Câteva sugestii pentru modificarea culturii organizaționale în facultatea de biologie

• instituirera unor premii pentru studenți pe baza unor teste grilă anuale integrate dificile, atât cu ocazia admiterii, cât și la finalul fiecărei sesiuni de final de an universitar, separat de sistemul de admitere și examinare formal. Chiar dacă e nevoie să ținem standardele relativ joase la admitere ca să vină studenți și să acceptăm existența a numeroase restanțe la promovarera din an în an, putem avea un semnal intern care să valorizeze performanța.
• cadrele didacice și cercetătorii cu roluri administrative de decan, prodecan, să nu participe la competițiile premiilor senatului pe durata mandatului și să fie încurajată o preselecție cât mai largă internă facultății pentru participarea la premiul cel mai bun profesor, din partea tuturor departamentelor. Eventual să avem un premiu cel mai bun profesor intern facultății și cine îl ia să meargă automat la competiția Senatului, fără ca prin asta să nu mai poată participa și alte persoane de la noi, dacă doresc, conform regulamentelor senatului.
• reluarea chestionării studenților din facultate cu o anumită periodicitate pe teme sensibile și cu potențial de a crea clivaje în comunitatea academică dacă nu sunt bine gestionate după tiparul din proiectul de reformă intern al UB cu raport disponibil aici https://www.cesec.ro/pdf/Biologia_forma_culturii_A5_Final.pdf
• instituirea deschiderii anului universitar printr-o prelegere inaugurală de înaltă ținută științifică susținută de persoane din fiecare departament prin rotație pe teme pe cât posibil interdisciplinare, ca să evidențieze unitatea domeniului biologiei dincolo de specificul fiecărei abordări. Discuțiile tehnice organizatorice relevante pentru studenți se pot transfera către întâlnirile cu fiecare an în parte.
• deschiderea către colaborori interdisciplinare cu zona umanistă și socială pe teme de istoria biologiei și filosofia biologiei cu ocazia unor zile dedicate unor oameni de știință din domeniul nostru. În acest moment există o deplasare prea mare spre interdiscipinaritatea cu cercetarea de tip ingineresc.
• calcularea anuală a indicelui Hirsch al facultății după modelul deja circulat în facultate anul trecut și disponibil aici https://drive.google.com/file/d/1S8iDlgRWEw3yPmMDI8U7XnVaCheg4_uH/view?pli=1  și monitorizarea cooperării interdepartamentale prin prisma indicatorilor dați de publicații cu autori de la mai multe departamente. Încurajarea acestei colaborării interdepartamentale în jurul unor probleme complexe pentru a scădea tendința de competiție neconstructivă între subdomeniile biologiei.
• atragerera de fonduri din donații care să acopere material necesarul pentru măsurile de felul celor de mai sus.

Despre fenomenul dopajului academic

 Unul din fenomenele care a perturbat și va afecta grav comunitatea academică și de cercetare din Ro a fost dopajul academic inutil. Dopajul academic constă în pomparea de publicații peste limita rezonabilului în CV-ul unor persoane cu potențial mare ca să aibă acces la vârful deciziilor și finanțărilor din cercetare, cum ar fi ERC (consiliu și proiecte), unde se stabiliesc prioritățile de finanțare și se dau banii mari. A început în țările dezvoltate, a continuat în Europa centrală perturbând piața de dopaj din primele, iar la spartul târgului s-a trezit și Europa de est. Dopajul din estul Europei a fost corelat contingent cu tactica editurii MDPI. Cum piața din țările dezvoltate deja reacționase la adaptarea Europei centrale, care voia și ea oamenii ei la marile butoane, și metricile scientometrice au fost contextualizate mai nou în substanța contribuțiilor, mergând până la retragerea din clasamente bazate strict pe metrici, cum a sesizat și rectorul UBB, dopații noștri au rămas cu CV-urile cu care nu mai pot accede unde îi împingea comunitatea care a decis strategia. Câteva consecințe:

- CV-urile acelea trebuie folosite la ceva și rămâne numai piața din Ro, tendința fiind de oligopol pe resursele din Ro. În loc să aducă ceva din exterior, bani, influență în cercurile lumii bune, se distruge piața competitivă de cercetare din Ro, cu consecințe extrem de serioase. Proiectele de concentrare excesivă tip centre de excelență pot fi citite ca o adaptare la eșecul impunerii pe plan extern a oamenilor aleși ca vârf de lance de Ro.

- a apărut o trenă de CV-uri dopate indirect, mai slabe, dar tot excesive metric față de contribuția reală, pentru că acei oameni trebuiau să aibă niște coautori la publicații ca să fie credibili.

- pe poartă deschisă gen MDPI a dat buluc toată lumea care nu era interesată de cercetare din vocație, ci oportunist, pentru statut în comunitatea academică și bani.

În acest moment Ro are trei categorii de membri în comunitățile academice și de cercetare din științe:

- care nu pot nici măcar în condițiile actuale să publice și să aibă metrici, estimez undeva pe la 30%. Sunt genul cu reviste locale, românești, adesea nici limba engleză nu o stăpânesc.

- care sunt direct sau indirect implicați în fenomenul de dopare.  Cam un 40% ochiometric.

- ceilalți care s-au străduit să țină o linie de substanță a cercetării.

Climatul occidental tinde să fie compatibil din nou cu a treia categorie, după propriile excese care au generat a doua categorie prin imitare lipsită de gândire strategică adaptativă. Treaba ministerelor relevante e să stimuleze a treia categorie și să readucă pe a doua la normalitate. Prima se poate rezolva numai prin nealimentarea sistemului cu persoane fără potențial.

Ar mai putea fi spus că cercetătorii din a treia categorie se pot cel mai ușor integra internațional și național indiferent de condițiile instituționale, pe care le vor valorifica în orice fel vor evolua, pentru că sunt motivați prioritar de valori și producerea de cunoaștere, restul sunt detalii. Miza e mai degrabă la nivelul statului ca eficiență a serviciilor pentru cetățeni prin cheltuirea banilor publici.