În acest text pun la dispoziția publicului avizat trei instrumente formale
pentru a-și reprezenta relația dintre Biserică și stat: hiperciclul, ciclul
adaptativ și panarhia. Ultima carte a lui Charles Darwin (Darwin 1881) se ocupă
cu rolul râmelor în funcționarea solului: constată că bunul mers al plantelor
ajută râmele să trăiască, iar faptul că rămele se hrănesc în sol și trăiesc
bine ajută plantele la rândul lor să trăiască. Avem o primă documentare a ceea
ce azi numim hiperciclu, un mecanism prin care sistemele productive se
organizează în sisteme mai complexe prin susținere reciprocă (figura 1). Dar
cum se schimbă solul cu totul, sau societatea ca întreg, în timp ?
Figura 1 Exemplu de hiperciclu foarte simplu:
plantele furnizează resurse râmelor, râmele furnizează servicii plantelor (după
Amor și colab. 2017). Hiperciclul are loc în sistemul sol-plante.
Un instrument euristic pentru a cerceta ce se întâmplă cu tot sistemul în
care au loc hipercicluri de felul celui din figura 1 este ciclul adaptativ
(figura 2). De-a lungul timpului, mult mai lung decât cel al vieții entităților
care formează hiperciluri mai rapide în interior, are loc 1) o creștere a
producției de ansamblu prin exploatarea resurselor, apoi 2) o păstrare
constantă a producției și o intensificare a serviciilor cu accent pe conservarea
resurselor, la un moment dat 3) sistemul intră în colaps și resursele
imobilizate în hipercicluri se eliberează și 4) urmează o etapă de
reorganizare.
Figura 2 Cele patru etape ale unui cicul adaptativ
(sursa aici)
Panarhia introduce explicit noțiunea de scară de observare (de timp, în
spațiu, de mărime a rețelei sociale sau economice, de complexitate a sistemului
și număr de variabile observabile în el, etc) astfel: există cicluri adaptative
mai rapide și mai localizate, de scări mai mici, și cicluri adaptative mai
lente și mai extinse ca scără, și între acestea sunt legături cauzale (figura
3). De exemplu etapele de conservare la scări mari pot iniția pe cele de
reorganizarea urmată de creștere și acumulare la scări mai mici, iar etapele de
colaps la scări mici, dar având loc în multe astfel de sisteme complexe mai
simple, poate inițial etapa de eliberare a resurselor la scări mari,
destabilizându-le.
Figura 3 Noțiunea de panarhie (sursa aici) cu sugerarea unor
legături între fazele ciclurilor adaptative de diferită scări.
Noțiunile de hipercicluri, ciclul adaptativ și panarhie sunt formale, nu au un
conținut obligatoriu, sunt extrase din observarea multor situații empirice și
se pot eventual formaliza matematic. Toate aceste noțiuni se pot aplica pentru
interpretarea observațiilor empirice în cele mai variate contexte unde avem de
a face cu entități productive naturale, mentale, sociale, economice, culturale,
spirituale, mixte.
Relația dintre Biserică și stat în cadrul unei țări sau al unei entități
suprastatele poate fi gândită în termenii unui hiperciclu mai complicat decât
cel cercetat de Darwin, dar și complementar prin prisma felului cum are loc
schimbarea în timp și apar ciclurile adaptative. În funcție de scara de timp a
obervațiilor empirice (mai scurtă sau mai îndelungată) poate fi util un anumit
instrument formal, sau altul. Dacă observăm că scara de timp a funcționării
lumii (“solului” darwinian) în care se află Biserica e mult mai mare empiric,
istoric, ca a statului, putem gândi și în termeni de panarhie, în sensul că
anumite valori conservate la această scară mare ajută la reinițiera
funcționării țărilor cu noi forme ale statelor forme după ce forma veche a colapsat.
Dacă statele decid să distrugă Biserica local și construiesc forme noi de cvasi-spiritualitate
pe care le controlează (cazul comunist în Coreea de Nord, sau poate al Chinei,
sau idealul spiritual corectitudinii politice ), atunci relația e inversă și
viabilitatea lumilor spirituale construite va depinde de cum funcționează
statul respectiv.
În acest text nu urmărim un adevăr empiric sau altul, acesta depinde de rezultatul
cercetărilor efective asupra situațiilor din teren, ci numai să arătăm că modul
de gândire poate fi mult mai nuanțat și subtil decât simplele descrierei
gramaticale în limbaj comun ne permit. Instrumentele formale reprezentate
grafic, vizual, sunt accesibile publicului larg și ne permit exprimarea mult
mai fină a unor intuiții sau observații despre sisteme complexe în care trăim.
Nu e exclus ca aceste noțiuni formale să aibă și vreo utilitate teologică
(de exemplu, ciclul adaptativ al unui sistem complex cu variabile lumești și
spirituale poate fi unic și poate avea în creștinism o fază de organizare –
Creația, una de exploatare a resurselor lumești după cădere, una de creștere și
conservare după Întrupare, una de elaberare și colaps la a doua venire, și una
de reorganizare prin Judecată și de stabilizare în veșnicie; în alte religii
pot fi mai multe cicluri cu specificări diferite ale felului cum au loc
procesele din structura lor), dar acest tip discuții iese din cadrul acestui
text.
Bibliografie
Amor D. R., Montanez R., Duran-Nebreda S., Sole R., 2017, Spatial dynamics
of synthetic microbial mutualists and their parasites, PLOS Computational
Biology, 13(8): e1005689. https://doi.org/10.1371/journal.pcbi.1005689
Darwin, C. R. 1881. The formation of vegetable mould, through the action of
worms. London: John Murray, mai multe
