercetării este una a servirii semenilor Diferenţa faţă de alte locuri din lume vine din amploarea răspunsurilor pe care le poţi da date fiind constrângerile resurselor financiare şi umane, a mediului de lucru. Dar frumuseţea este aceeaşi ca oriunde, ea dă un bonus permanent celor care fac asta din vocaţie, dincolo de orice satisfacţii financiare. Cine nu are vocaţie nu poate simţii asta.

Cercetarea e un drum al libertăţii gândirii, al autonomiei responsabile. Frumuseţea ei a una morală. Orice cercetător serios are un comportament moral, nu cunosc ticăloşi cu rezultate respectabile, dacă excludem respectabilitatea asociată numai mărimii contului în bancă şi mărcii de maşină personală.

Se poate face cercetare în România, se poate face educaţie în România, se poate trăi cu verticalitate, cu onoare, cu demnitate în România.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu