Partea B a proiectului de cercetarea exploratorie aplicat la competiția 2021 se poate descărcat apăsând pe imaginea de mai jos (B1 realizări științifice importante, B2 vizibilitate și impact al contribuțiilor științifice, B3 corespondența dintre experiență și tema propusă, B4 CV
Orice disciplină la orice nivel de predare trebuie așezată între reperele
consacrate și deschiderea către cunoașterea și persoanele prezente. Nici
tradiția nu are o valoare în sine, nu se conservă pe sine, nici deschiderea
spre schimbare nu se schimbă pe sine, ci schimbă ceva care are dreptul să
existe și e de folos ca treaptă.
Ține de realitate și gândirea umană ca ele să funcționeze atât prin
obiecte, cât și prin procese. Nu se poate face management fără obiecte (avem
nevoie de limite în spațiul și timp ca să zonăm și distribuim acțiuni), dar
nici fără procese (avem nevoie să schimbăm limitele în spațiu și timp ca să ne
adaptăm unei lumi care nu stă pe loc). Gândirea sistemică despre educați și
cercetare e simplistă ontologic, presupune că procesele au loc numai în interiorul și prin interacțiunea
obiectelor de diferită mărimi (școli, institute, universități). Performanța
managerială se obține înțelegând că există o dinamică socială și culturală a
granițelor obiectelor complexe și o independență a proceselor față de aceste
granițe. Atunci poți să restructurezi cu noimă influențând procesele care
oricum au loc independent de decizii, tai cu ușurință pe falii existente, dar
neinstituționalizate. Iar unde nu poți restructura (țări) acționezi asupra
proceselor (naturale, sociale, culturale) transfrontaliere.
Păstrarea a ceva valoros (știința adevărată, valorile familiei) se poate
face numai folosindu-l în funcția sa originară acum, în prezent. Dacă vrem să
existe opera lui Newton trebuie să facem fizică la același nivel de
performanță. Dacă vrem să existe poezia lui Eminescu să scriem poezie la
același nivel de valoare. Dacă vrem să existe tezaurul patristic trebuie să ne
sfințim efectiv. Nu opera lor, ci a noastră, nu epigonic, ci trăit prin noi și
prin lumea de acum urmând modele exemplare.
Ca să atingi performanță trebuie
să ai o focalizare a resurselor. Ditribuția egalitară a resurselor distruge
atât tradiția, cât și progresul. Progresul are un vârf de lance unde se
concentrează energia unei societăți în fiecare din domeniile vieții. Unde vârful e bont nu mai există progres,
îl fac alții și noi doar copiem. Unde vârful e bont la modelele exemplare ne
vor interesa aspectele contingente, propriile lor erori, nu ce au creat valors.
Orice țară care vrea să aibă istorie și viitor trebuie să își creeze privat
și/sau public școli și domenii de performanță în care să atragă pe cei cu cel
mai mare potențial pe acea direcție. Orice țară care vrea să aibă istorie și
viitor trebuie să creeze în școlile publice și private o mentalitate în care se
respectă performanța din orice vremuri și se învață cum să o faci.
Ratarea și mediocritatea nu sunt în primul rând ceva personal și nu au
legătură primordial cu performanța ta, ci cu felul cum e tratată performanța în
societate. Dacă există și e încurajată, faptul că nu ești în elită nu înseamnă
ratare și mediocritate, ci că ai susținut pe alții să fie acolo prin acceptarea
modelului social și participare la competiția constructivă. Ești într-un loc
respectabil pentru ce poți să faci. Numai dacă ai fi putut mai mult îți poți
face un reproș.
Cu toții devenim ratați într-o societate în care distrugem modelul vârfului
de lance al domeniilor și îl înlocuim cu impostura. Perfomanța personală și
grupală izolată e ca mângâirea celor care mai au o vreme aer condiționat la etaj într-o
casă arzând.
