Lista bibliografică în format pdf care include și legătura web către arhiva de 1.7 Gb poate fi descărcată apăsând pe imaginea de mai jos (cu studenții din generația 2017 la Capidava, în drum spre Parcul Național Munții Măcinului):
Literatura este organizată în directoare corespunzătoare temelor din figura de mai jos. Ea include și ciornele actuale ale notelor de curs.
La fiecare
director și uneori sub-director am făcut câteva comentarii cu privire la
literatură. La anumite teme am făcut trimiteri la bibliografii suplimentare,
care sunt de asemenea disponibile on-line.
Literatura
se actualizează în fiecare an cu articole de sinteză noi, cărți apărute și
uneori articole sursă primară. Timpul necesar pentru actualizarea bibligrafiei
înainte de fiecare an universitar presupune acces la bibliotecile electronice
internaționale și este de circa zece o săptămână.
Mai jos poate fi parcursă direct lista bibliografică.
A0_Fundamente
Această
bibliografie este suplimentară față de cea pentru temele din figura menționată
mai sus. Parcurgerea ei dă noțiuni de bază despre procese și obiecte ecologice. Am inclus câteva texte de referință
din literatura românească și internațională. Am adăugat și o evaluarea a rezultatelor
școlii de ecologie sistemică din România ale cărei direcții de dezvoltare sunt
relevante pentru disciplina noastră.
1.
Botnariuc
N., 1999, Evoluția sistemelor biologice supraindividuale, Editura Universității
din București, București
2.
Botnariuc N., Vădineanu A., 1982, Ecologie,
Editura Didactică și Pedagogică, București
3.
Clements
F. E., 1916, Plant succession – An analysis of the development of vegetation,
Carnegie Institution Of Washington, Washington
4.
Cook
R. E., 1977, Raymond Linderman and the Trophic-Dynamic Concept in Ecology,
Science, 198: 22-26
5. Darwin C., 1872,
The Origin of Species by means of Natural Selection (6th ed), John Murray,
London (Project Gutenberg)
6.
Gleason
H. A., 1939, The Individualistic Concept of the Plant Association, American
Midland Naturalist, Vol. 21, pp. 92-110
7.
Iordache
V., 2017, Dezvoltarea ecologiei sistemice și științei durabilității în România,
manuscris, 6 pag.
8.
Lekevicius
E., 2006, The Russian paradigm in ecology and evolutionary biology: pro et contra,
16: 3-19
9.
Lindeman
R. L., 1942, The Trophic-Dynamic Aspect of Ecology, Ecology, 23: 339-417
10. Looijen R. C.,
1998, Holism and reductionism in biology and ecology. The mutual dependence of
higher and lower level research programmes, PhD theses, Rijksuniversiteit
Groningen
11. Mouquet N. și
colab., 2015, Predictive ecology in a changing world, Journal of Applied
Ecology, 52: 1293-1310
12. Schwarz A., Jax
K, 2014, Ecology revisited. Reflecting on concepts, advancing science,
Springer, Dordrecht Heidelberg
13. Tansley A. G.,
1935, The Use and Abuse of Vegetational Concepts and Terms, Ecology, 15:
284-307
14.
Vădineanu A., 1998,
Dezvoltarea durabilă, Vol. 1, Ed. Universității din București, pdf
A0_1_Conservation
Restoration Books
În acest subdirector sunt manuale direct
relevante pentru managementul diversității biologice. Nici unul dintre ele nu
reflectă conceptul analitic propus în notele de curs, ci forma acestor
preocupări în domeniul “conservation biology”. Gibbs și colab. (2008) este o
excelentă sursă de probleme pentru rezolvat în timpul lucrărilor practice.
Contextul unora dintre ele trebuie actualizat în fiecare an cu literatură la
zi. Se pot folosi de exemplu împreună cu un articol de
sinteză mai recent în domeniul problemei.
15. Cogălniceanu D.,
2007, Biodiversity, Kessel Publishing House, Remagen-Oberwinter, Germany
16. Gibbs J., Hunter
M., Sterling E. J., 2008, Problem-Solving in Conservation Biologi and Wildlife
Management, Blackwell Publishing, Malden, USA
17. Hunter M. L.,
JR., Gibbs J., 2006, Fundamentals of Conservation Biology, Blackwell Publishing,
Malden, USA
18. Perrow M. R.,
Davy A. J., 2002, Handbook of Ecological Restoration, Cambridge University
Press, Cambridge
19. Pullin A. S.,
2002, Conservation Biology, Cambridge University Press, Cambridge
20. Whisenant S. G.,
2003, Repairing Damaged Wildlands, Cambridge University Press, Cambridge
A1_1_Organizații,
Știinte Sociale
Începem parcurgerea corpului de
cunoaștere fundamentală despre funcționarea sistemelor socio-economice
relevantă pentru noi. În acest director se află un articol de sinteză despre
rolul științelor sociale în domeniul managementului diversității biologice. Sunt
incluse formele electronice ale notelor de curs în care am dat definiții de
lucru și analitice ale managementului diversității biologice. Notele de curs includ noțiuni introductive de management
organizațional și fac trimitere la texte cu noțiuni de managementul
proiectelor.
21. Blicharska M.,
Orlikowska E. H., Roberge J. M., Grodzinska-Jurczak M., 2016, Contribution of
social science to large scale biodiversity conservation: A review of research
about the Natura 2000 network, Biological Conservation, 199: 110-122
22.
Iordache V., 2016,
Managementul diversității biologice, Intro - Note de curs MDB, manuscris în
lucru
23.
Iordache V., 2016,
Managementul diversității biologice, Note de curs MDB – Partea 1, manuscris în
lucru
24.
Iordache V., 2016,
Managementul diversității biologice, Note de curs MDB – Partea 2, manuscris în
lucru
A1_2_SSE organizațional
În acest director sunt incluse noțiuni
de ecologia organizațiilor. Managementul diversității biologice are loc în
organizații de diferite feluri care formează populații și comunități de
organizații. Am optat pentru înțelegerea aprofundată a problematicii acestui
tip de management pornind de la modele structurale ale sistemelor
socio-ecologice bazate pe idei de ecologia organizațiilor.
25. Hannan M. T.,
Freeman J., 1977, The Population Ecology of Organizations, American Journal of Sociology, Vol. 82, pp. 929-964
26. Iordache V.,
2003, Human ecology – A systems perspective, Analele Științifice ale
Universității “Al. I. Cuza” din Iași, XLIX: 329-336
27.
Iordache V., 2004, Constituția
din punct de vedere al ecologiei umane, Sfera Politicii, 106 : 29-32
28. Iordache V. AL.,
2005, Systemism and management: Two needed disciplines in an environmental
curriculum, Journal of Environmental Protection and Ecology, 6: 212-217
29. Singh J. V.,
Lumsden C. J., 1990, Theory and Research in Organizational Ecology, Annual
Review of Sociology, 16: 161-195
A1_3_Reguli
Regulile de
management pot fi interpretate ca fiind un tip de proprietăți, trăsături (eng.
traits) ale organizațiilor și proiectelor. Scara la
care ele se aplică depinde de scara proiectelor și organizațiilor respective.
Ele sunt produse pornind de la cunoaștere despre obiecte ecologice și obiecte
sociale. Felul în care se aplică depinde și de alte reguli existente, unele
dintre ele tradiționale, în funcție de caracteristicile societății respective.
În acest capitol sunt disponibile câteva texte care oferă o imagine
introductivă asupra acestei problematici.
30. Gibson C. C., Ostrom E., Ahn T.K., 2000, The concept of
scale and the human dimension of global change: a survey, Ecological Economics,
32: 217-239
31. Iordache V.,
2008, Explorări dincolo de individualism și holism, Ed. Ars
Docendi, București
32.
Taylor B., Wieren
G., Zaleha B. D., 2016, Lynn White Jr. and the greening-of-religion hypothesis,
Conservation Biology, 30: 1000-1009
33.
Waring T. M., Goff
S. H., Smaldino P. E., 2017, The coevolution of economic institutions and
sustainable consumption via cultural group selection, Ecological Economics,
Vol. 131, pp. 524-532
A1_4_Elemente_pentru_Managementul_Proiectelor
Câteva
manuale de elaborare și management al proiectelor și o carte de lucrări
practice a mea care are un capitol și câteva anexe cu referire la asta.
34.
Duncan W.R., 1996,
A Guide to the Project Management Body of Knowledge, Project Management
Institute, Newtown Square, USA
35.
Iordache V., 2006,
Lucrări practice de ecologie, manuscris în lucru
36.
TENSTEP PROJECT
MANAGEMENT MANUAL: director cu manualul de elaborare a proiectelor. Site-ul
original de pe care a fost descărcat nu mai este funcțional.
A1_4_1_Manuale_pentru_arii_protejate
Un
subdirector cu câteva materiale despre elaborarea proiectelor de managementul
diversității biologice. Sunt folositoare în special dacă sunt deja însușite
noțiunile generale. Recomand și un curs specializat de managementul
proiectelor. E o calificare de folos în cele mai diverse contexte alături de
calificarea de biolog sau ecolog.
37.
Biodiversity in
Development Project, 2001, Guiding Principles for Biodiversity in Development:
Lessons from field projects. European Commission, Brussels, Belgium/IUCN,
Gland, Switzerland and Cambridge, UK. 56 pp.
38. Eurosite toolkit -
Skills for Site Managers in Central and Eastern Europe – Director cu informații și adrese web.
39.
Hamilton L., McMillan
L, 2004, Guidelines for Planning and Managing Mountain Protected Areas. IUCN,
Gland, Switzerland and Cambridge, UK. xi + 83pp.
40.
Thomas L.,
Middleton J., 2003, Guidelines for Management Planning of Protected Areas. IUCN
Gland, Switzerland and Cambridge, UK. ix + 79pp
A2_1_Teorii despre diversitatea biologică
Începând cu
acest director intrăm în corpul de cunoaștere fundamentală dspre obiectele și
proceselor ecologice care trebuie cunoscute pentru a proiecta managementul
diversității biologice.
Câteva concluzii din analiza corpului de literatură la
care s-a făcut referire în paragraful anterior sunt:
·
Ideea de a
identifica tipare general de succesiune la scara întregii comunităţi din toate
speciile dintr-o zonă ţine de istorie. Modelele generale nu se mai lucrează.
Modele generale vechi au căpătat caracterul explicit al unor ipoteze care
alături de alte modele mai noi se află în competiţie şi sunt testate empiric.
Sunt trei categorii de modele: deterministe, stochastice şi de tranziţie de
stare (cu prag, nelimiare), iar fiecare are în spate ipoteze despre procese
empirice care se potrivesc cu un model sau altul. Altfel spus avem de a face cu
o abordare analitică a succesiunii ecologice, nu holistă. Tiparele abstracte
caracteristice unor teorii din anii 90 şi 2000 nu mai sunt considerate
relevante pentru rezolvarea unor probleme practice şi în general pentru
înţelegerea datelor din teren.
·
Chestiunea
succesiunii ecologice e strâns legată de cea a heterogenității spațiale în
sisteme ecologice, a scării la care organismele din diferite specii percep
resursele și a discontinuităților de scară în organizare proceselor ecologice.
·
Se lucrează pe
fiecare tip de comunitate de organisme în parte la scările caracteristice
organismelor respective. La unele nu se ştiu exact scările la care trebuie
lucrat (de exemplu organismele subterane din sol). Procesele care susţin
succesiunea pentru fiecare tip de comunitate din aceeaşi zonă sunt diverse şi
variază de la o comunitate de organisme la alta.
·
Cuplajele între
procesele de succesiune dintr-o comunitate şi din alta sunt în faza preliminară
de investigare, scările de timp sunt diferite şi datele empirice în aceeaşi
zonă adesea lipsesc. Există o literatură emergentă cu privire la acest cuplaje,
atât prin cercetări empirice, cât și teoretice. Direcția este convergentă cu
preocupările generale ale ecologiei sistemice, dar nu este explicit subsumată
acestora.
·
Ideea de a accelera
succesiunea prin manipularea organismelor, în particular a fungilor, şi a
condiţiilor abiotice are sens doar în modelul determinist al succesiunii, sau
în etape separate ale unui model de tranziţii de stare. Această manipulare
trebuie să fie mai puternică decât influenţa procesele stochastice care
intervin şi ele în zonă ca urmare a heterogenităţii interne şi a factorilor
externi aleatori. Accelerarea succesiunii ecologice nu este nici pe departe o
soluţie generală, ci doar una posibilă alături de soluţii mai dure, cu
intervenţii intensive care să poată schimba starea sistemului când el poate fi
modelat prin tranziţii de fază.
·
Scara de timp a
evaluării prin monitorizare a efectelor manipulării trebuie să fie compatibilă
cu cea a proceselor de succesiune, ceea ce leagă direct problema cu cea a
monitoringului pe termen lung al sistemelor ecologice.
În acest
director sunt doar două texte suplimentare: un extras din cartea lui Pahl-Wostl
(1995) după care s-a adaptat în România conceptul de modul trofodinamic din
Vădineanu (1998 – cartea de dezvoltare durabilă) și un articol de sinteză
recent din 2017.
41. Bullock J. M.,
Gonzalez L. M., Tamme R., Gotzenberger L., White S. M., Partel M., Hooftman
A.P., 2017, A synthesis of empirical plant dispersal kernels, Journal of
Ecology, 105: 6-19
42.
Pahl-Wostl C.,
1995, The Dynamic Nature of Ecosystems, John Wiley & Sons, Chichester,
extras de 45 de pagini.
43.
Proenca V., Pereira
H. M., 2013, Species-area models to assess biodiversity change in multi-habitat
landscapes: the importance of species habitat affinitiy, Basic and Applied
Ecology, 14: 102-114
44. Šímová I., Storch D., 2017, The enigma of terrestrial
primary productivity:
measurements, models, scales and the diversity-productivity relationship,
Ecography, Vol. 40, pp. 239-252
A2_2_Dinamica populațiilor
Câteva
articole care completează ceea ce se prezintă de obicei în manualele românești
de ecologia populațiilor. Înțelegerea aprofundată a teoriilor și abordărilor
actuale e o precondiție pentru modelarea proceselor populaționale relevantă în
managementul diversității biologice. Dat fiind că nu există o sinteză la zi
pentru studenții români o strategie ar putea fi ca atunci când întâlnim o
anumită abordare într-un articol de “conservation biology” sau utilizare a
resurselor regenerabile să facem o mică analiză critică separată dedicată
abordării respective.
45.
Beyer H. L.,
Gurarie E., Börger L., Panzacchi M., Basille M., Herfindal I., Van Moorter B.
R., Lele S., Matthiopoulos J., Fryxell J.,
2016, ‘You shall not pass!’: quantifying barrier permeability and proximity
avoidance by animals, Journal of Animal Ecology, 85(1): 43 -53
46. Keith S. A., Bull J. W., Animal culture impacts species’ capacity to
realize climate-driven rage shifts, Ecography, Vol. 40: 296-304
47. Merrick M. J.,
Koprowski J. L., 2017, Should we consider individual behavior differences in
applied wildlife conservation studies?, Biological Conservation, 209: 34-44
48. Ovaskainen O.,
Meerson B., 2010, Stochastic models of population extinction, Trends in Ecology
and Evolution, 25: 643-652
49. Prugh L. R.,
Stoner C. J., Epps C. W., Bean W. T., Ripple W. J., Lariberte A. S., Brashares
J. S., 2009, The Rise of the Mesopredator, BioScience, 59: 779-791
50. Sachot S.,
Perrin N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered
Capercaillie (Tetrao urogallus)
metapopulation in the Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and
Conservation, 15: 2017-2032
A2_3_Nișă ecologică
Câteva
articole despre conceptul de nișă ecologică, decisiv pentru înțelegerea
modelelor de distribuție spațială a speciilor. Alte sunt disponibile în
bibliografie despre succesiune ecologică deja menționată.
51.
Callaway R. M., 1997,
Positive interactions in plant communities and the individualistic-continuum
concept, Oecologia, 112: 143-149
52.
Hirzel A. H., Le
Lay G., 2008, Habitat suitability modelling and niche theory, Journal of Applied Ecology, 45: 1372-1381
53. Lenoir J., Hattab T., Pierre G., Climatic microrefugia
under anthropogenic climate change: implications for species
redistribution, Ecography, 40: 253-266
54. Niedrist G. H.,
Fureder L., 2016, Towards a definition of environmental niches in alpine
streams by employing chironomid species preferences, Hydrobiologia, 781: 143-160
55. Patterson T. A.,
Thomas L., Wilcox C., Ovaskainen O., Matthiopoulus J., 2008, State-space models
of individual animal movement, Trends in
Ecology and Evolution, 23: 87-94
56. Peterson T. A.
și colab. (editori), 2011, Ecological niches and geographic distributions,
Princeton University Press, Princeton and Oxford
57. Peterson T.,
Anamza T., 2015, Ecological niches and present and historical geographic
distributions of species: a 15-year review of frameworks, results, pitfalls,
and promises, Folia Zool., 64: 207-217
58. Pocheville A.,
2015, The ecological Niche: history and recent controversies, în T. Heams et
al. (eds.), Handbook of Evolutionary Thinking in the Sciences, 547-586
59. Wiens J. J.,
Ackerly D. D., Allen A. P., Anacker B. L., Buckley L. B., Cornell H. V.,
Damschen E. I., Davies T. J., Grytnes J. A., Harrison S. P., Hawkins B. A.,
Holt R. D., McCain C. M., Stephens P. R., 2010, Niche conservatism as an
emerging principle in ecology and conservation biology, Ecology Letters, 13: 1310-1324
A2_4_Ecologia Pop. - Ecologia Sist.
Două texte
la care sunt autor principal care încearcă să lămurească specificul înțelegerii
rolului populațiilor din perspectiva ecologiei sistemice, prin plasarea lor în
module trofo-dinamice parte dintr-un model de complexitate minimală. Între timp
mi-am dat seama că nu pot exista modele homomorfe, că conceptul de depășit.
Analiza și ideile din aceste texte rămân folositoare cu precizarea că nu e
vorba de modele homomorfe, ci doar de modele structurale, altfel spus că nu
surprind esențialul, adică toate variabilele și relațiile relevante, ci pot
oferi doar o perspectivă parțială complementară cu cea oferită de alte modele
și abordări care reduc dimensionalitatea sistemului în alt fel.
60.
Iordache V., Kothe
E., Neagoe A., Gherghel F., 2011, A Conceptual Framework for Up-Scaling
Ecological Processes and Application to Ectomycorrhizal Fungi, Soil Biology, Springer,
255-299
61.
Neagoe A., Iordache
V., Kothe E., 2013, Upscaling the Biogeochemical Role of Arbuscular Mycorrhizal
Fungi in Metal Mobility,Soil Biology, Springer, 285-311
B1_1_Drepturi de proprietate asupra capitalului natural
Drepturile de proprieate
existente într-un sistem socio-economic sunt un tip special de reguli care
constrâng felul cum putem face managementul diversității biologice.
62. Knorn J.,
Kuemmerle T., Radeloff V. C., Szabo A., Mindrescu M., Keeton W. S., Abrudan I.,
Griffits P., Gancz V., Hostert P., 2012., Forest restitution and protected area
effectiveness in post-socialist Romania, Biological
Conservation, Vol. 146, pp. 204-212
63. Meixner H.,
Schnauder I., Bölscher J., Iordache V., 2006, Hydraulic, Sedimentological and
Ecological Problems of Multifunctional Riparian Forest Management, BERLINER
GEOGRAPHISCHE ABHANDLUNGEN, Heft 66, Berlin
64. Sikor T., He J.,
Lestrelin G., 2017, Property Rights Regimes and Natural Resources: A Conceptual
Analysis Revisited, World Development,
20: 1-13
B1_2_Tipologia
managementului capitalului natural
Clasificarea de interes didactic pe care
am făcut-o poate fi găsită într-o anexă a tezei mele de doctorat. Pentru
simplificarea accesului a fost deja preluată și inclusă cu citare în notele de
curs care sunt disponibile în directorul A1_1.
65.
Iordache
V., 2009, Ecotoxicologia metalelor grele în lunca
Dunării,
Ed. Ars Docendi, București
B1_3Abordări în managementul sistemelor socio-ecologice
Abordarea
clasică românească a biodiversității (Vădineanu 2004 – editor) vine asociată cu
o perspectivă asupra managementului dezvoltării sistemelor socio-ecologice. În
acest director am strâns literatură complementară cu abordarea respectivă. Ea
evidențiază contextul general de discuție, relevant în special pentru
proiectarea programelor de management al diversității biologice la scară mare
(de la națională în sus). Problematica e subsumabilă științei durabilității și
mai puțin domeniul strict al managementului diversității specifice. Dar pentru
că nu e prezentată in extenso în alte părți am păstrat aici un corp de
literatură pornind de la care să se poată eventual face o sinteză la zi.
66. Allen C. R.,
Garmestani A. S., 2015, Adaptive Management of Social-Ecological Systems,
Springer, Dordrecht - Heidelberg
67.
Binder
C. R., Hinkel J., Bots P. W. G., Pahl-Wostl C., 2013, Comparison of Frameworks
for Analyzing Social-ecological Systems, Ecology and Society, Vol. 18: 26
68. Cumming G. S.,
2014, Theoretical frameworks for the analysis of social-ecological systems, în
S. Sakai and C. Umetsu (eds.) “Social-ecological systems in transition, Global
environmental Studies, Springer Japan, 3-24
69. Gregory R.,
Ohlson D., Arvai J., 2006, Deconstructing adaptive management: Criteria for
applications to environmental management, Ecological Applications, 16, 2411-2425
70. Hopwood B.,
Mellor M., O’Brien G., 2005, Sustainable Development: Mapping Different
Approaches, Sustainable Development, 13: 38-52
71.
Pahl-Wostl
C., 2009, A conceptual framework for analyzing adaptive capacity and
multi-level learning processes in resource governance regimes, Global
Environmental Change, 19: 354-365
72. Rist L., Felton
A., Marald E., Samuelsson L., Lundmark T., Rosval O., 2016, Avoiding the
pitfalls of adaptive management implementation in Swedish silviculture, Ambio, 45: S140-S151
73. Ventín L. B.,
Troncoso J. S., Villasante S., 2015, Towards adaptive management of the natural
capital: Disentangling trade-offs among marine activities and seagrass meadows,
Marine Pollution Bulletin, 101: 29-38
74. Westgate M. J.,
Likens G. E., Lindenmayer D. B., 2013, Adaptive management of biological
systems: A review, Biological
Conservation, Vol. 158, pp. 128-139
75. Williams B. K.,
Brown E. D., 2016, Technical challenges in the application of adaptive
management, Biological Conservation,
Vol. 195, pp. 255-263
B2_1_Evaluarea Riscului de Extincție și criterii IUCN
Criteriile
IUCN sunt un instrument important pentru stabilirea speciilor care necesită
protecția la scară globală utilizabil împreună cu alte instrumente și la scări
mai mici (națională). Ele sunt asociate problematicii mai largi a evaluării
riscului de extincție al speciilor.
77. Akcakaya H. R.,
Butchart S. H. M., Mace G. M., Stuard S. N., Hilton-Taylor C., 2006, Use and
misuse of the IUCN Red List Criteria in projecting climate change impacts on
biodiversity, Global Change Biology, 12, 2037-2043
78.
Bennun L., Regan E.
C., Bird J., Bochove J. W., Katariya V., Livingstone S., Mitchell R., Savy C.,
Starkey M., Temple H., Pilgrim J. D., 2017, The value of the IUCN Red List for
business decision-making, Conservation Letters, on-line first, DOI:
10.1111/conl.12353
79.
Collen B., și alții,
2016, Clarifying misconceptions of extinction risk assessment with the IUCN Red
List, Biology Letters, 12: 1-5
80.
Iordache V.
(traducere din articole), 2017, Criteriile IUCN – Prezentare generală şi
probleme asociate listelor roşii (pentru studenții care nu cunosc limba
engleză)
81.
IUCN, 2016, The
IUCN Red List of Threatened Species, www.iucnredlist.org/static/categories_criteria_3_1
82.
Keith D. A. și
colab., 2013, Scientific foundations for an IUCN Red List of Ecosystems, PLOS
One, 8: e62111
83.
Mace G. M., Collar
N. J., Gaston K. J., Hilton-Taylor C., Akcakaya H. R., Leader-Williams N.,
Milner-Gulland E. J., Stuard S. N., 2008, Quantification of Extinction Risk:
IUCN’s System for Classifying Threatened Species, Conservation Biology, 22: 1424-1442
84.
Rodriguez J. P. și
colaboratori, 2015, A practical guide to the application ofthe IUCN Red List of
ecosystem criteria, Philosophical Transactions R. Soc. B, 370, 20140003
85.
Schuldt A., Assmann
T., 2010, Invertebrate diversity and national responsibility for species
conservation across Europe – A multi-taxon approach, Biological Conservation, 143: 2747-2756
B2_2_Analiza Viabilității Populaților
Analiza
viabilității populațiilor e un instrument general pentru fundamantarea
managementului speciilor bazat pe cunoștințe de ecologia populațiilor și care
folosește modele matematice cu diferite grade de complexitate. Publicațiile
cheie din acest director sunt Stephens (2016), Akcakaya și Sjogren-Gulve (2000)
și Morris și Doak (2002).
86.
Akcakaya H. R., Sjogren-Gulve
P., 2000, Population viability analyses in conservation planning: an overview,
Ecological Bulletins, 48: 9-21
87.
Iordache V.
(traduceri din articole), Noțiuni de analiza viabilității populațiilor (pentru
studenții care nu cunosc limba engleză)
88.
Coulson T., Mace G.
M., Hudson E., Possingham H., 2001, The Use And Abuse Of Population Viability
Analysis, Trends in Ecology & Evolution, 16: 219-221
89.
Keedwell R. J.,
2004, Use of population viability analysis in conservation management in New
Zealand, Science for Conservation, 243: 1-60
90.
Lindenmayer D. B.,
Burgam M. A., Akcakaya H. R., Lacy R. C., Possingham H. P., 1995, A Review of
the Generic Computer Programs ALEX, RAMAS/ space and VORTEX for Modelling the
Viability of Wildlife Metapopulations, Ecological Modelling, 82: 161-174
91. Menges E. S., 2000, Population viability analyses in
plants:
challenges and opportunities, TREE, 15: 51-56
92. Morris W. F.,
Doak D. F., 2002, Quantitative Conservation Biology, Sinauer Associates, Sunderland
93. Reed J. M.,
Mills L. S., Dunning Jr J. B., Menges E. S., McKelvey K. S., Frye R.,
Beissinger S. R., Anstett M. C., Miller P., 2002, Emerging Issues in Population
Viability Analysis, Conservation Biology, 16: 7-19
94. Sachot S.,
Perrin N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered
Capercaillie (Tetrao urogallus)
metapopulation in the Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and
Conservation, 15: 2017-2032
95. Stephens, P.A.
(2016) 'Population viability an alysis.', in Oxford bibliographies. Ecolo gy.
Oxford: Oxford University Press. Oxford bibliographies online.
96. Trenham P. C.,
Shaffer H. B., Amphibian upland habitat use and its consequences for population
viability, Ecological Applications,
Vol. 15, pp. 1158-1168
B2_3_Modelarea
Distribuției Spațiale
Modelele de distribuție
spațială a speciilor pornesc în mod principial de la conceptul de nișă
fundamentală / nișă realizată. Se dorește crearea unui câmp geografic al
variabilei probabilitate de prezență a unei specii, ca variabilă dependentă.
Variabile independente sunt factori de comandă ai dinamicii populației, cel mai
adesea abiotici. Figura 1 din D’Amen (2015) ilustrează sintetic diversitatea abordărilor. Direcții de dezvoltare a modelelor
includ încorporarea unor factor biologici caracteristici nișei și co-predicția
mai multor specii asociate. Modelele de distribuție spațială se folosesc de
obicei la scară mare (națională, macroregională). O abordare diferită e cea a
modelelor bazate pe indivizi, care se folosesc la scări relevante pentru
managementul operațional atunci când diferențele comportamentale dintre
indivizi sunt importante.
97. Austin M. P., 2002, Spatial prediction of species
distribution: an interface between ecological theory and statistical modelling,
Ecological Modelling, 157: 101-118
98.
Austin M., 2007,
Species distribution models and ecological theory: A critical assessment and
some possible new approaches, Ecological Modelling, 200: 1-19
99.
Bennetsen E.,
Gobeyn S., Goethals P. L. M., 2016, Species distribution models grounded in
ecological theory for decision support in river management, Ecological
Modelling, 325: 1-12
100.
Cabral J. S.,
Valente L., Hartig F., 2017, Mechanistic simulation models in macroecology and
biogeography: state-of-art and prospects, Ecography, 40: 267-280
101.
D’Amen M., Rahbek
C., Zimmermann N. E., Guisan A., 2015, Spatial predictions at the community
level: from current approaches to future frameworks, Biological Reviews, doi:
10.1111/brv.12222
102.
Dormann C. F.,
2010, Modeling Species’ Distributions, manuscris disponibil la http://www.biom.uni-freiburg.de/Dateien/PDF/dormann2010_chapterspeciesdistributionmodelling_proofprints.pdf
103.
Dormann CF,
Chymanski SJ, Cabral J, Chuine I, Graham C, Hartig F, Kearney J, Chuine I,
Graham C, Hartig F, Kearney M, Morin X, Romermann C, Schroder B, Singer A.,
2012, Correlation and process in species ditribution models: bridging a
dichotomy, Journal of Biogeography, 39: 2119-2131
104.
Drew C. A., Wiersma
Y. F., Huettmann F., 2015, Predictive Species and Habitat Modeling Landscape
Ecology, Springer, New York
105.
Elith J., LeathWick
J. R., 2009, Species Distribution Models: Ecological Explanation and Prediction
Across Space and Time, Annu. Rev. Ecol. Evol. Syst., 40: 677-697
106.
Ficetola G. F.,
Mazel F., Thuiller W. (2017) Global determinants of zoogeographical boundaries,
Nature Ecology & Evolution, first on-line, DOI: 10.1038/ s 41559-017-0089
107.
Gastón A.,
García-Viñas J. I., 2012, Modelling species distributions with penalised
logistic regressions: a comparison with a maximum entropy models, Ecological
Modelling, 222: 2037-2041
108.
Guillera-Arroita
G., 2016, Modelling of species distributions, range dynamics and communities
under imperfect detection: advances, challenges and opportunities, Ecography,
40: 281-295
109.
Guisan A, Thuiller
W, 2005, Predicting species distribution: offering more than simple habitat
models, Ecology Letters, 8: 993-1009
110.
Heikkinen R. K.,
Luoto M., Virkkala R., Pearson R. G., Korber J.-H., 2007, Biotic interactions
improve prediction of boreal bird distributions at macro-scales, Global Ecology
and Biogeography, 16: 754-763
111.
López-Alfaro C.,
Estades C. F., Aldridge D. K., Gill R. M. A., Individual-based modeling as a
decision tool for the conservation of the endangered huemul deer (Hippocamelus bisulcus) in southern
Chile, Ecological Modelling, 244: 104-116
112.
Ochoa-Ochoa L. M.,
Flores-Villela O. A., Bezaury-Creel J. E., 2016, Using one vs. Many,
sensitivity and uncertainty analyses of species distribution models with focus
on conservation area networks, Ecological Modelling, 320: 372-382
113.
Phillips S. J.,
Anderson R. P., Schapire R. E., 2006, Maximum entropy modeling of species
geographic distributions, Ecological Modelling, 190: 231-259
114.
Rosales J., Bradley
C., Petts G., Gilvear D., 1999, A conceptual model of
hrydrogeomorphological-vegetation interactions within confluente zones of large
tropical rivers; Orinoco, Venezuela, Manaus’99 – Hydrological and Geochemical
Processes in Large Scale River Basins, pp. 1-7
115.
Rushton S. P.,
Ormerod S. J., Kerby G., 2004, New paradigms for modelling species
distributions?, Journal of Applied Ecology, 41: 193-200
116.
Tempel D. J., Peery
M. Z., Gutiérrez R. J., 2014, Using integrated population models to improve
conservation monitoring: California spotted owls as a case study, Ecological
Modelling, 289: 86-95
117.
Villero D., Pla M.,
Camps D., Ruiz-Olmo J., Brotons L., 2017, Integrating species distribution
modelling into decision-making to inform conservation actions, Biodoversity and
Conservation, Vol. 26, pp. 251-271
118.
Xiao X., O’Dwyer J. P.,
White E. P., 2016, Comparing process-based and constraint-based approaches for
modeling macroecological patterns, Ecolgy, 97: 1228-1238
119.
Yackulic C. B.,
2017, Competitive exclusion over broad spatial extents is a slow process:
evidence and implications for species distribution modeling, Ecography, 40: 305-313
120.
Zimmermann N. E.,
Edwards Jr T. C., Graham C. H., Pearman P. B., Svenning J. C., 2010 New trends
in species distribution modelling, Ecography, 33: 985-989
B2_4_Modele de adecvare a habitatelor
Dacă în
cazul modelelor de distribuția a speciilor se pornește de la variabile
independente asociate nișei fundamentale reprezentate în format câmp, în
modelele de adecvare a habitatelor se pornește de la obiecte ecologice deja
discretizate, habitatele care rezultă în urma clasificării terenului, înțeles
în sensul din legea ariilor protejate. Din punct de vedere operațional
diferența principală între termenul de habitat rezultat din clasificare și cel
de ecositem e că scara primului e mult mai variabilă, de la habitate insulare
până la suprafețe mult mai mare ca cele considerate tipice unui ecosistem în
abordarea din Vădineanu (1998). În GIS habitatele sunt reprezentabile în format
vector ca poligoane, și derivat și în format raster, cu toate unitățile de
discretizare caracterizate de o unică valoare corespunzătoare tipului respectiv
de habitat. Dacă scara populațiilor speciei de interes e mai mică sau egală cu
cea a habitatului evaluarea adecvării se face prin măsurarea unor variabile
independent în interiorul zonei corspunzătoare habitatului respectiv, cel mai
adesea fără o abordare spațială (nu se produc hărți de distribuția spațială a
adecvării habitatului în interiorul habitatului). Kerckhove (2008) e tipic
pentru această abordare. Dacă scara populației speciei e mai mare ca a habitatului
atunci ponderea diferitelor tipuri de habitate în zona respectivă reprezintă
tot atâtea variabile derivate (măsurabile într-o abordare de tip landscape
ecology, după clasificare pornind de la variabile primare) care sunt folosite
pentru a modela distribuția speciei respective. Mărimea zonei caracteristice
populației variază de la specie la specie, abordarea fiind tipică speciilor cu
mobilitate mare, care folosesc mai multe tipuri de habitate din structura a
ceea ce în Vădineanu (1998) sunt complexele de ecosisteme (landscapes). Tabelul
1 din Brundvig și colab. (2017) e ilustrează diversele abordări de acest fel,
care încearcă să asocieze tipuri de habitate du specii. Trebuie observat că termenul
de landscape e mai general ca cel de complex de ecosisteme, nefiind asociat
unor scări tipice pentru fiecare nivel ierarhic, ci doar unei ierarhii
organizate la multiple scări, diferită în funcție de variabilele, procesele și
obiectele ecologice de interes.
121.
Ahmadi-Nedishan B.,
St-Hilaire A., Berube M., Robichaud E., Thiemonge N., Bobee B., 2006, A review
of statistical methods for the evaluation of aquatic habitat suitability for
instream flow assessment, River Res. Applic., 22: 503-523
122.
Boavida I., Santos
J. M., Cortes R. V., Pinheiro A. N., Ferreira M. T., 2011, Assessment of
instream structures for habitat improvment for two critically endangered fish
species, Aquat Ecol, 45: 113-124
123.
Brudvig L. A.,
Leroux S. J., Albert C. H., Bruna E. M., Davies K. F., Ewers R. M., Levey D.
J., Pardini R., Resasco J., 2017, Evaluating conceptual models of landscape
change, Ecography, 40: 74-82
124.
Comer, P., D.
Faber-Langendoen, R. Evans, S. Gawler, C. Jo sse, G. Kittel, S. Menard, M. Pyne, M. Reid, K. Schulz, K. Snow, and J.
Teague. 2003. Ecological Systems of the United States: A
Working Classification of U.S. Terrestrial Systems. NatureServe,
Arlington, Virginia.
125.
Fabritius H.,
McBride M., 2017, Modelling habitat persistence and impacts of management on
the habitats of an endangered butterfly, Insect Conservation and Diversity, on-line
first, doi: 10.11 11/ica d.12 218
126.
Frederiksen P, van
der Sluis T., Vadineanu A., Terkenli T. S., Gaube V., Busck A. G., Vesterager
J. P., Geamana N., Schistou D. E., Pedroli B., 2017, Misfits and compliance
patterns in the transposition and implementation of the Habitats Directive –
four cases, Land Use Policy, 62: 337-350
127.
Gigante D., Foggi
B., Venanzoni R., Viciani D., Buffa G., 2016, Habitats on the grid: The spatial
dimension does matter for red-listing, Journal for Nature Conservation, 32: 1-9
128.
Hartel T, Nemes S,
Oleerer K, Cogălniceanu D, Moga C, Arntzen J. W, 2010, Using connectivity
metrics and niche modelling to explore the occurrence of the northern crested
newt Triturus cristatus(Amphibia, Caudata) in a traditionally managed landscape,
Environmental Conservation, 37: 195-200
129.
MNHN-EEA report,
2014, Terrestrial habitat mapping in Europe: an overview, EEA Technical report,
Copenhaga
130.
Kerckhove D. T.,
Smokorowski K. E., Randal R. G., 2008, A primer on Fish Habitat Models, Canadian
Technical Report of Fisheries and
Aquatic Sciences 2817
131.
Mushnet D. M., Neau
J. L., Euliss Jr. N. H., 2014, Modeling effects of conservation grassland
losses on amphibian habitat, Biological Conservation, Vol. 174, pp. 93-100
132.
Schneider M., Noack
M., Gebler T., Kopecki I., 2010, Handbook for the Habitat Simulation Model,
Casimir Model, University of Stuttgart
133.
With K. A., Crist
T. O., 1995, Critical thresholds in species’ responses to landscape structure,
Ecology, 76: 2446-2459
134.
Wordley C. F. R.,
Sankaran M., Mudappa D., Altringham J. D., 2015, Landscape scale habitat
suitability modelling of bats in the Western Ghats of India: Bats like
something in their tea, Biological Conservation, 191: 529-536
B2_5_Conceptul de unitatea furnizoare de servicii (SPU)
Prin conceptul de unitatea
furnizoare de servicii se urmărește formarea unei imagini asupa rolului unei
populații (părți din ea sau a unei comunități) în furnizarea unui anumit
serviciu ecosistemic. Diferența față de rolul unei populații în funcționarea
ecosistemului în sensul ecologiei sistemice standard este că aici ne
interesează cuantificarea rolului în termenii contribuției la un serviciu
măsurat în unitățile sale caracteristice, nu în unități rezultate prin
reducerea la (flux de) energie sau substanță.
Abordarea
poate susține o analiză a contibuției la fiecare tip de serviciu ecosistemic în
parte, de interes pentru diferite categorii de utilizatori ai serviciilor
ecosistemice. Se pot face cuplaje între modelele care caracterizează diferitele
roluri, în măsura în care se pune probleme înțelegerii legăturilor (eng. “trade-offs”)
dintre mecanismele de producție sau între măsurile de management.
Acest mod de
fundamentare a managementului diversității biologice este criticat la nivel
fundamental de adepții managementului exclusiv pe baza alocării unei valori
intrinseci speciilor. Din perspectivă instituțională cele două abordări sunt
complementare, ele răspunzând preferințelor unor categorii diferite de
utilizatori ai capitalului natural.
135.
Deliege G.,
Neuteleers S., 2015, Should Biodiversity be Useful? Scope and Limits of
Ecosystem Services as an Argument for Biodiversity Conservation, Environmental
Values, 24: 165-182
136.
Dias A. T. C., Berg
M. P., de Bello F., Van Oosten A. R., Bila K., Moretti M., 2013, An
experimental framework to identify community functional components driving
ecosystem processes and services delivery, Journal of Ecology, 101: 29-37
137.
Kontogianni A.,
Tourkolias C., Machleras A., Skourtos M., 2012, Service providing units,
existence values and the valuation of engangered species: A methodological
test, Ecological Economics, 79: 97-104
138.
Kontogianni A.,
Luck G. W., Skourtos M., 2010, Valuing ecosystem services on the basis of
service-providing units: A potential approach to address the ’endpoint problem’
and improve stated preference methods, Ecological Economics, 69: 1479-1487
139.
Kosoy N., Corbera
E., 2010, Payments for ecosystem services as commodify fetishism, Ecological
Economy, 69: 1228-1236
140.
Luck G. W., Daily
G. C., Ehrlich P. R., 2003, Population diversity and ecosystem services, TRENDS
in Ecology and Evolution, 18: 331-336
141.
Luck G. W.,
Harrington R., Harrison P. A., Kremen C., Berry P. M., Bugter R., Dawson T. P.,
De Bello F., Diaz S., Feld C. K., Haslett J. R., Hering D., Kontogianni A.,
Lavorel S., Rousevell M., Samways M. J., Sandin L., Sttele J., Van Den hove S.,
Vandewalle M., Zobel M., 2009, Quantifying the Contribution of Organisms to the
Provision of Ecosystem Services, BioScience, 59: 223-235
142.
Peterson M. J.,
Hall D. M., Feldpausch-Parker A. M., Peterson T. R., 2009, Obscuring Ecosystem
Function with Application of the Ecosystem Services Concept, Conservation
biology, 24: 113-119
143.
Ridder B., 2008,
Questioning the ecosystem services argument for biodiversity conservation, Biodivers.
Conserv., 17: 781-790
B2_6_Rolul speciilor în furnizarea de servicii
ecosistemice
Directorul
sintetizează literatura cu privire la diferite grupe de organisme. Cele mai
avansate cunoștințe despre rolul în furnizarea de servicii ecosistemice se pot
produce atunci când sunt deja lămurite chestiunile taxonomice și de ecologia
populațiilor. Există diferențe importante între grupurile de organisme din
această perspectivă, cu implicații manageriale mari. Un manager al diversității
biologice va putea utiliza doar cunoașterea disponibilă la un moment dat. Dat
fiind că domeniul este foarte dinamic literatura din fiecare subdirector poate
fi doar un punct de plecare, urmând a fi adusă la fiecare utilizare folosind, de
exemplu, arborele de citare al fiecărui text.
B2_6_1_Amfibieni-Reptile
144.
Civantos E.,
Thuiller W., Maiorano L., Guisan A., Araujo M. B.,2012, Potential Impacts of
Climate Change On Ecosystem Services in Europe: The Case of Pest Control by
Vertebrates, BioScience, 62: 658-666 + Supplementary Online Material for
”Potential Impacts of Climate Change On Echosystem Services in Europe: The Case
of Pest Control by Vertebrates
145.
Hocking D. J.,
Babbitt K. J., 2014, Amphibian Contributions To Ecosystem Services, Herpetological
Conservation and Biology, 17: 1-17
B2_6_2_Mamifere
146.
Albert,
A., T. Savini, and M.-C. Huynen. 2013. The role of Macaca spp.(Primates:
Cercopithecidae) in seed dispersal networks. Raffles Bulletin of Zoology 61: 423-434.
147.
Brodie,
J. F., O. E. Helmy, W. Y. Brockelman, and J. L. Maron. 2009. Bushmeat poaching
reduces the seed dispersal and population growth rate of a mammal-dispersed
tree. Ecological Applications 19: 854-863.
148.
Ceballos,
G., and P. R. Ehrlich. 2009. Discoveries of new mammal species and their
implications for conservation and ecosystem services. Proceedings of the
National Academy of Sciences 106: 3841-3846.
149.
Chaves,
Ó. M., K. E. Stoner, V. Arroyo-Rodríguez, and A. Estrada. 2011. Effectiveness
of spider monkeys (Ateles geoffroyi vellerosus) as seed dispersers in
continuous and fragmented rain forests in southern Mexico. International
Journal of Primatology 32: 177-192.
150.
Cisneros-Montemayor,
A. M., U. R. Sumaila, K. Kaschner, and D. Pauly. 2010. The global potential for
whale watching. Marine Policy 34: 1273-1278.
151.
Cleveland,
C. J., M. Betke, P. Federico, J. D. Frank, T. G. Hallam, J. Horn, J. D. López
Jr, G. F. McCracken, R. A. Medellín, and A. Moreno-Valdez. 2006. Economic value
of the pest control service provided by Brazilian free-tailed bats in
south-central Texas. Frontiers in Ecology and the Environment 4: 238-243.
152.
Escribano-Avila,
G., V. Sanz-Pérez, B. Pías, E. Virgós, A. Escudero, and F. Valladares. 2012.
Colonization of abandoned land by Juniperus thurifera is mediated by the interaction
of a diverse dispersal assemblage and environmental heterogeneity. PloS one
7:e46993.
153.
Garcia,
D., R. Zamora, and G. C. Amico. 2010. Birds as Suppliers of Seed Dispersal in
Temperate Ecosystems: Conservation Guidelines from Real‐World
Landscapes. Conservation Biology 24: 1070-1079.
154.
Kasso,
M., and M. Balakrishnan. 2013. Ecological and Economic Importance of Bats
(Order Chiroptera). ISRN Biodiversity 2013.
155.
Kunz,
T. H., E. Braun de Torrez, D. Bauer, T. Lobova, and T. H. Fleming. 2011.
Ecosystem services provided by bats. Annals of the New York Academy of Sciences
1223: 1-38.
156.
Medellín,
R. A. 2009. Sustaining transboundary ecosystem services provided by bats. Pages
171-187 in L. López-Hoffman, E. D. McGovern, R. G. Varady, and K. W. Flessa,
editors. Conservation of Shared Environments: Learning from the United States
and Mexico. The University of Arizona Press, Tucson, AZ, USA, 2009,170–187
157.
Mello,
M. A. R., F. M. D. Marquitti, P. R. Guimara es Jr, E. K. V. Kalko, P. Jordano,
and M. A. M. de Aguiar. 2011. The modularity of seed dispersal: differences in
structure and robustness between bat–and bird–fruit networks. Oecologia 167: 131-140.
158.
Peres,
C. A., and E. Palacios. 2007. Basin‐Wide Effects of
Game Harvest on Vertebrate Population Densities in Amazonian Forests:
Implications for Animal‐Mediated Seed Dispersal. Biotropica 39: 304-315.
159.
Presley,
S. J., M. R. Willig, L. N. Saldanha, J. M. Wunderle Jr, and I. Castro‐Arellano.
2009. Reduced‐impact Logging has Little Effect on
Temporal Activity of Frugivorous Bats (Chiroptera) in Lowland Amazonia.
Biotropica 41: 369-378.
160.
Ruiz-Frau,
A., H. Hinz, G. Edwards-Jones, and M. J. Kaiser. 2013. Spatially explicit
economic assessment of cultural ecosystem services: Non-extractive recreational
uses of the coastal environment related to marine biodiversity. Marine Policy
38: 90-98.
B2_6_3_Nevertebrate
161.
Barrios E., 2007,
Soil biota, ecosystem services and land productivity, Ecological Economics, 64:
269-285
162.
Boulton A. J.,
Fenwick G. D., Hancock P. J., Harvy M. S., 2008, Biodiversity, functional roles
and ecosystem services of groundwater invertebrates, Invertebrate Systematics,
22: 103-116
163.
Brussard L., și
colaboratori,
1997, Biodoversity and Ecosystem Functioning in Soil, Ambio, 26: 563- 570
164.
Del
Toro I., Ribbons R. R., Pelini S. L., 2012, The little things that rim the
world revisite: a review of ant-mediated ecosystem services and disservices
(Hymenoptera: Formicidae), Myrmecological News, 17: 133-146
165.
Grabowski
J. H., Brumbaugh R. D., Conrad R. F., Keeler A. G., Opaluch J. J., Peterson C.
H., Piehler M. F., Powers S. P., Smyth A. R., 2012, Economic Valuation of
Ecosystem Services Provided by Oyster Reefs, BioScience, 62: 900-909
166.
Harris
J., 2010, Soil Microbial Communties and Restoration Ecology: Facilitators or
Followers?, Science, 325: 573-573
167.
Isaacs
R., Tuell J., Fiedler A., Gardiner M., Landis D., 2009, Maximizing
arthropod-mediated ecosystem services in agricultural landscapes: the role of
native plants, Front.Ecol. Envin., Vol. 7, 196-203
168.
Jouquet
P., Traore S., Choosai C., Hartmann C., Bignell D., 2011, Influence of termites
on ecosystem functioning. Ecosystem services provided by termites, European
Journal of Soil Biology, 47: 215-222
169.
Lavelle
P., Decaens T., Aubert M., Barot S., Blouin M., Bureau F., Margerie P., Mora
P., Rossi., J.-P., 2006, Soil invertebrates and ecosystem services, European
Journal of Soil Biology, 42: S3-S15
170.
Losey
J. E., Vaughan M., 2006, The Economic Value of Ecological Services Provided by
Insects, BioScience, 56: 311-323
171.
Nichols
E., Spector S., Louzada J., Larsen T., Amezquita S., Favila M. E., The
Scarabaeinae Research Network, Ecological functions and ecosystem services
provided by Scarabaeinae dung beetles, Biological Conservation, 141: 1461-1474
172.
Rastogi
N., 2011, Provisioning services fron ants: food and pharmaceuticals, Asian
Myrmecology, 4: 103-120
173.
Winfree
R., Kremen C., 2009, Are ecosystem services stabilized by differences among
species? A test using crop pollination, Proceedings of The Royal Society B,
276: 229-237
B2_6_4_Păsări
174.
Green
A. J., Elmberg J., 2014, Ecosystem services provided by waterbirds, Biological
Reviews, 89:105-122
175.
Jedlicka
J. A., Greenberg R., Letournea D. K., 2011, Avian Conservation Practices
Strengthen Ecosystem Services in California Vineyards, PLoS ONE, 6: 1-8
176.
Root-Bernstein
M., Fierro A., Armesto J., Ebensperger L. A., 2013, Avian ecosystem functions
are influenced by small mammal ecosystem engineering, BMC Research Notes, 6: 1-12
177.
Sekercioglu
C. H., 2006, Increasing awareness of avian ecological function, TRENDS in
Ecology and Evolution, 21: 464-471
178.
Wenny
D. G., DeVault T. L., Johnson M. D., Kelly D., Sekercioglu C. H., Tomback D.
F., Whelan C. J., 2011, The need to quantify ecosystem services provided by
birds, The Auk, 128: 1-14
179.
Whelan
C. J., Wenny D. G., Marquis R. J., 2008, Ecosystem Services Provided By Birds,
Annals of the New York Academy of Sciences, 1134: 25-60
180.
Whelan C. J.,
Sekercioglu C. H., Wenny D. G., 2015., Why birds matter: from economic
ornithology to ecosystem services, J. Ornithol., 156: S227-S238
B2_6_5_Pești
181.
Holmlund
C. M., Hammer M., Ecosystem services generated by fish populations, Ecological
Economics, 29: 253-268
182.
Nguyen
V. M., Lynch A. J., Young N., Cowx I. G., T. Douglas Beard Jr., Taylor W. W.,
Cooke S. J., 2016, To manage inland fisheries is to manage at the social-ecological
watershec scale, Journal of the Environmental Management, 181: 312-325
183.
Pope
K. L., Pegg M. A., Cole N. W., Siddons S. F., Fedele A. D., Harmon B. S.,
Ruskamp R. L., Turner D. R., Uerling C. C., 2016, Fishing for ecosystem
services, Journal of Environmental Management, 183: 408-417
B2_6_6_Plante
184.
Diaz
S., Lavorel S., de Bello F., Quetier F., Grigulis K., Robson M., 2007,
Incorporating plant functional diversity effects in ecosystem service
assessments, PNAS, 104: 20684-20689
185.
Enviner
V. T., Garbach K., Baty J. H., Hoskinson S. A., 2012, Measuring the effects of
the invasive plants on ecosystem services: challenges and prospects, Invasive
Plant Science and Management, 5: 125-136
186.
Isbell
F., Calcagno V, Hector A., Connoly J, Stanley Harpole W.,
Reich PB, Scherer-Lorenzen M, Schmid B, Tilman D, van Ruijven J, Weigelt A,
Wilsey BJ, Zavaleta ES, Loreau M, 2011, High plant diversity is needed
to maintain ecosystem services, Nature, 477: 199-208
187.
Jose
S., 2009, Agroforestry for ecosystem services and environmental benefits: an
overview, Agroforest. Syst., 76: 1-10
188.
Krieger
D. J., 2001, Economic value of forest ecosystem services: A review, The Wilderness Society, Washington, D.
C.
189.
Kuiper
J. J., Mooij W. M., Bragazza L., Robroek B. J. M., 2014, Plant functional types
define magnitude of drought response in peatland CO2 Exchange, Ecology, 95: 123-131
190.
Lavorel
S., 2013, Plant functional effects on ecosystem services, Journal of Ecology,
101: 4-8
191.
Morel
J. L., Habib L., Plantureux S., Guckert A., 1991, Influence of maize root
mucilage on soil aggregate stability, Plant and Soil, 136: 111-119
192.
Norris
J. E., Stokes A., Mickovski S. B., Cammeraat E., van Beek R., Nicoll B. C.,
Achim A., 2008, Slope Stability and Erosion Control: Ecotechnological
Solutions, Springer, Dordrecht
193.
Patterson
T. M., Coelho D. L., Ecosystem services: Foundations, opportunities, and
challenges for the forest products sector, Forest Ecology and Management, 257: 1637-1646
194.
Pohl
M., Alig D., Korner C., Rixen C., 2009, Higher plant diversity enhances soil
stability in disturbed alpine ecosystems, Plant Soil, 324: 91-102
195.
Quijas
S., Schmid B., Balvanera P., 2010, Plant diversity enhances provision of
ecosystem services: A new synthesis, Basic and Applied Ecology, 11: 582-593
196.
Quijas
S., Jackson L. E., Maass M., Schmid B., Raffaelli D., Balvanera P., 2012, Plant
diversity and generation of ecosystem services at the landscape scale: expert
knowledge assessment, Journal of Applied Ecology, 49: 929-940
197.
Reich
P. B., The world-wide ‘fast-slow’ plant economics spectrum: a traits manifesto,
Journal of Ecology, 102: 275-301
198.
Reubens
B., Poesen J., Danjon F., Guedens G., Muys B., 2007, The role of fine and
coarse roots in shallow slope stability and soil erosion control with a focus
on root system architecture: a review, Trees, 21: 385-402
199.
Sweeney
B. W., și alții, 2004, Riparian deforestation, stream narrowing,
and loss of stream ecosystem services, PNAS, 101: 14132-14137
200.
Zak
D. R., Holmes W. E., White D. C., Peacock A. D., Tilman D., 2003, Plant
diversity, soil microbial communities, and ecosystem function: Are there any
links?, Ecology, 84: 2042-2050
B2_6_7_Sectorial
Agricultura Specii
În afară de managementul speciilor ca
obiectiv principal poate exista și un management ca obiectiv secundar,
obiectivul principal fiind economic. E cazul managementul ecosistemelor
antropizate (agrosisteme, păduri, bazine piscicole), sau chiar antropice.
Există un corp de literatură important în această privință. Corelarea
managementul din arii protejate cu cele din afara ariilor protejate presupune
integrarea diferitelor politici și planuri de management prin cooperarea
deținătorilor de interese. Aceasta este una din provocările majore pentru
viitor, în condițiile în care legislația care să oblige la integrare e practic
imposibil să fie dezvoltată. Soluția e în programe care să stimuleze cooperarea
și în instrumente care să o facă posibilă când există interesul de cooperare.
201.
Cong
R. G., Smith H. G., Olsson O., Brady M., 2014, Managing ecosystems services for
agriculture: Will landscape-scale maganement pay?, Ecological Economics, 99: 53-62
202.
Gorman
M. L., Raffaelli D., 2008, The functional role of wild mammals in agricultural
ecosystems, Mammal Rev., 38: 220-230
203.
Kremen
C., și alții, 2007, Pollination and other ecosystem services
produced by mobile orgamisms: a conceptual framwork for the effects of land-use
change, Ecology Letters, 10: 299-314
204.
Palm C.,
Blanco-Cangul H., DeClerck F., Gatere L., Grace P., 2014, Conservation
agriculture and ecosystem services: An overview, Agriculture, Ecosystems and
Envronment, 187: 87-105
205.
Sandhu H. S.,
Wratten S. D., Cullen R., 2010, Organic agriculture and ecosystem services,
Environmental Science & Policy, 13: 1-7
206.
Smith H. F.,
Sullivan C. A., 2014, Ecosystem Services within agricultural landscapes –
Farmers’ perceptions, Ecological Economics, 98: 72-80
207.
Stallman H. R.,
2011, Ecosystem services in agriculture: Determining suitability for provision
by collective management, Ecological Economics, 71: 131-139
B2_6_8_Sectorial Urban
208.
Bolund P.,
Hunhammar S., 1999, Ecosystem services in urban areas, Ecological Economics, Vol. 29, pp. 239-301
209.
Chen W. Y., Jim C.
Y., 2008, ) Assessment and valuation of the ecosystem servicesprovided by urban
forests. In Ecology Planning and Management of Urban Forests:International
Perspectives, M M Carreiro, Y C Song and J G Wu (eds.), pp. 53–83. Springer
Verlag, New York.
210.
Dobbs C., Escobedo
F. J., Zipperer W. C., 2011, A framework for developing urban forest ecosystem
services and good indicators, Landscape and Urban Planning, 99: 196-206
211.
Escobedo F. J.,
Kroeger T., Wagner J. E., 2011, Urban forests and pollution mitigation:
Analyzing ecosystem services and disservices, Environmental Pollution, 159: 2078-2087
212.
Nowak D. J., și
alții, 2008,
A ground-based method of assessing urban forest structure and ecosystem
services, Arboriculture & Urban Forestry, 34: 347-358
213.
Xie G., Li W, Xiao
Y., Zhang B., Lu C, An K., Wang J., Xu K., Wang J., 2010, Forest
ecosystem services and their values in Beijing, Chin. Geogra. Sci., 20: 051-058
B2_6_9_Cross_cutting
Câteva articole care se referă la
aspecte metodologice (evaluare prin trăsături funcționale, relația cu cartarea
serviciilor ecosistemice) și rolul mai multor grupe de organisme în furnizarea
unui singur tip de servicii.
214.
de Bello F., și
alții,
2010, Towards an assessment of multiple ecosystem processes and services via
functional traits, Biodovers. Conserv., Vol. 19, pp. 2873-2893
215.
Kremen C., 2005,
Managing ecosystem services: what do we need to know about their ecology?, Ecology
Letters, Vol. 8, pp. 468-479
216.
Mlanbo M. C., 2014,
Not all traits are ‚functional’: insights from taxonomy and
biodiversity-ecosystem functioning research, Biodivers. Conserv., Vol. 23, pp.
782-790
217.
Zurrel D.,
Zimmerman N. E., Sattle T., Nobis M. P., Schroder B., 2016, Effects of functional
traits on the prediction accuracy of species richness models, Diversity and
Distributions, 22: 905-917
C1_Construcția socială a conceptului de biodiversitate
Cu această
parte începem parcurgerea cunoașterii despre asistarea deciziilor, cea direct relevantă
managerial. Cunoașterea fundamentală și aplicativă din directoarele anterioare
e folosită pentru a proiecta și pune în practică decizii în contextul
organizațional și al unor proiecte de diferite scări. Pentru a înțelege
raționalitatea și diversitatea acestor contexte și decizii discuția începe cu modul cum a fost generat
conceptul instituțional de biodiversitate. Asta e necesar cu atât mai mult cu
cât în școala românească e propus un astfel de concept (biodiversitatea cu
patru componente – genetică, specifică, ecologică și etnoculturală).
218.
Aubertin C.,
Boisvert V., Vivien F. D., 1994, La construction sociale de la question de la
biodiversite, NSS, Vol. 6, pp. 7-19
219.
Campagna C.,
Guevara D., Le Boeuf B., 2017, Sustainable development as deus ex machina,
Biological Conservation, 209 : 54-61
220.
Cooney
R., 2001, CITES and the CBD: Tensions and Synergies, Reciel, 10: 259-267
221.
United
Nations, 1973, Convention on International Trade in Endangered Species of Wild
Fauna and Flora
222.
United
Nations, 1992, Convention on Biological Diversity
C2_Definirea
Analitica a MDB
Literatură pe care am folosit-o pentru a
contura definiția analitică a managementului diversității biologice în notele
de curs.
223.
Caughley
G., 1994, Directions in conservation biology, Journal of Ecology, 64: 215-244
224.
Philis
Y. A., Kouikoglou V. S., System-of-Systems hierarchi of biodiversity
conservation problems, Ecological Modelling, 235-236: 36-48
225.
Wilson
K. A., McBrice M. F., Bode M., Possingham H. P., 2006, Prioritizing global
conservation efforts, Nature, 440: 337-340
C3_Arii
Protejate ca Organizații
Câteva
surse care fundamentează interpretarea ariilor protejate ca organizații
226.
Legea
mediului actualizată 2012
227.
OUG
57/2007 – Forma Initială
228.
OUG
57/2007 – Forma Actualizată 2013
229.
Mininsterul
Mediului – 2014/12/03 – Nota Fundamentare Servicii Ecosistemice
230.
Mininsterul
Mediului – 2014/12/03 – Proiect OUG 57 Servicii Ecosistemice
C4_1_Planuri Management Arii Protejate
Un director
cu un pachet consistent de literatură despre aspecte strategice, tactice și
operaționale în managementul diversității biologice. Câteva titluri de interes
general sunt :
231.
Appleton M. R.,
2002, Procesul de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate
din România, Fauna & Flora International
232.
Cogălniceanu D., 1999, Managementul capitalului natural,
Ed. Ars Docendi, București
233.
Hayward G. D.,
Flather C.H., Rowland M.M., Terney R., Mellen-McLean K., Malcolm K. D.,
McCarthy C., 2016,
Applying the 2012 Planning Rule to Conserve Species: A Practitioner’s
Reference, EDITURA, Washington D.C.
234.
IUCN,
Hockings M., Solton S., Leverington F., Dudley N., Courrau J., 1996, Evaluating
Effectiveness – A framework for assessing management effectiveness of protected
areas – 2nd Edition
235.
Louette
G., Adriaens D., Adriaens P., Anselin A., Devos K., Sannen
K., Van Landuyt W., Paelinckx D, Hoffmann M, 2011, Bridging the gap between the
Natura 2000 regional conservation status and local conservation objectives,
Journal for Nature Conservation, 19: 224– 235
236.
Louette
G., Adriaens D., Paelinckx D., Hoffmann M., Implementing the Habitats
Directive: How science can support decision making, Journal for Nature
Conservation, Vol. 23, pp. 27–34
237.
Maas M., Balvanera
P., Bourgeron P., Equihua M., Baudry J., Dick J., Forsius M., Lubos H., Krauze
K., Nakaoka M., Orenstein D. E., Parr T. W., Redman C. L., Rozzi R.,
Santos-Reis M., Swemmer A. M., Vădineanu A., 2016, Changes in biodiversity and
trade-offs among ecosystem services, stakeholders, and components of
well-being: the contribution of the International Long-Term Ecological Research
network (ILTER) to Programme on Ecosystem Change and Society (PECS), Ecology
and Society, 21: 31
238.
Mihok
B., și colab., 2015, Bridging the research-practice
gap: Conservation research priorities in a Central and Eastern European
country, Journal for Nature Conservation, 28: 133–148
239.
Perez-Espona S.,
ConGRESS Consortium, 2017, Conservation genetics in the European Union –
Biases, gaps and future directions, Biological Conservation, 209: 130–136
240.
Schindler S., și
colab., 2016,
Multifunctional floodplain management and biodiversity effects: a knowledge
synthesis for six European countries, Biodivers.
Conserv., 25: 1349–1382
241.
Vădineanu A., 2004, Managementul Dezvoltării – O abordare ecosistemică, Ed. Ars Docendi,
București
242.
Watzold
F., Drechsle M., Armstrong C. W., Baumgartner S., Grimm V., Huth A., Perrings
C., Possingham H.P., Shogren J.F., Skonhoft A., Verboom-Vasiljev J., Wissel
C, 2006, Ecological-Economic Modeling
for Biodiversity Management: Potential, Pitfalls, and Prospects, Conservation
Biology, 20: 1034–1041
C4_1a_Studii de caz - planuri de management
243.
Adamescu
M., C., Cazacu C., Bodescu F., Valeu M., Danielescu S., 2001, Integrated
management plan for the “Small Island of
Brăila”
244.
Benzi
G., 2004, Conservation Plan for short-beaked common dolphins in the
Mediterranean Sea
245.
Beudels-Jamar
R. C., Devillers P., Lafontaine R. M., 1998, Action plan for the conservation
and restoration of Sahelo-Saharan antelopes
246.
Conservation
and Management Plan for the Wadden Sea Seal Population 2002–2006
247.
Departamentul de
Ecologie Sistemică și Dezvoltare Durabilă, 2001, Plan de management
integrat pentru Insula Mică a Brăilei
248.
Drăghici M., 2001, Lucrare de licență – Stadiul elaborării
planului de management integrat pentru Insula Mică a Brăilei
249.
Ioraș
F., Muică N., Turnock D., 2001, Approaches to sustainable forestry in the
Piatra Craiului National Park, GeoJournal,
Vol. 54, pp. 579–598
250.
MANAGEMENT
AND ACTION PLAN FOR THE BEAR POPULATION IN ROMANIA
251.
PLANUL DE
MANAGEMENT al Parcului Natural Porțile de Fier
252.
PLANUL DE
MANAGEMENT al Parcului Natural Porțile de Fier, R.N.P. Romsilva - Administraţia
Parcului Natural Porţile de Fier R.A.
253.
PLANUL DE
MANAGEMENT al Parcului Național Cozia,
2014
254.
PLANUL DE
MANAGEMENT al Parcului Național Retezat
255.
Plan
Management Bucegi Park
256.
The
National Trust, 2007, The Wicken Fen Vision, Our strategy to create a large new
nature reserve ofr wildlife and people in Cambridgeshire, First consultation
draft
C4_1_b_Management
tactic si operațional al speciilor
Exemple de
fundamentarea a unor măsuri de management ale populațiilor din diferite grupe
de organisme, sau în cazul unor tipuri de probleme.
C4_1_b1Management amfibieni – reptile
257.
Anadon J. D.,
Gimenez A., Perez I., Martinez M., Esteve M. A., 2006, Habitat selection by the
spur-thighed tortoise Testudo graeca in a multisuccessional landscape:
implications for habitat management, Biodiversity and Conservation, 15: 2287–2299
258.
Stevens C. E.,
Paszkowski A., Foote A. L., 2007, Beaver (Castor canadensis) as a surrogate
species for conserving anuran amphibians on boreal streams in Alberta, Canada,
Biological Conservation, 134: 1-13
C4_1_b2 Managementul speciilor invazive
259.
Bass D. A.,
Crossman N. D., Lawrie S. L., Lethbridge M. R., 2006, The importance of population
growth, seed dispersal and habitat suitability in determining plant
invasiveness, Euphytica, 148: 97–109
260.
David P., Thebault
E., Anneville O., Duick P.-F., Chapuis E., Loeuille N., 2017, Impacts of
invasive species on food webs: A review of empirical data, Advances in
Ecological Research, 56: 1-50
261.
Genovesi P., 2005,
Eradications of invasive alien species in Europe: a review, Biological
Invasions, 7: 127–133
262.
Marbuah G., Gren I.
M., McKie B., 2014, Economics of Harmful Invasive Species: A Review, Diversity,
6: 500-523
263.
Pimentel D., 2007, Environmental
and economic costs ofvertebrate species invasion into the United States.
In:Witmer, G.W., W.C., Pitt, and E.K.A. Fagerstone (eds),Managing Vertebrate
Invasive Species: Proceedings of an Inter-national Symposiumpp. 2–8.
USDA/APHIS/WS, NationalWildlife Research Center, Fort Collins, CO.
264.
Pop V. V., Pop A.
A., 2006, Lumbricid earthworm invasion in the Carpathian Mountains and some
other sites in Romania, Biol Invasions, 8: 1219-1222
265.
Xu H., Qiang S.,
Han Z., Guo J., Huang Z., Sun H., He S., Ding H., Wu H., Wan F., 2006, The status
and causes of alien species invasion in China, Biodiversity and Conservation,
15: 2893-2904
C4_1_b3_Management mamifere
266.
Ceballos G.,
Ehrlich P.R., Soberon J., Salazar I., Fay J.P., 2005, Global mammal
conservation: what must we manage? Science, 309, 603-607
267.
Graves T. A.,
Kendall K. C., Royle J. A., Stetz J. B., Macleod A. C., 2011, Linking landscape
characteristics to local grizzly bear abundance using multiple detection
methods in a hierarchical model, Animal Conservation, 14: 652-664
268.
Ogden R.,
Shuttleworth C., McEwing R., Cesarini S., 2005, Genetic management of the red
squirrel, Sciurus vulgaris: a practical approach to regional conservation,
Conservation Genetics, 6: 511-525
269.
Patrimonio O.,
1997, La conservation de l’ours brund dans
l’Union Europeene, actions cofinancées par
LIFE-Nature
270.
Penteriani V.,
Lopez-Bao J. V., Bettega C., Dalerum F., Mar Delgado M. del, Jerina K., Kojola
I., Krofel M., Ordiz A., 2017, Consequences of brown bear viewing
tourism: A review, Biological Conservation, 206: 169–180
271.
Peters W.,
Hebblewhite M., Cavedon M., Pedrotti L., Mustoni A., Zibordi F., Groff C.,
Zanin M., Cagnacci F.,
2015, Resource selection and connectivity reveal conservation challenges for
reintroduced brown bears in the Italian Alps, Biological Conservation, 186: 123–133
272.
Trouwborst A.,
Boitani L., Linnel J. D. C., 2017, Interpreting ‘favourable conservation
status’ for large carnivores in Europe: how many are needed and how many are
wanted?, Biodivers. Conserv., 26: 37-61
273.
Wiegand T., Knauer
F., Kaczenski P., Naves J., 2004, Expansion of brown bears (Ursus arctos) into the eastern Alps: a spatially
explicit population model, Biodiversity and Conservation, 13: 79-114
274.
Wiegand T., Revilla
E., Knauer F., 2004, Dealing with uncertainty in spatially explicit population
models, Biodiversity and Conservation, 13: 53–78
C4_1_b4_Management nevertebrate
275.
Barbero E.,
Palestrini C., Rolando A., 1999, Dung beetle conservation: effects of habitat
and resource selection (Coleoptera: Scarabaeoidea), Journal of Insect
Conservation, 3: 75-84
276.
Berg A., Bergman
K-O., Wissman J., Zmihorski m., Ockinger E., 2016, Power-line corridors as
source habitat for butterflies in forest landscapes, Biological conservation,
201: 320-326
277.
Eyre M.D., 2006, A
strategic interpretation of beetle (Coleoptera) assemblages, biotopes, habitats
and distribution, and the conservation implications, Journal of Insect Conservation,10:
151-160
278.
Roy D.B., Thomas
J.A., 2003, Seasonal variation in the niche, habitat availability and
population fluctuations of a bivoltine thermophilous insect near its range
margin, Oecologia, 134: 439-444
279.
Samways M.J., 2007,
Insect Conservation: A Synthetic Management Approach, Annu. Rev. Entomol., 52: 465–87
280.
Schuldt A., Assmann
T., 2010, Invertebrate diversity and national responsibility for species
conservation across Europe – A multi-taxon approach, Biological Conservation, 143: 2747–2756
281.
Severns P.M., Boldt
L., Villegas S., 2006, Conserving a wetland butterfly: quantifying early
lifestage survival through seasonal flooding, adult nectar, and habitat
preference, J. Insect Conserv., 10: 361–370
282.
Steffan-Dewenter
I., Leschke K., 2003, Effects of habitat management on vegetation and
above-ground nesting bees and wasps of orchard meadows in Central Europe,
Biodiversity and Conservation, 12: 1953–1968
283.
van Swaay C.A.M.,
Warren M.S., 2006, Prime Butterfly Areas of Europe: an initial selection of
priority sites for conservation, Journal of Insect Conservation, 10: 5–11
284.
Zulka
K.P.,Milasowsky N., Lethmayer C., 1997, Spider biodiversity potential of an
ungrazed and a grazed inland salt meadow in the National Park `Neusiedler
See-Seewinkel' (Austria): implications for management (Arachnida: Araneae),
Biodiversity and Conservation, 6: 75-88
C4_1_b5_Management păsări
285.
Cottee-Jones H. E.
W., Matthews T. J., Whittaker R. J., 2016, The movement shortfall in bird
conservation: accounting for nomadic, dispersive and irruptive species, Animal
Conservation, 19: 227–234
286.
Duriez O., Sache
J.-M., Menoni E., Pidancier N., Miquel C., Taberlet P., 2007,
Phylogeography of the capercaillie in Eurasia: what is the conservation status
in the Pyrenees and Cantabrian Mounts?, Conserv. Genet., 8: 513-526
287.
Lohmus A., Leivits
M., Peterhofs E., Zizas R., Hofmanis H., Ojaste I., Kurvalicius P., 2017, The
Capercaillie (Tetrao urogallus): an
iconic focal species for knowledge-based integrative management and
conservation of Baltic forests, Biodivers. Conserv., 26: 1-21
288.
Marshall K., 1998,
Reintroducing capercaillie (Tetrao
urogallus) into southern Scotland: identification of minimum viable
populations at potential release sites, Biodiversity and Conservation, 7: 275-296
289.
Oppel S., 2005,
Long-term changes of a coastal bird breeding community on a small island – does
natural succession compromise conservation values?, Biodoversity and
Conservation, 14: 3407-3422
290.
Pyrovetsi M., 1997, Integrated Management to Create New Breeding Habitat
for Dalmatian Pelicans (Pelecanus crispus) in Greece, Environmental Management,
Vol. 21, pp. 657–667
291.
Sachot S., Perrin
N., Neet C., 2006, Viability and management of an endangered Capercaillie (Tetrao urogallus) metapopulation in the
Jura Mountains, western Switzerland, Biodiversity and Conservation, Vol. 15,
pp. 2017-2032
292.
Yallop M. L.,
O’Connell M. J., Bullock R., 2004, Waterbird herbivory on a newly created
wetland complex: potential implications for site management and habitat
creation, Wetlands Ecology and Management, 12: 395-408
C4_1_b6_Management plante
293.
Ballian D., Grebenc
T., Melnik V., Wraber T., Kraigher h., 2006, History, genetic differentiation
and conservation strategies for disjunct populations of Sibiraea species from Southeastern Europe and Asia, Conservation
Genetics, 7: 895–907
294.
Benson E.E., Danaher
J.E., Pimbley I.M., Anderson C.T., Wake J.E., Daley S., Adams L.K., 2000, In
vitro micropropagation of Primula scotica: a rare Scottish plant, Biodiversity
and Conservation, 9: 711–726
295.
Botzan D.A., Paucă
– Comănescu M., 2004, The Problem of the Environment and Nature Conservation in
Romania; Case Study on Shrublands as Nature Protected Areas and Military
Camouflage, Defense and the Environment: Effective Scientific Communication,
pp. 231–244
296.
Dougall T.A.G.,
Dodd J.C., 1997, A study of species richness and diversity in seed banks and
its use for the environmental mitigation of a proposed holiday village
development in a coniferized woodland in south east England, Biodiversity and
Conservation, 6: 1413-1428
297.
Fenu G., Bacchetta
G., Ciacanelli, Gargano D., Montagnani C, Orsenigo S., Cogoni D., Rossi G.,
Conti F., Santangelo A., Pinna M.S., Barolucci F., Domina G., Oriolo G., Biasi
C., Genovesi P., Abeli T., Ercole S., 2016, Conserving plant diversity in
Europe: outcomes, criticisms and perspectives of the Habitats Directive
application in Italy, Biodivers. Conserv., 26: 309-328
298.
Kephart S.R., 2004,
Inbreeding and reintroduction: Progeny success in rare Silene populations of varied density , Conservation Genetics, 5: 49–61
299.
Van der Maarel E.
(editor), 2005, Vegetation ecology, Blackwell, Malden, USA (în special
capitolele 12 și 13)
300.
Schmid B.C.,
Poschlod P., Prentice H.C., 2017, The contribution of successional grasslands
to the conservation of semi-natural grasslands species – A landscape
perspective, Biological Conservation, 206: 112–119
301.
Yang W-Z., Zhang
S-S., Wang W-B., Kang H-M., Ma n., 2017, A sophisticated species conservation
strategy for Nyssa yunnanensis, a
species with extremely small populations in China, Biodivers. Conserv., 26:
967-981
C4_1_b7_Management pești
Charles
(2001) e cea mai serioasă sursă pe care o cunosc în acest domeniu într-o
abordare socio-ecologică. Shiffman și Hammerschlag (2016) sunt o sursă
excelentă asupra relației dintre interesele de conservare și cele de exploatare
a resurselor regenerabile la multiple scări spațio-temporale.
302.
Arthington A. H.,
Dulvi N. K., Gladstone W., Winfield I. J., 2016, Fish conservation in
freshwater and marine realms: status, threats and management, Aquatic Conserv:
Mar. Freshw. Ecosyst., 26: 838-857
303.
Charles A. T.,
2001, Sustainable Fishery Systems, Blackwell Science, NovaScotia
304.
Sandu C., 2016,
Sturgeon 2020”: A program for the protection and rehabilitation of Danube
sturgeons, Danube Sturgeon Task Force,
București
305.
Shiffman D. S.,
Hammerschlag N., 2016, Shark conservation and management policy: a review and
primer for non-specialists, Animal Conservation, 19: 401-412
306.
Sindilariu P. D.,
Freyhof J., Wolter C., 2006, Habitat use of juvenile fish in the lower Danube
and the Danube Delta: implications for ecotone connectivity, Hydrobiologia,
571: 51-61
307.
Tottrup A. P., și
alții,
2012, The annual cycle of a trans-equatorial Eurasian–African passerine
migrant: different spatio-temporal strategies for autumn and spring migration,
Proc. R. Soc. B, 279: 1008-1016
C4_1_b_8 Reintroducere specii
308.
Attard C.R.M.,
Moller l.M., Hammer m.P., Bice C.M., Brauer C.J., Carvalho D.C., Harris J.O.,
Beheregaray L.B., 2016, A novel holistic framework for genetic-based
captive-breeding and reintroduction programs, Conservation Biology, 30:
1060-1069
309.
Bright P.W.,
Smithson T.J., 2010, Biological invasions provide a framework for
reintroductions: selecting areas in England for pine marten releases,
Biodiversity and Conservation, 10: 1247–1265
310.
Fraser D.J., 2008,
How well can captive breeding programs conserve biodiversity? A review of
salmonids, Evolutionary Applications, 1: 535-583
311.
He X., Johansson M.L.,
Heath D.D., 2016, Role of genomics and transcriptomics in selection of
reintroduction source populations, Conservation Biology, 30: 1010–1018
312.
Lynch M., O’Hely
M., 2001, Captive breeding and the genetic fitness of natural populations,
Conservation Genetics, 2: 363–378
313.
Randi E.,
2005, Management of Wild Ungulate
Populations in Italy: Captive-Breeding, Hybridisation and Genetic Consequences
of Translocations, Veterinary Research Communications, 29: 71–75
314.
Witzenberger K.A.,
Hochkirch A., 2011, Ex situ conservation genetics: a review of molecular
studies on the genetic consequences of captive breeding programmes for
endangered animal species, Biodivers Conserv,
20: 1843-1861
315.
Woodworth L.M.,
Montgomery M.E., Briscoe D.A., Frankham R., 2002, Rapid genetic deterioration
in captive populations: Causes and conservation implications, Conservation
Genetics, 3: 277–288
C4_1_b9_Scara Managementului
Henle și
colab. (2014) este o sursă de referință, iar Battisti și colab. (2015)
evidențiază foarte clar consecințele manageriale la nivel de arie protejată și
de rețea.
316.
Battisti C.,
Fanelli G., 2015, Don’t think local! Scale in conservation, parochialism,
dogmatic bureaucracy and the implementing of the European Directives, Journal
for Nature Cosnervation, 24: 24-30
317.
Donaldson L.,
Wilson R. J., Maclean I. M. D., 2017, Old concepts, new challenges: adapting
landscape-scale conservation to the twenty-first century, Biodivers. Conserv.,
26: 527-552
318.
Henle K, Potts SG,
Kunin WE, Matsinos YG, Similä J, Pantis JD, Grobelnik V, Penev L, Settele J
(Eds) (2014) Scaling in Ecology and
Biodiversity Conservation. Pensoft Publishers, Sofia, 206 pp.
319.
Mathevet R.,
Thompson J. D., Folce C., Chapin F. S., 2016, Protected areas and their
surrounding territory: socioecological systems in the context of ecological
solidarity, Ecological Applications, 26: 5-16
C4_1_b10_Managementul diversității biologice în contextul
schimbărilor climatice
320.
Heller N. E.,
Zavaleta E. S., 2006, Biodiversity management in the face of climate change: A
review of 22 years of recommendations, Biological Conservation, 142: 14-32
321.
Mawdsley J. R.,
O’Malley R., Ojima D. S., 2001, A Review of Climate-Change Adaptation
Strategies for Wildlife Management and Biodiversity Conservation, Conservation
Biology, 23: 1080–1089
322.
Runting R. K., și
alții,
2017, Incorporating climate change into ecosystem service assessments and
decisions: a review, Global Change Biology, 23: 28–41
323.
Thuiller W.,
Lavorel S., Araujo M. B., Sykes M. T., Prentice I. C., 2005, Climate change
threats to plant diversity in Europe, PNAS, 102: 8245-8250
C4_1c Implicarea publicului si managementul conflictelor
324.
IUCN,
2002, Business & Biodiversity - The Handbook for Corporate Action
325.
IUCN
(Lewis C.), 1996, Managing Conflicts in Protected Areas
326.
IUCN
(Robinson L., Glanznig A.), 2003, Enabling Ecoaction
327.
Villasenor E.,
Porter-Bolland L., Escobar F.,
Guariguata M.R., Moreno-Casasola P., 2016, Characteristics of participatory
monitoring projects and their relationship to decision-making in biological
resource management: a review, Biodivers. Conserv., 25: 2001–2019
C4_1d Educația
în arii protejate
328.
Costello
M. J., Beard K. H., Corlett R. T., Cumming G. S., Devictor V., Loyola R., Maas
B., Miller-Rushing A. J., Pakeman R., Primack R. B., 2016, Field work ethics in
biological research, Biological Conservation, 203: 268–271
329.
IUCN
(Stokking H., van Aert L., Meijberg W., Kaskens A.) 2002 Evaluating
Environmental Education
C4_1e Turismul
în arii protejate
330.
IUCN
(Eagles P. F. J., McCool S. F., Haynes C. D.), 2002, Sustainable Tourism in
Protected Areas Guidelines for Planning and Management
C4_2 Planuri Management Intersectorial
Câteva exemple de abordări care
iau în considerare obiective de managmentul diversității biologice în cadrul
unor planuri de management al sistemelor ecologice antropizate.
C4_2_1_Acvacultură-
Diversitate
331.
Diana
J. S., 2009, Aquaculture Production and Biodiversity Conservation, BioScience,
59: 27-38
C4_2_2 Agrosisteme-
Diversitate
332.
Giralt
D., Brotons L., Valera f., Kristin A., 2008, The role of natural habitats in
agricultural systems for
bird conservation: the case of the threatened Lesser Grey Shrike, Biodivers. Conserv.,
17: 1997-2012
333.
Gongalsky
K. B., Cividanes F. J., 2008, Distribution of carabid beetles in agroecosystems
across spatial scales – A review, Baltic
J. Coleopterol., 8:15-30
C4_2_3 Cadrul
instituțional comparativ
Reglementările sunt într-o permanentă
evoluție culturală sub influența altor factori decât cunoașterea științifică.
Ele constrâng felul cum putem face managementul diversității biologice prin
instrumente specifice și nespecifice. Am ales câteva reglementări și documente
publice relevante a căror modificare în timp poate fi urmărită. Unele tind să aibă o abordare mai apropiată de cea
ecologică, altele, păstrează un caracter mai sectorial. Un manager trebuie să
fie la zi cu informațiile despre legislație, planuri, politici, programme
existente, și ține de arta managementului să găsească cele mai bune soluții în
cadrul legal existent pentru atingerea obiectevelor.
334.
Legea
apelor nr. 107/1996
335.
Legea
apelor nr. 107/1996 – Actualizată 2004
336.
Codul
Silvic
337.
Codul
Silvic _ Actualizat 2008
338.
Ghid
metodologic pentru includerea aspectelor de biodiversitate în procedura de
evaluare a impactului asupra mediului
339.
Legea
apelor nr. 107/1996 – Actualizată 2015
340.
Legea vânătorii şi
a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006
341.
Legea vânătorii şi
a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 – Actializată 2015
342.
Legea Acvaculturii
și Pescuitului
343.
Legea
Acvaculturii și Pescuitului – Actualizată 2008
344.
Legea nr. 192/2001
345.
Comșa A. M., Ghid
de planificare strategică pentru managementul durabil al faunei sălbatice, de
interes cinegetic
346.
Guvernul României,
1999, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
347.
Guvernul României, 2008, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României
C4_2_4_Păduri
plantate – Diversitate
Există o
literatură vastă de management al diversității biologice asociat ecosistemelor
forestiere plantate. Am ales doar câteva exemple.
348.
Archaux
F., Martin H., 2009, Hybrid poplar plantations in a floodplain have balanced
impacts on farmland and woodland birds, Forest Ecology and Management, 257: 1474-1479
349.
Carnus
J.-M., Parrotta J., Brockerhoff E., Arbez M., Jactel H., Kremer A., Lamb D.,
O’Hara K., Walters B., 2006, Planted Forests and Biodiversity, Journal of
Forestry, 104: 65-77
350.
Gittings
T., O’Halloran J., Kelly T., Giller P. S., 2006, The contribution
of open spaces to the maintenance of hoverfly (Diptera, Syrphidae) biodiversity
in Irish plantation forests, Forest Ecology and Management, 237: 290-300
351.
Karen
M., O’Halloran J., John B., Giller P., Pithon J., Thomas K.,
2008, Distribution
and composition of carabid beetle (Coleoptera, Carabidae) communities across
the plantation forest cycle—Implications
for management, Forest Ecology and Management, 256: 624-632
352.
Luck
G. W., Korodaj T. N., 2008, Stand and landscape-level factors related to bird
assemblages in exotic pine plantations: Implications for forest management,
Forest Ecology and Management, 255: 2688-2697
353.
Lindenmayer
D. B., Hobbs R. J., Salt D., 2008, Plantation forests and biodiversity
conservation, Australian Forestry,
66: 62-66
354.
Oxbrough
A.G., Gittings T., O’Halloran J., Giller P.S., Smith
G.F., 2005, Structural
indicators of spider communities across the forest plantation cycle, Forest
Ecology and Management, 212: 171-183
355.
Young
R.A., Giese R.L., 2003, Introduction to Forest Ecosystem Science and
Management- Third Edition, Wiley, Hoboken
C4_2_5
Vânătoare
356.
AgriLIFE,
2011, Predator Control as a Tool in Wildlife Management, AgriLife Extension
357.
Engeman
R.M., Constantin B., Gruver K.S., Ross C., 2009, Managing Predators to Protect
Engangered Species and Promote Their Successful Reproduction, în Columbus A., Kuznetsov L. (ed.), “Endangered
Species: New Research”, Nova Science,
171- 187
358.
Oken
K.L., 2016, Controls on the productivity of exploited ecosystems: Linking
ecology and resource management, PhD theses, University of Washington
359.
Redpath
S., Amar A., Smith A., Thompson D., Thirgood S., 2010, People and nature in
conflict: can we reconcile hen harrier conservation and game management. In
Baxter, J. M. & Galbraith, C. A. (eds), Species Management: Challenges and
Solutions for the 21st Century. TSO, Edinburgh
360.
Reynolds
J.C., Tapper S.C., 1996, Control of mammalian predators in game management and
conservation, Mammal Review, 26: 127-155 (rezumat)
C5 Comparații între Planuri de Management
În acest
director sunt incluse câteva planuri de management care pot susține o discuție
în privința diferențelor dintre rigoara managerială în ariile protejate din
Europa de vest și cele din România, în România între standardele din ariile
protejate manageriate de Romsilva și felul cum lucrează WWF, precum și
îmbunătățirea situației din România în timp. Matricea cadru logic a fost
furnizată cu amabilitate de WWF-România, planul exemplu de bune practici din
Marea Britanie de naturalistul Owen Mountford, iar planul detaliat din Buila
Vânturarița cu amabilitate de biologul Monica Huidu.
Am adăugat
contribuții la managementul speciilor în PN Măcin și PN Buila-Vânturarița
realizate de studenții secției de ecologie ai Facultății de Biologie ai
Universității din București din generația 2015.
361.
Danciu A., Dumitru
A. L., Bianca F., Leiciu E., Marin A., Moale I.C., Burtea G., 2015, Activități
preliminare pentru asigurarea viabilității populațiilor speciilor prioritare în
parcul național Buila-Vânturarița la scara habitatelor, a ariei protejate și a
rețelei regionale de arii protejate, Universitatea din București, material
pentru evaluare finală la disciplina Managementul diversității biologice
362.
Maranda I.,
Anghelescu G.-I., Burtea G., Crețu O., Ene I.-C., Nicoară A., Popa A.-M.,
Topfer F., 2015, Contribuții la elaborarea unui proiect preliminar pentru
fundamentarea managementului diversității speciilor la multiple scări spațiale
în parcul național Munții Măcinului, Universitatea din București, material
pentru evaluare finală la disciplina Managementul diversității biologice
363.
Plan de management
al ariei protejate Wicken Fen, Marea Britanie
364.
Plan de management
al Parcului Național Buila Vânturarița cu anexe
365.
Plan de management
al Parcului Național Cehlău
366.
Plan de management
al Parcului Național Piatra Craiului
367.
Plan de management
la Parcului Național Munții Măcinului
368.
WWF România,
Matricea Cadru Logic a proiectului Green Borders.
C6 Specii Umbrelă
O incursiune în problematica
asociată ideilor de „flag species” și „umbrella species”.
369.
Hausmann
A., Slotow R., Fraser I., Di Minin E., 2017, Ecotourism marketing alternative
to charismatic megafauna can also support biodiversity conservation, Animal
Conservation, 20: 91-100
370.
Maslo
B., Leu K., Faillace C., Weston M. A., Pover T., Schlancer T. A., 2016,
Selecting umbrella species for conservation: A test of habitat models and niche
overlap for beach-nesting birds, Biological Conservation, 203: 233-242
371.
Roberge
J. M., Angelstam P., 2004, Usefulness of the Umbrela Species Concept as a
Conservation Tool, Conservation Biology, 18: 76-85
372.
Rozylowicz
L., Popescu V. D., Pătroescu M., Chișamera
G., 2011, The potential of large carnivores as conservation surrogates in the
Romanian Carpathians, Biodivers. Conserv.,
20: 561-579
373.
Siddig
A. A. H., Ellison A. M., Ochs A., Villar-Leeman C., Lau M. K., 2016, How do
ecologists select and use indicator species to monitor ecological change?
Insights from 14 year of publication in Ecological
Indicators, Ecological Indicators,
60: 223-230
C7 Instrumente pentru proiectarea și evaluarea politicilor
Bibliografia
poate fi mult extinsă, cursul nu insistă pe aceste aspecte de proiectare și
evaluare a politicilor publice.
374.
Boyd
J., Epanchin-Niell R., Siikamaki J., 2015, Conservation planning: A review of
return on investment analysis, Review of Environmental and Policy, 9: 23-42
375.
European
Commission, 2016, Fitness check of the EU Nature Legislation, Commission Staff
Working Document
376.
Miteva
D. A., Pattanayak S. K., Ferraro P. J., 2012, Evaluation of biodiversity policy
instruments: what works and what doesn’t?, Oxford Review of Economic Policy,
28: 69-92
377.
Young
J. C., Butler J. R. A., Jordan A., Watt A. D., 2012 Less government
intervention in biodiversity management: risks and opportunities, Biodivers.
Conserv., 21: 1095-1100
C8_Sisteme informaționale pentru managementul
diversității biologice
O temă vastă care va fi
aprofundată la master, cum se construiesc sistemele formate din baze de date și
baze de cunoștințe în acest domeniu. Distincția clasică dintre standardele
pentru monitoring și cele pentru cercetare e depășită, la ora actuală în
domeniul ecologiei monitoringul tinde să se facă în termeni la fel de riguroși
ca testarea de ipoteze ștințifice (pentru o bibliografie pentru monitoring a se
vedea aici : http://studentecologie.blogspot.ro/2017/01/integrated-monitoring-of-ecological.html )
378.
Bodescu F. P.,
2001, Proiectarea și dezvoltarea bazei de date pentru managementul diversității
biologice și diversității ecologice în sectorul inferior al sistemului ecologic
danubian, Teză de doctorat,
Universitatea din București
379.
Hudson
L. N., și colaboratori, 2016, The database of the PREDICTS
(Projecting Responses of Ecological Diversity In Changing Terrestrial Systems)
project, Ecology and Evolution, 7: 145-188
380.
Iordache, 2016,
Câteva surse de informații spațiale în domeniul managementului diversității
biologice, ciornă
381.
Livoreil
B., Geijzendorffer I, Pullin A. S., Schindler S., Vandewalle M., Nesshover C.,
2016, Biodiversity knowledge synthesis at the European scale: actors and steps,
Biodivers. Conserv., 25: 1269-1284
382.
Nesshover C., și
colaboratori,
2016, The Network of Knowledge approach: improving
383.
the
science and society dialogue on biodiversity and ecosystem services in Europe,
Biodivers. Conserv., 25: 1215-1233
384.
Velasco D., Garcia-Llorente
M., Alonso B., Dolera A., Palomo I., Iniesta-Arandia I., Martin-Lopez B, 2015,
Biodiversity conservation research challenges in the 21st century: A review of
publishing trends in 2000 and 2011, Environmental Science & Policy,
54: 90-96
C9 Finanțarea managementului diversității biologice
Ceva deosebit în listă este documentul elaborat
de regretatul Profesor Manoleli în 2008, a cărui structură poate da o imagine
asupra felului cum trebuie abordată această problemă, al evaluării mărimii și
structurii pieței potențiale pentru serviciile de management al diversității
biologice.
385.
Dilkina
B., și alții, 2017, Trade-offs and efficiencies in optimal budget-constrained
multispecies corridor networks, Conservation Biology, 51: 192-202
386.
IUCN
(Emerton L., Bishop J., Thomas L.), 2006, Sustainable Financing of Protected
Areas - A global review of challenges and options
387.
IUCN
(Philips A.), 2000, Financing protrected areas – Guidelines for protected area
managers
388.
IUCN,
2004, raport financiar
389.
IUCN,
Lista donorilor
390.
Manoleli,
2008, Finanțarea biodiversității, raport
391.
Miller C., Kettunen
M., 2005, Finanțare Natura 2000 – Ghid și seminarii
392.
Snyder
B. F., 2015, Solving conservation’s money problems, Conservation Biology, 29: 1-2
393.
UNDP,
Country Programme Document for Romania (2005-2009)
C10 Mecanisme de piață
Literatură
despre mecanisme de piață care pot susține finanțarea managementului
diversității biologice, deocamdată neaplicate în România.
394.
Alvarado-Quesada
I., Hein L., Weikard H-P., 2014,
Market-based mechanisms for biodiversity conservation: a review of
existing schemes and an outline for a global mechanism, Biodivers. Conserv., 23 : 1-21
395.
Douai A., Montalban M., 2015, Construction (sociale) des marches et
Regulations environnementales: Un point vue institutionnaliste, Revue internationale de droit
économique, 2 : 211-235
396.
European Commission, 2010, The use of market-based
instruments for biodiversity protection, the case of habitat banking, DG
Environment
397.
Lambooy T., Levashova Y., 2012, Opportunities and
challenges for private sector entrepreneurship and investment in biodiversity,
ecosystem services and nature conservation, International Journal of
Biodiversity Science, Ecosystem Services & Management, 7: 301-318
398.
Lars H., 2014, Towards a Global Investment Fund for
Ecosystem Services, Global Development Network – Next Horizons Essay
Competition 2014 – Winning Essay, 1-13
400.
Madsen B, Caroll N, Moore Brands K., 2010, State of
Biodiversity Markets Report:
401.
McAfee K., 2003, Neoliberalism on the molecular
scale. Economic and genetic reductionism in biotechnology battles, Geoforum, 34: 203-219
C11_Comunicare în managementul diversității biologice
Directorul
cu informațiile de la ProPark include în limba română noțiunile de bază. Celelalte surse
completează această informație. În anul 2008 unii
studenți au lucrat la evaluare finală elaborarea unor pliante și a unui poster,
pe care le-au livrat managerului parcului național Cozia.
403.
BESAFE,
2015, How to Argue for Biodiversity Conservation, pagină cu legături către
broșură și instrumentul on-line
404.
Bugter
R., Smith A., BESAFE, 2015, How to argue for biodiversity conservation more
effectively, Biodiversity and Ecosystem services: Argument for our future environment, pp. 1-26
405.
Cetas E.R., Yasu´e
M., 2017, A systematic review of motivational values and conservation success
in and around protected areas, Conservation Biology, 31: 203–212
407.
Pliant și poster
elaborate de studenții secției de ecologie, facultatea de biologie a
Universității din București, generația 2008
408.
ProPark, 2015, Curs
de comunicare pentru managemerii din rețeaua natura 2000 (director cu pachet de
informații)
C12_Managamentul
Speciilor în legătură cu producerea de servicii
Ecosistemice
Câteva titluri din literatură care
susțin acest mod de abordare complementar cu cel bazat pe valoarea intrinsecă a
speciilor și discuțiile asociate problemei și o schiță a unei posibile
proceduri de urmat elaborată împreună cu studenții din generația 2014 și
revizuită ulterior.
409.
Bouwma
I și colab., 2017, Adoption of the ecosystem services concept in EU policies,
Ecosystem Services, on-line first.
410.
Cimon-Morin
J., 2013, Ecosystem services as an argument for biodiversity preservation: Why
its strength is its Problem – Reply to Cimon-Morin et al., Biological
Conservation, Vol. 172, pp. 218
411.
Cimon-Morin J., 2013, Ecosystem services expand the
biodiversity conservation toolbox – A response to Deliège and Neuteleers,
Biological Conservation, 172: 219–220
412.
Cimon-Morin j., Darveau M., Poulin M., 2013,
Fostering synergies between ecosystem services and biodiversity in conservation
planning: A review, Biological Conservation, 166: 144–154
413.
Iordache
V., 2016, Pași pentru includerea serviciilor ecosistemice în planurile de
management ale ariilor protejate, ciorne.
414.
Martínez-Harms
M.J., Balvanera P., 2012, Methods for mapping ecosystem service supply: a
review, International Journal of Biodiversity Science, Ecosystem Services &
Management, 8: 17–25
415.
Nemec
K.T., Raudsepp-Hearne c., 2013, The use of geographic information systems to
map and assess ecosystem services, Biodivers. Conserv., 22: 1–15
416.
Palomo
I., Martın-Lopez B., Potschin M., Haines-Young R., 2013, National Parks, buffer
zones and surrounding lands: Mapping ecosystem service flows, Ecosystem
Services, 4: 104–116
C13 Utilizarea comerciala a diversității biologice
417.
Comizzoli
P., Holt W.V., 2016, Implications of the Nagoya Protocol for genome resource
banks composed of biomaterials from rare and endangered species, Reproduction, Fertility and Development,
pp. 1-7
418.
Nagoya
Protocol on access to genetic resources and the fair and equitable sharing of
benefits arising from their utilization to the Convention on Biological
Diversity, Convention on Biological
Diversity United Nations
419.
Oberthür
S., Rabitz F., 2014, On the EU's performance and leadership in global
environmental governance: the case of the Nagoya Protocol, Journal of European
Public Policy, 21: 39–57
420.
Raymakers
C., 2006, CITES, the Convention on International Trade in Endangered Species of
Wild Fauna and Flora: its role in the conservation of Acipenseriformes, J.
Appl. Ichtyol., 22: 53-65
C14 Management Ex-Situ al diversității biologice
Informațiile din textele de mai jos se coroborează cu cele din lucrarea practică nr.
16 din cartea de probleme a lui Gibbs (2008).
421.
Canessa S., Guillera-Arroita G., Lahoz-Monfort J.J.,
Southwell D.M., Armstrong D.P., Chadès I., Lacy R.C., Converse S.J., 2016,
Adaptive management for improving species conservation across the captive-wild
spectrum, Biological Conservation,
199: 123–131
422.
Cohen
J.I., Williams J.T., Plucknett D.L., Shands H., 1991, Ex Situ Conservation of
Plant Genetic Resources: Global Development
and Environmental Concerns, Science,
253: 866-872
423.
Engelmann F.,
Engels J.M.M, 2002, Technologyandstrategiesforexsituconservation. In: Ramanatha RaoV, Brown AHD, Jackson MT(eds) Managingplant
geneticdiversity, Wallingford,Rome, CABInternational, IPGRI, 89-104
424.
McGowan P.J.K.,
Traylor-Holzer K., Leus K., 2016, IUCN Guidelines for Determining When and How
Ex Situ Management Should Be Used in Species Conservation, Conservation
Letters, on-line first, DOI: 10.1111/conl.12285
425.
Mendelson J.R. și
colaboratori, 2006, Confronting Amphibian Declines and Extinctions, Science, Vol. 313
426.
Phartyal S.S.,
Thapliyal R.C., Koedam N., Godefroid S., 2002, Ex situ conservation of rare and
valuable forest tree species through seed-gene bank, CURRENT SCIENCE, 83: 1351-1357
C15 Studii Caz
Alte câteva exemple
de management al diversității biologice care pot fi discutate pentru ilustrarea
temelor abordate în corelație unele cu altele. Lista urmează a fi extinsă în
funcție și de preocupările studentelor și studenților din fiecare an.
427.
Lacitignola
D., Diele F., Marangi C., 2015, Dynamical scenarios from a two-patch
predator–prey system withhuman control – Implications for the conservation of
the wolf in theAlta Murgia National Park, Ecological
Modelling, 316: 28–40
428.
Liechti
F., Guélat J., Komenda-Zehnder S., 2014, Modelling the spatial concentrations
of bird migration to assess conflicts with wind turbines, Biological Conservation, 162: 24–32
429.
May
S.E., Madley K.A., Johnson S.A., Hoffman E.A., 2011, Combining genetic
structure and ecological niche modeling to establish units of conservation: A
case study of an imperiled salamander, Biological
Conservation, 144: 1441–1450
430.
McGowan
C.P., Smith D.R., Nichols J.D., Lyons J.E., Sweka J., Kalasz K., Niles L.J.,
Wong R., Brust J., Davis M., Spear B., 2015, Implementation of a framework for
multi-species, multi objective adaptive management in Delaware Bay, Biological Conservation, 191: 759–769
431.
Santos
H., Rodrigues L., Jones G., Rebelo H., 2013, Using species distribution
modelling to predict bat fatality risk at wind farms, Biological Conservation, 157: 178–186
432.
Scott
P.A., Rissler L.J., 2015, Integrating dynamic occupancymodeling and genetics to
infer the status of the imperiled flattened musk turtle, Biological
Conservation, 192: 294–303
Foto: studentă din
generația 2017 în deplasarea din PN Munții Măcinului.
